ICCJ. Decizia nr. 1440/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1440/2010
Dosar nr. 9737/30/2008
Şedinţa publică de la 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 208/PI din 3 martie 2009 pronunţată în Dosar nr. 9737/30/2008, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Timişoara în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Timişoara, reprezentat prin primar.
Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar, instanţa de fond a constatat că cererea reclamantei SC A. SRL este neîntemeiată, reţinând că prin semnarea de către reclamantă a contractului ce conţine şi clauza a cărei nulitate s-a solicitat a se constata (art. 9), acesta a dobândit caracterul forţei obligatorii a contractelor.
S-a considerat pe de altă parte că împotriva susţinerilor reclamantei, clauza de inalienabilitate poate fi recunoscută ca fiind valabilă, întrucât art. 1310 C. civ. are caracter imperativ numai în sensul interzicerii înstrăinării bunurilor declarate de lege inalienabile iar prerogativelor proprietarului prevăzute de art. 480 C. civ. i se pot aduce limitări, în măsura în care limitarea nu contravine unei dispoziţii imperative sau ordinei publice şi bunelor moravuri.
De asemenea, s-a considerat că prin interzicerea înstrăinării spaţiului timp de 3 ani s-a urmărit de către Municipiul Timişoara protejarea unui interes public, acela ca spaţiul să fie folosit pentru activităţi de producţie, de comerţ şi de prestări servicii, altfel că pârâtul nu avea nici un interes legitim pentru a vinde respectivele spaţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei civile nr. 208/PI din 3 martie 2009, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Curtea de Apel a constatat că prin Dosarul înregistrat la Tribunalul Timiş sub nr. 9737/30/2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Timişoara solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitate absolută a clauzei de inalienabilitate stipulată în art. 9 din contractul de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2008 încheiat cu Municipiul Timişoara, pentru lipsă de cauză; să se dispună rectificarea C.F. Timişoara, în sensul radierii interdicţiei de înstrăinare a imobilului.
S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. "Judecătoriile judecă:
1. În primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe".
Raportat la obiectul cauzei şi la natura civilă a acesteia, Judecătoriei Timişoara îi revine competenţa judecării în primă instanţă a prezentei cauze.
Procesele privitoare la imobile au natură civilă şi doar în cazul în care ar fi vorba de un fond de comerţ, ceea ce nu este cazul în speţă, litigiul ar fi comercial.
Având în vedere că Tribunalul Timiş a pronunţat hotărârea apelată cu încălcarea competenţei altei instanţe, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Curtea a admis apelul declarat de reclamanta SC A. SRL Timişoara împotriva sentinţei nr. 208/PI din 3 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 9737/30/2008 în contradictoriu cu pârâtul intimat Municipiul Timişoara, reprezentat prin Primar, să anuleze hotărârea apelată şi să trimită cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, Judecătoriei Timişoara, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs de pârâtul Municipiul Timişoara prin primar invocând greşita aplicare a normelor de competenţă materială.
Recursul este fondat şi se va admite pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză se deduce judecăţii un litigiu comercial cu o valoare superioară sumei de 100.000 lei, astfel că, în raport de art. 2 pct. 1 lit. a) C. pr. civ. şi art. 4 şi 56 C. com. competenţa de soluţionare revine Curţii de apel Timişoara, secţia comercială.
Pricina este comercială întrucât actul juridic dedus judecăţii este un contract de vânzare-cumpărare a unui spaţiu comercial aflat în fondul de comerţ, aşa cum rezultă din art. 9 din contractul părţilor, aflat la fila 6 verso din dosarul de fond.
Art. 4 C. com. dispune: “Se socotesc, afară de acestea (adică cele prevăzute în art. 3), ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul”.
Faptele de comerţ unilaterale sau mixte sunt guvernate de legea comercială pentru ambele parţi, chiar dacă pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil (art. 56 C. com.).
Pentru aceste considerente, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Timişoara prin primar împotriva Deciziei civile nr. 129 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, se va casa decizia recurată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă spre competentă soluţionare pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Timişoara prin primar împotriva Deciziei civile nr. 129 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă spre competentă soluţionare pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1438/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1441/2010. Comercial. Procedură... → |
|---|
