ICCJ. Decizia nr. 1608/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1608/2010
Dosar nr. 2955/36/2006
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 6510/2004, reclamanta H.I.N.V.S.A. cu sediul în Belgia a chemat în judecată pe pârâta SC S.A. SA, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 274.172 dolari SUA - echivalentul în lei la data introducerii acţiunii - 8.419.822.120 lei. Ulterior pârâta SC S.A. SA a înregistrat modificări în statut, devenind SRL, schimbându-şi apoi denumirea în SC H.I. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 629 din 16 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta H.I.N.V.S.A. cu sediul în Belgia în contradictoriu cu pârâta SC H.I. SRL, aceasta fiind obligată să plătească reclamanta suma de 512.476 lei, echivalentul a 166.876 dolari SUA, reprezentând contravaloare marfă, şi 61.420 lei (echivalentul a 20.000 dolari SUA) reprezentând contravaloare împrumut.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că între SC H.I. NV în calitate de vânzător şi SC H.I. SRL în calitate de cumpărător au fost derulate operaţiuni contractuale în temeiul contractului de colaborare de referinţă, începând cu ianuarie 1998.
Produsele livrate conform contractului, erau aditivi de hrană animală. Începând cu luna octombrie 2001, relaţiile contractuale dintre părţi au început să se deterioreze, cumpărătoarea reclamând că marfa livrată nu corespunde calitativ dar având în vedere art. 50 din C.N.U. asupra contractelor de vânzare-cumpărare internaţionale de mărfuri precum şi raportul de expertiză efectuat în cauză instanţa a admis în parte cererea reclamantei, pârâta fiind obligată să plătească suma de 512.476 lei echivalentul a 166.876 dolari SUA reprezentând contravaloare marfă.
De asemenea pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 61.420 lei, reprezentând contravaloare împrumut, sumă pe care pârâta a recunoscut că a primit-o de la reclamantă, şi pe care însă nu a rambursat-o din lipsă de fonduri.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 629/2006 a Tribunalului Constanţa a declarat apel pârâta SC H.I. SRL - prin lichidator judiciar, apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 293 din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa.
În motivarea deciziei, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că motivele de apel invocate sunt nefondate întrucât relaţiile contractuale dintre părţi au ca izvor contractul de vânzare-cumpărare internaţională, potrivit căruia ambele părţi şi-au asumat anumite obligaţii.
Prin art. 50 din C.N.U. asupra contractelor de vânzare internaţionale de marfă se prevede ca în caz de lipsă de conformitate a mărfurilor cu contractul, chiar dacă preţul a fost sau nu plătit, cumpărătorul poate reduce preţul proporţional cu diferenţa între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predării şi valoarea pe care mărfurile conforme ar fi avut-o în acest moment.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că, concentraţia medie ce s-ar fi putut aplica proporţional cu deprecierea calitativă este de 17,66% iar în perioada octombrie 2001- august 2002 pârâta a vândut conform facturilor emise, mărfuri cu un preţ redus de 10% context în care s-a adus o corecţie adausului practicat, justificat numai în proporţie de 10%. Împotriva Deciziei nr. 293/2006 a formulat recurs pârâta SC H.I. SRL - prin lichidator judiciar.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată cuprinde o motivare contradictorie fiind invocat un temei de drept inexistent şi a fost aplicată greşit legea în condiţiile în care nu s-a pronunţat pe probatoriul administrat şi nu a ţinut cont că era necesară administrarea de probe noi care să evidenţieze „diferenţa între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predării şi valoarea pe care mărfurile conforme ar fi avut-o în acest moment” din perspectiva deprecierii cantitative a mărfurilor, respectiv diminuarea semnificativă a masei mărfurilor cauzate de existenţa unei umidităţi de 278,5% peste cea normală.
Astfel, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la deprecierea cantitativă a mărfurilor livrate de reclamantă, aspect evidenţiat în expertiza administrată în cauză, fapt ce a dus la aplicarea greşită a legii.
Instanţa având în vedere dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin încheierea din 7 martie 2008 s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei iar prin încheierea din 22 ianuarie 2010 cauza a fost repusă pe rol.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat.
Astfel art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentă, vizează nemotivarea hotărâri judecătoreşti atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii sau când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar decizia atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând contrarietate între considerentele acestei hotărâri sau între aceasta şi dispozitiv, context în care nu pot fi primite criticile referitoare la motivarea contradictorie a deciziei recurate, aspectele invocate de recurenta SC H.I. SRL neconstituind nemotivarea hotărârii, în sensul acestui motiv de recurs.
Instanţa de apel a examinat în mod real problemele esenţiale ce i-au fost supuse şi a respins argumentele invocate.
România a aderat prin Legea nr. 24/1992 la C.N.U. asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri, aspect reţinut corect de ambele instanţe iar invocarea greşită a anului 1992 în loc de 1991 privind Legea nr. 24 nu poate fi apreciat ca fiind o motivare contradictorie în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aşa cum susţine recurentul.
Nici incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinută în cauză, întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva cerinţelor textului evocat.
Schimbarea situaţiei de fapt stabilită în cauză nu se poate produce în recurs, ceea ce tinde să obţină recurenta pârâtă atunci când susţine deprecierea calitativă a mărfii livrată de intimata reclamantă, stabilită de laboratoarele din Franţa, Olanda şi Belgia.
Reaprecierea probelor administrate de instanţele de fond, ceea ce urmăreşte de altfel recurenta nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. nr. 138/2000.
Instanţa de apel a răspuns tuturor criticilor invocate ca motive de apel, dând eficienţă însă dispoziţiile art. 50 din C.N.U. asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri.
Este de necontestat că intimata reclamantă a livrat marfă recurentei reclamantă în baza contractului de coldhoran: referinţa. Din compararea certificatelor de conformitate a buletinelor de analiză a rezultat o depreciere a mărfii livrate ceea ce a făcut posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 24/1991 prin care România a aderat la C.N.U. potrivit căruia cumpărătorul poate reduce preţul proporţional cu diferenţa între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predării şi valoarea pe care mărfurile conforme ar fi avut-o în acest moment”.
Ca urmare preţul mediu a fost corectat iar valoarea mărfurilor efectiv predate a fost stabilită conform raportului de expertiză la suma de 166.876 dolari SUA în loc de 274.172 dolari SUA cât a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecată, instanţa de apel interpretând corect dispoziţiile legale incidente.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar I.C. împotriva Deciziei civile nr. 293/Com din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar I.C. împotriva Deciziei civile nr. 293/Com din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1581/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1618/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
