ICCJ. Decizia nr. 1444/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1444/2010
Dosar nr. 19275/63/2008
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul M.M. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei D.G.S.R.D.R.V., să reinstaleze contorul de gaze naturale şi să redeschidă distribuirea gazelor naturale la adresa de domiciliu a reclamantului; de asemenea, a mai solicitat obligarea paratei si la plata sumei de 10.000 lei pe fiecare zi de întârziere.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1138 din 17 iunie 2009 a admis acţiunea reclamantului şi a fost obligată pârâta să reia serviciul de furnizare a gazelor naturale către reclamant, sub sancţiunea aplicării de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de către pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că, în urma întocmirii procesului verbal de constatare nr. 1 de la data de 30 iunie 2008, în cuprinsul căruia se menţionează faptul că există o intervenţie neautorizată asupra contorului de gaze în zona sigiliului, existând suspiciunea unui consum fraudulos, a fost ridicat contorul de la reclamant şi întreruptă furnizarea gazelor naturale.
De asemenea, s-a mai constatat că, respectivul contor a format obiectul unei verificări metrologice, iar prin raportul de analiză tehnică si metrologică nr. 267 s-a confirmat existenţa unei intervenţii neautorizate, însă s-a infirmat consumul fraudulos, menţionându-se în concluziile finale faptul că "contorul funcţionează corect, erorile de măsurare se încadrează în limitele erorii tolerate".
În urma acestor constatări şi având în vedere pe de o parte faptul că prin raportul de analiză tehnică şi metrologică nr. 267 s-a infirmat suspiciunea de consum fraudulos, concluziile finale fiind clare în sensul funcţionării corecte a contorului şi a încadrării erorilor de măsurare în limitele erorilor tolerate, iar pe de altă parte nefiind contestata de către pârâtă plata serviciilor furnizate, ca fiind achitate cu întârziere de către reclamant si totodată neconstatându-se, faptul că instalaţiile de utilizare a gazelor n-ar prezenta siguranţă în exploatare la data ridicării contorului din 30 iunie 2008, instanţa de fond a apreciat ca nu se regăsea nici o ipoteză care ar fi putut permite pârâtei să sisteze unilateral furnizarea de gaze naturale, motiv pentru care acţiunea pârâtei este nejustificată în raport de prevederile contractuale si legale aplicabile raporturilor dintre părţi.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta SC D.G.S.R. SRL Bucureşti, D.R.V., a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 190 din 7 octombrie 2009.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că rezultatul comisiei de expertiză este faptul că şi în condiţiile în care contorul este deteriorat, aşa cum s-a consemnat la pct. 4 a şi c, acesta, din punct de vedere funcţional, a înregistrat corect consumul de gaze, astfel încât erorile de măsurare se încadrează în limitele erorilor tolerate. Astfel fiind pârâta avea dreptul să sisteze furnizarea de gaze doar în situaţia în care se constata intervenţii de natură a influenţa măsurarea corectă a consumului.
Împotriva acestei decizii pârâta SC D.G.S.R. SRL Bucureşti, D.R.V., a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său, recurenta reluând practic motivele din apel, a susţinut că instanţa de apel nu a ţinut cont că sistarea furnizării gazelor s-a făcut în baza reglementărilor legale respectiv Ordinului 52/2007, cap. II, art. 1 lit. B), lit. C) şi prin urmare furnizorul de gaze are dreptul să sisteze furnizarea nu numai pentru neplata gazelor, ci şi pentru intervenţii neautorizate ce se fac asupra contorului în scopul influenţării consumurilor de gaze.
Totodată susţine recurenta, instanţa de apel în soluţionarea cauzei nu a ţinut cont în totalitate de raportul de expertizare întocmit la data de 10 iulie 2008 omiţând să se pronunţe cu privire la aceste constatări şi consideră recurenta, instanţa de apel trebuia să aibă în vedere că menţiunea din raportul de expertiză referitoare la contor, funcţionează corect, erorile de măsurare se încadrează în limitele erorilor tolerate se completează cu „fiind declarat respins ca urmare a celor constatate la pct. 4 a şi c".
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Urmărind conţinutul acestui motiv de nelegalitate şi argumentele aduse de recurentă se constată, în ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Ordinului 52/2007, că instanţa de apel a constatat, în mod corect, în baza probatoriului administrat că aparatul de măsurare (contorul) funcţionează corect, erorile de măsurare se încadrează în limitele erorilor tolerate. Prin urmare, în raport de probele prezentate, instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile Ordinului 52/2007 întrucât furnizorul avea dreptul să sisteze furnizarea de gaze doar în situaţia în care s-ar fi constatat intervenţii de natură a influenţa măsurarea corectă a consumului.
Cât priveşte critica conform căreia instanţa de apel trebuia să aibă în vedere menţiunea din raportul de expertiză acestea sunt aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această cale de atac, faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
În condiţiile în care recursul nu este o cale de atac devolutivă nu se poate trece la o cercetare generală a situaţiei de fapt pentru a se vedea care sunt posibilele încălcări ale legii şi în ce constă greşeala de judecată ştiut fiind că ceea ce se examinează în recursul extraordinar este judecata şi nu fondul pricinii.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D.G.S.R. SRL BUCUREŞTI, prin D.R.V.D.G.N. împotriva deciziei nr. 190 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1439/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1446/2010. Comercial → |
|---|
