ICCJ. Decizia nr. 1445/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1445/2010
Dosar nr. 9618/1/2009
Şedinţa publică de la 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 30 din 15 ianuarie 2008, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău invocată de pârâta SA U.V.I.G. SA Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.P. SRL cu sediul în comuna Verneşti Judeţul Bacău în contradictoriu cu pârâtele SA U.V.I.G. SA BUCUREŞTI şi SA U.V.I.G. SA Buzău în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
În fundamentarea acestei soluţii s-a avut în vedere că sediul pârâtei se află în Bucureşti iar pretinsul fapt ilicit săvârşit consta în refuzul de acordare a despăgubirilor solicitate în baza contractului de asigurare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 527 din 11 aprilie 2008, a admis recursul reclamantei SC T.P. SRL, a modificat în tot sentinţa nr. 30 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Buzău şi a respins excepţia necompetenţei teritoriale invocate de pârâta SC U.V.I.G. SA, cauza fiind trimisă Tribunalului Buzău pentru continuarea judecăţii, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 5 şi 10 pct. 8 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 478 din 25 martie 2009, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SA U.V.I.G. SA.
A fost admisă în parte acţiunea reclamantei SC T.P. SRL şi obligată pârâta SA V.I.G. SA BUCUREŞTI la plata sumei de 645.570 EURO plătibili în lei la cursul din data plăţii, cu titlu de daune delictuale constând în profitul nerealizat pe întreaga societate.
De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantei în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 290.400 EURO reprezentând daune rezultate din neexecutarea contractelor încheiate la data de 2 august 2005 între reclamantă şi firma italiană SC M.P. SRL UNIPERSONALE, 62.244 EURO pierderi cauzate de imposibilitatea continuării contractelor de leasing, 9.127 EURO penalităţi aferente contractului de credit încheiat cu SC U.Ţ.B. SA şi 67.415 EURO penalităţi şi majorări rezultate din neplata la termenele scadente a obligaţiilor bugetare.
Aceiaşi pârâtă a mai fost obligată şi la plata sumei de 78.511 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă nu se pune problema cumulului răspunderii contractuale cu cel al răspunderii delictuale deoarece pârâta SA V.I.G. SA BUCUREŞTI a fost obligată prin sentinţa nr. 2368 din 30 octombrie 2006 a Tribunalului Buzău să respecte clauzele contractului de asigurare, în prezent avându-se în vedere acţiuni în legătură cu refuzul de plată a sumelor asigurate, refuz dovedit neîntemeiat prin hotărâri judecătoreşti irevocabile; precum şi amânări ale executării acestor hotărâri.
Pârâta şi-a exercitat abuziv drepturile sale procesuale, în fond, în apel, în recurs şi pe parcursul executării silite în scopul tergiversării cauzei şi aducerii reclamantei în starea de insolvenţă.
Au fost utilizate o multitudine de căi procedurale în încercarea de a nu plăti despăgubirea contractuală, pârâta asumându-şi riscul de a cădea în pretenţii şi de a se constata cu efect retroactiv că trebuie să suporte atât obligaţia iniţială cât şi prejudiciul provocat reclamantei prin această atitudine.
Astfel, prin atitudinea sa de nerespectare a clauzelor contractuale pârâta SA V.I.G. SA BUCUREŞTI a creat reclamantei un prejudiciu constând în beneficiul nerealizat, respectiv a fost lipsită de profitul pe care îl putea realiza prin utilizarea la întreaga capacitate a mijloacelor fixe procurate şi recondiţionate în timp util cu ajutorul despăgubirii ce trebuia acordată în baza contractelor de asigurare.
Potrivit raportului de expertiză contabilă profitul nerealizat pe întreaga societate, inclusiv activităţile de vânzare cu amănuntul prin magazin, ca urmare a întreruperii activităţii a fost stabilit la suma totală de 2.272.406,98 lei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 112 din 6 octombrie 2009, a admis apelul pârâtei U.A. (fostă U.V.I.G. SA) Bucureşti – U.A. SA, sucursala Buzău, împotriva sentinţei 478 din 25 martie 2009 a Tribunalului Buzău, a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond a respins acţiunea.
De asemenea, a respins, ca nefundat, şi apelul reclamantei SC T.P. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe şi a mai obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 15.034 lei cheltuieli de judecată.
În stabilirea acestei soluţii, s-a apreciat că nu este posibilă nici o combinare în cadrul unei acţiuni mixte, a regulilor aplicabile răspunderii contractuale, după cum nu este posibil nici să se apeleze, în subsidiar, la o acţiune delictuală după ce a fost utilizată acţiunea contractuală pe baza căreia au fost obţinute despăgubiri.
Atunci când între părţi a existat un contract din a cărui executare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de acces fiind numai aceea a răspunderii contractuale.
Părţile au fost legate prin raporturi contractuale care şi-au produs efectele, neputând opera cumulul celor două răspunderi contractuală şi delictuală.
Răspunderea societăţii de asigurare nu poate fi antrenată decât în limita clauzelor contractuale, prejudiciul suportat ca urmare a nerespectării altor clauze contractuale încheiate de către reclamantă cu partenerii comerciali, nu-i poate fi imputat pârâtei care a uzat de dreptul de a se adresa justiţiei potrivit dispoziţiilor procedurale.
Nu au fost dovedite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta culpabilă, prejudiciul şi legătura de cauzalitate, astfel că apelul reclamantei a fost găsit nefondat.
Împotriva deciziei nr. 112 din 6 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC T.P. SRL care a criticat această hotărâre pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului reclamantei şi a respingerii apelului pârâtei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de calitate procesuală pasivă a U.A. SA Buzău, deşi a fost sesizată formal cu această excepţie.
Deşi, reclamanta a suferit grave prejudicii materiale datorate faptelor ilicite grave ale pârâtelor, fapte ilicite extracontractuale, în motivarea hotărârii atacate se regăseşte numai o apreciere eronată şi anume posibilitatea legală de a se folosi calea răspunderii civile delictuale.
Tot greşită este şi teza acreditată în faza procesuală a apelului potrivit căreia pârâta putea suporta prejudiciile numai în condiţiile în care erau asigurate şi riscurile financiare.
Intimata pârâtă SC U.A. SA (denumită anterior U.V.I.G. SA) cu sediul social în Bucureşti a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 noiembrie 2007 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 6173/114/2007, reclamanta SC T.P. SRL Verneşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SA V.I.G. SA Bucureşti şi SA V.I.G. SA Buzău obligarea lor la plata sumei de 778.700 EURO plătibili în lei la cursul din ziua plăţii, cu titlu de daune, cuprinzând:
- pierderi directe rezultate din oprirea activităţii, în sumă de 107.000 euro;
- penalităţi şi dobânzi vamale şi ale administraţiei financiare, în sumă de 26.000 Euro;
- obligaţii contractuale nerespectate în sumă de 50.400 EURO;
- penalităţi la contracte nerespectate, în sumă de 279.000 Euro şi
- profit nerealizat, în sumă de 316.300 EURO.
Ulterior reclamanta, la termenul din 25 septembrie 2008 a depus o cerere completatoare sub aspectul motivării în fapt, în drept şi al probaţiunii, iar la termenul din 21 ianuarie 2009 a mai depus o cerere având ca obiect întregirea câtimii pretenţiilor, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei totale de 1.076.756 EURO plătibili în lei la data plăţii.
Nu poate fi primită critica recurentei vizând împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei U.A. SA Buzău.
Din verificarea documentaţiei existente la dosarul cauzei, rezultă că în faza procesuală a fondului, pârâta U.V.I.G. SA Bucureşti, în şedinţa publică de la 11 martie 2009 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SUCURSALEI BUZĂU a U.V.I.G. SA, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată faţă de aceasta, deoarece potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale. Mai mult, aşa cum prevede art. 1041 C. civ., obligaţiile solidare nu se prezumă ci ele trebuiesc circumscrise fiecărui pârât.
Poziţia procesuală a reclamantei a fost aceea de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SA V.I.G. SA Buzău, sentinţa primei instanţe respingând-o, ca neîntemeiată, deoarece SUCURSALA BUZĂU este cea care a semnat şi încheiat pentru SA U.V.I.G. SRL BUCUREŞTI în calitatea de asigurător contractul de asigurare al părţilor.
La rândul ei, instanţa de apel a găsit neîntemeiată critica pârâtei U.A. SA (fostă U.V.I.G. SA) Bucureşti relativ excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SUCURSALEI Buzău, pe considerente de opozabilitate.
Din cele expuse, apare cât se poate de evident că ambele instanţe au fost preocupate de a soluţiona în spiritul legalităţii excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei U.A. SA BUZĂU, cu precădere şi amplu motivat, încât această critică nu subzistă. De altfel, prin note scrise depuse la data de 28 aprilie 2010 acest motiv de recurs nu a mai fost susţinut.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, cu o reală interpretare a susţinerilor părţilor, care a condus la admiterea apelului pârâtei U.A. SA BUCUREŞTI, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
De remarcat că anterior prezentului litigiu de natură comercială, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2368 din 30 octombrie 2006, a admis acţiunea în pretenţii a reclamantei SC T.P. SRL împotriva U. SA Bucureşti, obligând-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.171.098,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost menţinută această soluţie şi de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care prin decizia nr. 69 din 17 aprilie 2007, a respins, ca nefundat, apelul pârâtei U. SA BUCUREŞTI. Aceiaşi situaţie s-a păstrat şi în recurs, pretenţiile reclamantei fiind de necontestat.
Cu această ocazie, constant, s-a reţinut că în baza poliţelor de asigurare nr. B-0580357 din 8 iulie 2005 şi B-0589390 din 7 septembrie 2005, în condiţiile generale, pentru asigurarea bunurilor CGAB-96, reclamanta SC T.P. SRL în calitatea de asigurat a încheiat cu pârâta SC U. SA BUCUREŞTI – FILIALA BUZĂU, în calitatea de asigurător, contractele de asigurare referitor la clădiri, utilaje, materii prime, produse finite şi linie de parchet aflate în comuna Verneşti nr. 590 Judeţul Buzău, sumele asigurate fiind de 351.520 EURO pentru primul contract, respectiv 168.000 EURO pentru al doilea contract.
Pentru aspectele juridice expuse anterior, respectiv, obligarea la daune în cuantum de 1.171.098,73 lei, a operat răspunderea contractuală a societăţii de asigurare.
În speţă, nu poate fi acreditată teza reclamantei determinată de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale civile de către pârâtă, la fond, în apel, în recurs şi pe parcursul executării silite cu scopul de tergiversare a soluţionării procesului şi aducerea în stadiul de faliment a recurentei.
Este adevărat că art. 723 alin. (1) C. proc. civ., consacră în termeni clari că drepturile procesuale trebuiesc exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Jurisprudenţa şi doctrina, au evidenţiat constant, că exercitarea căilor legale de atac, precum şi apărările efectuate pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în faza procesuală a executării, nu pot constitui o greşeală care să dea loc la acordarea de daune, decât atunci când sunt depăşite limitele normale, în scop de şicană, fără justificarea unui interes legitim, de a constrânge pe adversar la abandonarea dreptului sau anumite concesiuni, dar mai ales când dreptul este deturnat de la finalitatea lui social-economică, în vederea căruia titularul său beneficia de protecţia legală.
Eventualele prejudicii pe care reclamanta le-a invocat şi probat, nu pot fi circumscrise răspunderii civile delictuale a societăţii de asigurare, probatoriul administrat conducând cu certitudine că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 998 – art. 999 C. civ. şi anume existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul reclamantei SC T.P. SRL împotriva deciziei nr. 112 din 6 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T .P. SRL BUZĂU împotriva deciziei nr. 112 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă la 49714 lei către intimata-pârâtă SC U.A. SA BUCUREŞTI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1434/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1606/2010. Comercial → |
|---|
