ICCJ. Decizia nr. 1614/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1614/2010
Dosar nr. 28480/3/2007
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul I.C.T.E.C. I.C.E.C.O.N. SA a chemat în judecată pe pârâtul I.C.D.C.E.C. I., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la semnarea procesului verbal de vecinătate astfel cum a fost încheiat de comisia constituită prin Ordinul nr. 918/2003 al Ministrului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 550/1995 s-a aprobat înfiinţarea I.C.E.C.O.N. SA prin desprinderea din cadrul I. BUCUREŞTI. Potrivit acestei hotărâri capitalul social iniţial al I.C.E.C.O.N. SA era de 206.566 mii lei, determinat pe baza bilanţului contabil, fiind constituit prin preluarea unei părţi din patrimoniul I. BUCUREŞTI, constând în imobile situate în Bucureşti, Şos Pantelimon, compuse din clădirea denumită laborator de cercetare cu o suprafaţă construită de 2.125 m.p. şi o suprafaţă desfăşurată de 2.972 m.p. cu toate dotările existente, împreună cu terenul existent şi cota parte indiviză din căile de acces. S-a prevăzut că predarea preluarea bunurilor se va efectua prin încheierea unui protocol între părţi. Pentru o stabilire clară a dreptului de proprietate asupra imobilelor care au intrat în patrimoniul SC I.C.E.C.O.N. SA, s-a înfiinţat o comisie care avea ca obiectiv întocmirea documentaţiei prin care să se stabilească şi să se evalueze terenurile SC I.C.E.C.O.N. SA. În continuare, reclamanta a arătat că această comisie a întocmit documentaţia necesară înaintării către ministerul de resort şi s-a constatat că potrivit anexei nr. 1 pct. 9 din Criteriile pentru stabilirea şi evaluarea terenurilor aprobate de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului 2665/1992, pentru efectuarea măsurătorilor topografice este necesară întocmirea unui proces verbal de vecinătate. Reclamanta a susţinut că pârâta a refuzat semnarea acestui proces verbal de vecinătate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1073 C. civ.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate că prin Protocolul de predare primire a bunurilor încheiat între părţi la data de 23 mai 1996 în baza H.G. nr. 550/1995, s-au transmis doar mijloacele fixe şi obiectele de inventar menţionate în anexele nr. 3, 3.1 şi 3.2 ale Protocolului, precum şi că suprafeţele de teren cuprinse în Memoriul tehnic privind întocmirea documentaţiei topogeodezice realizat de SC T. SRL, altele decât suprafaţa aflată sub clădirea laboratorului, se află în administrarea I. BUCUREŞTI, fiind incluse în domeniul public al statului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 111 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2008, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, având în vedere că prin intermediul capătului 1 al acesteia se solicită constatarea existenţei unei situaţii de fapt, iar nu a existenţei sau inexistenţei unui drept, astfel cum presupun dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. De asemenea, tribunalul a constatat că şi capătul 2 al cererii reconvenţionale este inadmisibil în raport de faptul că pârâta nu deţine în posesie terenurile la care face referire prin memoriul tehnic, calea de urmat fiind acţiunea posesorie, iar pe de altă parte pârâta nu justifică nici un interes legitim.
Prin sentinţa comercială nr. 4857 din 3 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâtul la semnarea procesului verbal de vecinătate încheiat de Comisia pentru stabilirea şi evaluarea terenului pentru I.C.E.C.O.N. S.A; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta I. SA ca inadmisibilă.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că în listele de inventar întocmite la data de 15 octombrie 1981 figurează Laboratorul de cercetare noi structuri tehnologice, cu număr de inventar 186, care cuprinde în acelaşi număr de inventar toate poziţiile de la 1.1 la 1.6, iar la poziţia 1.6 figurează poligonul de încercări utilaje, cu menţiunea,,fost teren sport”. Din coroborarea probelor, tribunalul a reţinut că poligonul are destinaţia de teren de sport şi că noţiunea de teren aferent se referă la terenul de sub clădirea Laboratorului de cercetări pentru noi structuri, tehnologii şi mijloace de mecanizare + 0,5 – 1 metru în jurul clădirii.
Prin decizia comercială nr. 544 din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de I. BUCUREŞTI.
Prin criticile formulate pârâtul a arătat că acţiunea a fost admisă în mod greşit, deşi documentaţia topogeodezică întocmită de SC T. SRL este eronată, fiind incluse şi suprafeţe care aparţin domeniului public al statului şi în administrarea pârâtului, fiind încălcate prevederile H.G. nr. 550/1995. Terenul de sport nu face parte din patrimoniul preluat de I.C.E.C.O.N. de la I.
În considerentele deciziei sus menţionată, Curtea a reţinut că pentru documentaţia topo geodezică întocmită în anul 2003 prezintă relevanţă suprafeţele de teren preluate efectiv la înfiinţare de către I.C.E.C.O.N. SA potrivit H.G. nr. 550/1995 iar nu şi modificarea ulterioară prin H.G. nr. 1541/2004. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că „dotările existente” sunt altele decât clădirea Laboratorului de cercetare pentru noi structuri, tehnologii şi mijloace de mecanizare, ceea ce înseamnă că a preluat şi terenul aferent acestora.
Împotriva acestei decizii de declarat recurs pârâtul I. BUCUREŞTI în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin criticile formulare pârâtul a susţinut următoarele:
Documentaţia topo geodezică pe baza căreia pârâtul a fost obligat la semnarea procesului verbal de vecinătăţi este greşit întocmită. Deoarece au fost incluse şi suprafeţe de teren care aparţin domeniului public al statului aflate în administrarea pârâtului. Reclamantul I.C.E.C.O.N. s-a înfiinţat prin preluarea unei părţi din patrimoniul I., respectiv prin preluarea clădirii denumită Laborator de cercetări cu toate dotările existente, împreună cu terenul aferent şi cotă parte indiviză din căile de acces. Sintagma toate dotările existente se referă la clădirea laboratorului şi la terenul aferent clădirii.
Pârâtul a mai susţinut că art. 3 din H.G. nr. 834/1991 stipulează că prevederile acestui act normativ nu se aplică terenurilor care fac parte din domeniul public al statului.
Din adresa nr. 186349 din 26 martie 2008 rezultă că terenul situat în Bucureşti Sos Pantelimon, face parte din domeniul public al statului, proprietar al acestuia fiind statul. Terenul revendicat de I.C.E.C.O.N. reprezintă un teren de baschet, care figurează în evidenţele I. cu numărul de inventar 243, cu valoare de inventar de 7000 lei. Acest teren nu a avut niciodată destinaţia de poligon de încercări.
În continuare pârâtul susţine că din anexele 3, 3.1, şi 3.2 ale Protocolului de predare primire încheiat între părţi la data de 23 mai 1996 rezultă că terenul de sport nu s-a transmis de la I. la I.C.E.C.O.N., ci s-au transmis doar mijloacele fixe şi obiectele de inventar menţionate în aceste anexe.
Acţiunea formulată trebuia respinsă întrucât reclamanta nu a utilizat acţiunea în revendicare împotriva unităţii deţinătoare şi nu prezenta acţiune prin care solicită obligarea pârâtului la semnarea procesului verbal de vecinătăţi în vederea obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În susţinerea faptului că reclamantul nu poate proba nici un drept asupra terenului, pârâta a arătat că au fost introduse pe rolul instanţelor mai multe cereri: acţiune în constatare prin care reclamanta a solicitat să se constate dreptul de administrare asupra unei porţiuni din terenul în litigiu (Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti) recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei porţiuni din acest teren şi acţiune pentru stabilirea unui drept de folosinţă, acţiune care se judecă în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinat prin prisma motivelor invocate, recursul recurentului pârât este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că reclamantul a investit instanţa cu o cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la semnarea procesului verbal de vecinătate, astfel cum a fost încheiat de comisia constituită prin Ordinul nr. 918/2003 al Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.
Acţiunea a fost admisă conform dispoziţiilor art. 1073 C. civ., care reprezintă textul de principiu privind executarea în natură a obligaţiilor.
În materia obligaţiilor de a face şi a celor de a nu face există cazuri în care executarea prestaţiei datorată poate fi obţinută în natură. În caz de refuz de executare se procedează la executarea silită, iar potrivit art. 1077 C. civ. „Nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate, de asemenea, să fie autorizat de a o aduce la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”.
Pentru a avea un raport obligaţional, a cărui nerespectare să fie contestată de debitor, conform art. 1077 C. civ., prin intermediul instanţei de judecată care să dispună în sensul autorizării acestuia să aducă la îndeplinire această obligaţie în contul debitorului este necesar ca între părţi să existe în conţinutul acestuia, un drept de creanţă aparţinând creditorului şi obligaţia corespunzătoare acestui drept, care incumbă debitorului.
În raport de aceste precizări, se constată că I. SA este o societate comercială cu capital de stat organizată prin Legea nr. 15/1990. Activitatea acestei persoane juridice a fost restructurată prin desprinderea activităţii de mecanizare din cadrul I., fiind înfiinţată prin H.G. nr. 550/1995 SC I.C.E.C.O.N. SA. Prin această hotărâre de guvern s-a stabilit capitalul social al societăţii nou înfiinţate determinat pe baza bilanţului contabil încheiat la data de 31 decembrie 1994.
În conformitate cu art. 6 din H.G. nr. 550/1995 şi art. 1 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 834/1991, au fost elaborate Criteriile nr. 2665/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, inclusiv la data înfiinţării acestora. La pct. 9 din anexa nr. 1 se prevede ca operaţiune topografică pregătitoare, recunoaşterea limitei suprafeţei incintei de către o comisie constituită conform art. 2, numită prin ordin al ministrului de resort, în privinţa vecinilor societăţii comerciale şi consemnarea acesteia într-un proces verbal care va conţine schiţa şi conturul incintei şi minimul punctelor de frângere.
În continuare, prin Ordinul nr. 918/2003 al M.L.P.T.L. s-a constituit comisia care să stabilească şi să evalueze terenurile I.C.E.C.O.N., urmând ca documentaţia să fie înaintată comisiei centrale constituite la nivelul ministerului. În aplicarea ordinului respectiv şi în conformitate cu H.G. nr. 834/1991 a fost întocmită de către SC T. SRL documentaţia topo-geodezică.
Potrivit prevederilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat,, terenurile aflate în patrimoniul societăţilor cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin H.G., de către organele care potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organului administraţiei locale de stat, de către autoritatea publică judeţeană”.
În activitatea comisiilor care evaluează terenurile intră şi activităţi legate de participarea la delimitarea prin bornare a suprafeţei de teren aferente fiecărei societăţi comerciale cu capital de stat, conform art. 4 lit. b) din Criteriul nr. 2665/1992, iar în conformitate cu pct. 9 din anexa la criteriul menţionat, operaţiunile topografice în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, presupun şi recunoaşterea limitei suprafeţei incintei de către comisia constituită conform art. 2, în prezenţa vecinătăţilor societăţii comerciale cu capital de stat şi consemnarea acesteia într-un proces verbal care va conţine schiţe cu conturul incintei şi numărul punctelor de frângere.
Înalta Curte constată că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile care au regimul juridic mai sus arătat revine ministerului de resort şi reprezintă un act administrativ de autoritate.
În cazul concret dedus judecăţii, raportul de natură civilă dintre beneficiarul certificatului şi societatea comercială privatizată, nu se înscrie pe tărâmul obligaţional, neputând fi valorificat în instanţă printr-o acţiune întemeiată pe obligaţia de a face, acţiune care este în esenţă constitutivă de drepturi.
Faţă de cele de mai sus se constată că deşi instanţa a fost sesizată cu o acţiune având ca temei obligaţia de a face, în realitate acţiunea de faţă vizează obligaţia de a da, de vreme ce dreptul reclamantei nu este realizat, din moment ce părţile contestă prin prezenta cerere chiar dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, situaţie care presupune modalităţi specifice, respectiv acţiunea în revendicare, în realizarea dreptului.
Din acest punct de vedere, ambele instanţe au calificat incorect raportul juridic cu care au fost sesizate, valorificând acest raport obligaţional prin acţiunea întemeiată pe obligaţia de a face, în condiţiile în care a fost pusă în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate, ambele instanţe analizând în esenţă temeiurile juridice ale acestui drept. Societatea comercială privatizată, în speţă reclamantul, care se pretinde proprietarul unui teren, are acţiune în revendicare împotriva unităţii deţinătoare, iar nu acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 1075 şi 1077 C. civ., de obligare la semnarea procesului verbal de vecinătate întocmit în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991.
Astfel fiind se reţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, rezultat al unei greşite aplicări a dispoziţiilor legii, motiv raportat la care, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurentul pârât urmează a fi admis şi, pe cale de consecinţă, decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul pârâtului împotriva sentinţei primei instanţe, care urmează a fi schimbată în parte în sensul că urmează a fi respinsă acţiunea reclamantului ca nefondată şi menţinute dispoziţiile acesteia cu privire la respingerea cererii reconvenţionale ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.C.E.C. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 544 din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică decizia recurată, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei comerciale nr. 4857 din 3 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantă.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la cererea reconvenţională.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1610/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1616/2010. Comercial → |
|---|
