ICCJ. Decizia nr. 1609/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1609/2010
Dosar nr. 2964/1285/2007
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj sub nr. 2964/1285/2007, S.I.F.M. SA în contradictoriu cu SC A. SA a solicitat instanţei să dispună anularea hotărârii nr. 1 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 26 iunie 2007 (M. Of. nr. 2169/13.08.2008).
Prin sentinţa comercială nr. 13 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.I.F.M. SA în contradictoriu cu pârâta SC A. SA.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă că, la data de 26 iunie 2007, a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor pârâtei, în care s-a adoptat hotărârea nr. 1, prin care s-a aprobat propunerea consiliului de administraţie privind strategia investiţională pe anul curent şi autorizarea consiliului de administraţie pentru majorarea capitalului social prin subscrierea de noi aporturi în numerar pentru o durată şi într-un cuantum corespunzător limitelor prevăzute de Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006 respectiv cu o valoare a capitalului autorizare cifrată la ½ din capitalul social al societăţii existent la data ţinerii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi pentru o perioadă de 3 ani.
În cauză nu-şi găseşte incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (6) invocate de reclamanta întrucât există o coincidenţă de obiect între convocator şi hotărârea atacată .
Nu este întemeiată nici susţinerea, în sensul că a fost încălcată regula distribuirii de competenţă între Adunarea Generală a Acţionarilor şi Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor întrucât prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor contestate a fost aprobată Strategia Investiţională pe anul în curs şi în perspectivă cu respectarea dispoziţiilor art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
În cauză au fost respectate şi dispoziţiile art. 15322 din Legea nr. 31/1990 întrucât în hotărârea adoptată nu exista o menţiune cu privire la valoarea care depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor.
Nu a fost depăşit nici obiectul de activitate prevăzut de art. 8 din Statut deoarece prin articolul menţionat se prevede că pot fi desfăşurate orice alte activităţi şi operaţiuni auxiliare, conexe şi accesorii, care s-ar învedera necesare sau aporturi pentru realizarea obiectivelor.
De asemenea, s-a reţinut că, exerciţiul atribuţiei adunării generale extraordinare de majorare a capitalului social poate fi delegat conform art. 114 din Legea nr. 31/1990 şi Consiliului de administraţie.
Prin decizia nr. 112/2009 a Curţii de Apel Cluj a fost admis în parte apelul formulat de apelanta S.I.F.M. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 13/2009 a Tribunalului Cluj.
Astfel, a fost anulată în parte hotărârea nr. 1 pct. 1 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC A. SA, în partea ce vizează „achiziţii de spaţii comerciale respectiv din rândul celor deţinute cu chirie, investiţii directe de amenajare, construirea spaţiilor existente sau a unora noi, proprii sau ale societăţilor la care societatea este acţionară, plasamente în acţiuni sau alte forme de realizare a obiectivului propus, acordarea de împrumuturi, cu convertirea acestora în acţiuni şi împuternicirea administratorilor pentru a concretiza prevederile acestor strategii în program”.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că prin analiza, comparativă a convocatorului cu conţinutul hotărârii adaptate, se poate observa că există unele diferenţe concretizate în adoptarea unei hotărâri cu privire la suplimentarea convocatorului şi care se referă la achiziţiile de spaţii comerciale etc.
În cauză, nu au fost respectate dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 întrucât hotărârea adoptată cuprinde şi alte decizii decât cele care au constituit propuneri evidenţiate în convocator, astfel că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că exista o coincidenţă de obiect între cele două înscrisuri.
Celelalte motive de apel au fost apreciate, ca nefondate, întrucât în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 111 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 31/1990, dispoziţiile art. 153 pct. 22 precum şi dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva deciziei nr. 112 din 29 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta S.I.F.M. SA şi SC A. SA Cluj Napoca.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 15322 din Legea nr. 31/1990 în ceea ce priveşte aprobarea dată consiliului de administraţie de a încheia acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze să schimbe sau să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, să angajeze credite şi să acorde împrumuturi, neobservând că hotărârea Adunării Generale Extraordinară a Acţionarilor nu face referire la valoarea acestor bunuri care trebuie să fie mai mare de jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic. Prin urmare se impune anularea hotărârii nr. 1 pct. 1 referitor la aprobarea dată de adunarea generală consiliului de administraţie.
O aplicare greşită a legii o reprezintă şi motivarea instanţei de apel referitoare la faptul că hotărârea adunării generale de a se efectua investiţii în spaţiile comerciale ale altei persoane şi plasamente în acţiuni nu ar excede obiectului de activitate al societăţii intimate. Astfel, potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, act de înfiinţare sau statut, iar orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul. Deşi statutul societăţii face referire la bunuri imobiliare proprii sau închiriere, în cuprinsul hotărârii generale extraordinare din 26 iunie 2007 se aprobă investiţii directe în amenajare/construirea spaţiilor aflate în proprietatea unor societăţi la care intimata este doar acţionar. Prin urmare, hotărârea adoptată de adunarea generală extraordinară din 26 iunie 2007 nu se încadrează în dispoziţiile statutare proprii ale intimatei.
Instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a legii şi în ceea ce priveşte nulitatea punctului 2 al hotărârii Adunării Generale Extraordinară a Acţionarilor. Motivarea instanţei de apel nu ia în considerare incidenţa art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 întrucât intimata pârâtă trebuia să arate concret care articol din actul constitutiv se modifică sau urmează a fi înlocuit cu autorizarea consiliului de administraţie de a majora capitalul social.
Instanţa de apel nu a avut în vedere criticile formulate privind incidenţa dispoziţiilor imperative ale art. 131 din Legea nr. 31/1990, întrucât procesul verbal din şedinţa din 26 iunie 2007 nu conţine data şi locul desfăşurării adunării generale, câţi acţionari au fost prezenţi precum şi rezultatul dezbaterilor sau câţi acţionari au votat,,pentru”.
Greşit au fost aplicate şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., întrucât cheltuielile de judecată dovedite au fost în sumă de 3.700 lei, nu 61 lei cum a reţinut instanţa de apel.
Recurenta SC A. SA Cluj Napoca critică decizia instanţei de apel sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 întrucât nu există nicio diferenţă între conţinutul convocatorului şi cuprinsul hotărârii adoptate, în sensul că ambele vizează în egală măsură o strategie investiţională formulată în baza propunerilor consiliului de administraţie.
Interpretarea instanţei de apel a dispoziţiilor art. 117 pct. 7 excede major limitelor instituite de legiuitor, care se referă doar la obligaţia de a include integral în convocator propunerile privind modificările aduse Actului constitutiv. Ori, în ordinea de zi a şedinţei din data de 26 iulie 2007 nu a fost inclusă nicio modificare a Actului Constitutiv.
Recurenta pârâtă SC A. SA Cluj Napoca a formulat întâmpinare la recursul declarat de SC S.I.F.M. SA, prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată în raport de criticile invocate de ambele recurente, se constată că recursurile sunt nefondate.
Recurenta S.I.F.M. SA a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se critică modul în care instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt şi a analizat probatoriul administrat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează situaţia în care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre cu aplicarea greşită sau nesocotirea unei norme juridice.
În speţa de faţă, instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile legale invocate de reclamanţi atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin cererea de apel. Astfel, art. 15322 de Legea nr. 31/1990 invocat de recurentă conturează capacitatea juridică a organelor societăţii pe acţiuni de a încheia anumite operaţiuni juridice în numele acesteia.
Limita de valoare până la care organele societăţii au deplină competenţă este de cel mult jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic dar în cuprinsul hotărârii Adunării Generale Extraordinară a Acţionarilor contestate nu există nicio menţiune cu privire la o valoare care să depăşească jumătate din valoarea contabilă a activelor astfel că instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect incidenţa dispoziţiilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990, motivul de recurs formulat de recurentă pe acest aspect fiind nefondat.
Motivul doi de recurs, vizează încălcarea dispoziţiilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954, care reglementează principiul specialităţii de folosinţă a persoanei juridice, regulă de drept civil, potrivit căreia, prin acte juridice, persoana juridică, nu poate avea decât acele drepturi şi obligaţii civile care sunt în concordanţă cu scopul ei.
În aplicarea practică, principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice nu trebuie privit rigid, static, ci în dinamica sa, luându-se în considerare toate elementele ce alcătuiesc scopul persoanei juridice, atât cel principal, cât şi cel complementar, secundar.
Astfel, hotărârea vizând efectuarea investiţiilor în spaţii comerciale ale altei persoane juridice şi plasamentele în acţiuni nu excede obiectului de activitate al societăţii pârâte având în vedere activităţile secundare enumerate la art. 8 pct. b alin. (2) lit. e) vizând „orice alte activităţi şi operaţiuni auxiliare, conexe şi accesorii, fie ele civile, comerciale sau financiare, mobiliare sau imobiliare”, prevăzute în statut.
Motivarea instanţei de apel, care face trimitere la art. 8 din statut este corectă, având în vedere aplicarea practică a principiului specialităţii în dinamica sa, luându-se în considerare toate elementele ce alcătuiesc scopul constituirii SC A. SA.
Este adevărat că potrivit art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990 atributul majorării capitalului social aparţine adunării generale extraordinare dar potrivit art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ, acest atribut poate fi delegat Consiliului de administraţie, respectiv directorului.
Delegarea poate fi făcută în două modalităţi şi anume: prin actul constitutiv sau prin adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
În speţa de faţă delegarea a fost făcută de Adunarea Generală Extraordinară conform art. 114 (1) din Legea nr. 31/1990 cu respectarea alin. (2) vizând aplicarea art. 2201 din acelaşi act normativ, întrucât Consiliul de administraţie a fost autorizat să majoreze capitalul social prin subscriere de noi acţiuni în numerar, pentru o durată şi într-un cuantum corespunzător limitelor prevăzute de Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 441/2006, respectiv cu o valoare a capitalului autorizat cifrată la ½ din capitalul social al societăţii existent la data ţinerii adunării. Ca urmare, în cauză au fost respectate dispoziţiile evocate mai sus.
Recurenta invocă dispoziţiile art. 204 din Legea nr. 31/1990 dar aceste dispoziţii vizează modificarea actului constitutiv, care se poate realiza fie pe cale convenţională, fie pe cale judiciară.
Modificarea actului constitutiv pe cale voluntară sau convenţională se produce prin hotărârea adunării generale a asociaţilor ori a consiliului de administraţie, respectiv a directorului, adoptată în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Modificarea actului constitutiv este un proces compus din mai mulţi timpi, într-o succesiune stabilită de lege iar respectarea dispoziţiilor art. 117 pct. 7 este necesară în procedura prevăzută de art. 204 din Legea nr. 31/1990.
În cauză au fost respectate condiţiile de fond şi formă ale procesului verbal al adunării generale extraordinară, iar invocarea dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 31/1990 de către recurentă este pur formală în condiţiile în care a fost prezentă la adunare şi a votat împotriva măsurilor luate, fapt consemnat în cuprinsul procesului verbal.
Ultimul motiv de recurs vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., privind cuantumul cheltuielilor de judecată dar cuantumul cheltuielilor de judecată reprezintă un motiv de netemeinicie nu de nelegalitate a deciziei recurate. Instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., acordând cheltuielile de judecată dovedite în condiţiile art. 1169 C. civ.
Apelanta nu a depus la dosar actele originale din care să rezulte cuantumul cheltuielilor solicitate astfel că nu se poate susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Recursul formulat de recurenta pârâtă SC A. SA este nefondat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă nu-şi găseşte incidenţa în speţă, întrucât instanţa de apel în mod corect a aplicat şi interpretat dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.
Astfel, art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 reglementează toate categoriile de informaţii pe care trebuie să le cuprindă un convocator legal întocmit. Omisiunea sau greşeala în a emite un convocator complet are semnificaţia încălcării dreptului la informarea exactă şi completă a acţionarilor.
Astfel că, în mod corect, instanţa de apel, comparând convocatorul cu conţinutul hotărârii nr. 1 pct. 1 adoptată la 27 iunie 2007 a concluzionat că a fost adoptată o hotărâre cu prevederi suplimentare convocatorului fapt ce a dus la aplicarea dispoziţiilor art. 117 pct. 6 din Legea nr. 31/1990 cu consecinţa anulării hotărârii menţionate.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor incidente în cauză, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile formulate de reclamanta S.I.F.M. SA BACĂU şi pârâta SC A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 112 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta S.I.F.M. SA BACĂU şi pârâta SC A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 112 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1606/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1610/2010. Comercial → |
|---|
