ICCJ. Decizia nr. 1471/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1471/2010
Dosar nr. 2282/111/2008
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 mai 2008 reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA Oradea solicitând ca pe baza probelor ce urmau a fi administrate în cauză, instanţa să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să oblige pârâta la transmiterea către reclamantă a dosarului de privatizare a societăţii, care să cuprindă documentele, parafate şi semnate în original de conducerea societăţii şi pe care le-a menţionat în anexele 1 şi 2, sub sancţiunea plăţii de amenzi civile în cuantumul stabilit de instanţă în baza prevederilor art. 5803 alin. (1) C. proc. civ.
A motivat acţiunea în sensul că deţine acţiuni reprezentând 8,1556 % din capitalul societăţii SC P. SA Oradea, şi având în vedere că pârâta este inclusă în programul de privatizare i-a solicitat acesteia să-i transmită documentele menţionate mai sus, inclusiv informaţiile privind situaţia terenurilor deţinute de societate şi a majorării capitalului social cu valoarea acestora la ultimul trimestru încheiat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002, făcând trimitere şi la art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004 şi art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 837/2004 privind organizarea şi funcţionarea A.V.A.S.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă, aceasta a cerut ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, precizând că reclamanta deţine acţiuni la societatea pârâtă şi intenţionează să-şi vândă acţiunile dar că în loc să suporte cheltuielile ce le implică această vânzare a solicitat direct societăţii cât şi prin acţiunea în faţa instanţei de judecată, să suporte aceste cheltuieli. De asemenea a mai menţionat că i-a comunicat reclamantei în nenumărate rânduri că acesteia i se permite accesul direct la documentele necesare pentru întocmirea dosarului de prezentare şi că pentru situaţia în care se doreşte întocmirea de către societate a dosarului să-i fie comunicată H.G. prin care s-a aprobat, conform art. 51 din Legea nr. 137/2002, suportarea cheltuielilor legate de privatizare direct de către societatea pârâtă, comunicare ce nu a fost făcută întrucât nu a fost obţinută o astfel de hotărâre.
Prin sentinţa comercială nr. 389/COM/2008, Tribunalul Bihor, secţia comercială, a respins acţiunea reclamantei, având ca obiect obligaţia de a face şi a reţinut că dispoziţia legală privind suportarea de către societatea comercială supusă privatizării a cheltuielilor necesare pentru pregătirea şi realizarea privatizării este o normă cu caracter dispozitiv, nu imperativ, implicând condiţia obţinerii unei hotărâri a guvernului, condiţie pe care în cauză reclamanta nu a dovedit-o.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a formulat apel care a fost admis de către Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 8/C/2009-A din 20 ianuarie 2009, fiind schimbată în totalitate sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi în consecinţă a obligat-o pe pârâtă să transmită către reclamantă dosarul de privatizare a societăţii care să cuprindă documentele menţionate în anexa 1 şi anexa 2 completată prevăzută de O.G. nr. 88/1997 şi Legea nr. 137/2002 cu modificările şi completările ulterioare, a respins cererea de aplicarea sancţiunii amenzii civile, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că pârâta s-a privatizat în anul 1998 conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni in 17 decembrie 1998 iar documentele solicitate de apelanta reclamantă sunt cele ce vizează dosarul de privatizare pentru vânzarea acţiunilor societăţilor comerciale gestionate de A.V.A.S. (anexa 1) şi Fişa de prezentare (anexa 2) care conţin date ce sunt cunoscute conducerii societăţii şi nu implică cheltuieli din partea acesteia astfel cum prevăd dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 137/2002 pentru a justifica obţinerea unei hotărâri a guvernului.
Pentru aceste considerente instanţa de apel a apreciat fondată în parte acţiunea reclamantei în sensul obligării pârâtei de a-i transmite dosarul de privatizare care să cuprindă documentele menţionate în anexele 1 şi 2 completate conform prevederilor O.U.G. nr. 88/1997 şi Legea nr. 137/2002 cu modificările ulterioare, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata în favoarea statului a unei amenzi civile stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzut în titlul executoriu conform art. 5803C. proc. civ., apreciind că aceste dispoziţii nu sunt incidente speţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta A.V.A.S. Bucureşti cât şi pârâta SC P. SA Oradea.
Recursul declarat de reclamantă a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 5803 C. proc. civ. şi motivat în sensul că în cadrul procedurii ce permite ca debitorul unei obligaţii de a face să fie constrâns să îndeplinească obligaţia, art. 5803 C. proc. civ. prevede că obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta putând fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută de titlul executoriu şi având în vedere dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile date în primă instanţă privind cererile în materie comercială sunt executorii, în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 5803C. proc. civ. astfel că instanţa poate obliga debitorul să plătească în favoarea statului amenda civilă stabilită pe zi întârziere până la îndeplinirea obligaţiei prevăzută de titlul executoriu. Ca atare a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitatea acţiunii.
Recurenta SC P. SA Oradea a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. susţinând că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii în sensul că reclamanta nu a solicitat documente legate de vânzarea acţiunilor sale deţinute în anul 1998, discuţia nefiind privatizarea din anul 1998 ci, o altă privatizare prin care reclamanta intenţionează să vândă acţiunile pe care le deţine, altele decât cele din 1998, respectiv restul de acţiuni deţinute în SC P. SA, astfel că instanţa greşit a reţinut că există vreo legătură cu vânzarea acţiunilor din 1998.
De asemenea a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 în sensul obligării pârâtei la întocmirea dosarului de privatizare pe cheltuiala societăţii, art. 222 din Legea nr. 31/1990 sancţionând cu excluderea din societate a administratorului dacă acesta foloseşte fondurile societăţii în interesul A.V.A.S. întrucât întocmirea unui nou dosar de privatizare presupune cheltuieli care nu-şi au nicio justificare faţă de împrejurarea că legiuitorul a stipulat în mod expres în ce mod pot fi suportate de către societatea privatizată, cheltuielile legate de vânzarea acţiunilor deţinute de A.V.A.S.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 5803C. proc. civ. „dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu”.
Conform art. 7208C. proc. civ. „hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”.
De reţinut este faptul că reglementarea din art. 5803 alin. (1) C. proc. civ. este subsumată Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu, şi se referă la executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face, aşa cum rezultă din Secţiunea a IV-a.
Finalitatea acestei reglementări constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa prin aplicarea unei amenzi civile stabilită pe zi de întârziere până la data executării.
Ca urmare dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. se aplică exclusiv în procedura executării silite, după obţinerea titlului executoriu, atunci când obligaţia de a face nu poate fi executată decât de debitor, astfel că aceste dispoziţii nu pot fi aplicate direct de instanţa care judecă fondul litigiului, care nu se poate substitui instanţei de executare, căreia i se adresează exclusiv acest text de lege.
Trimiterea făcută de recurentă la dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ. în sensul că hotărârea devine executorie după judecata în fond nu este suficientă pentru a admite că amenda civilă reglementată de art. 5803 C. proc. civ. are caracterul daunelor cominatorii cu atât mai mult cu cât acestea au fost înlăturate expres prin alin. (5) al art. 5803 C. proc. civ., astfel că invocarea dispoziţiilor art. 7208 C. proc. civ. nu poate determina aplicarea dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ. în judecata în fond a cauzei când instanţa nu poate anticipa conduita debitorului în faza de executare.
Pentru aceste motive recursul reclamantei urmează a se respinge ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta SC P. SA Oradea şi acesta urmează a se respinge întrucât dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu au corespondent în motivele invocate pentru modificarea hotărârii atacate deoarece instanţa de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii pronunţând o hotărâre legală şi la adăpost de orice critică.
Se constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 şi art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004 ca instanţa, printr-o hotărâre judecătorească să oblige pârâta la transmiterea către A.V.A.S. a dosarului de privatizare a societăţii care să cuprindă documentele menţionate în anexele 1 şi 2 şi că instanţa de apel analizând şi interpretând dispoziţiile legale menţionate, corect a stabilit că pârâta nu a comunicat apelantei reclamante documentele solicitate şi că, invocarea motivelor potrivit cărora întocmirea dosarului de privatizare presupune cheltuieli legate de materiale, forţa de muncă şi plata taxelor notariale pentru care este necesară transmiterea Hotărârii Guvernului prin care s-a aprobat, conform art. 5 din Legea nr. 137/2002, plata cheltuielilor privind întocmirea dosarului de privatizare precum şi documentele necesare întocmirii ofertei de vânzare acţiuni, nu au suport legal întrucât art. 51 din Legea nr. 137/2002 priveşte cheltuielile legate de plata onorariilor pentru consultări, agenţi de privatizare sau firme de avocatură şi cele pentru pregătirea şi realizarea privatizării societăţii comerciale iar documentele solicitate de apelantă sunt cele ce vizează dosarul de privatizare pentru vânzarea acţiunilor societăţii comerciale gestionate de A.V.A.S. care conţin date cunoscute conducerii societăţii şi nu implică cheltuieli din partea acesteia, care să justifice obţinerea unei hotărâri a Guvernului în condiţiile art. 51 din Legea nr. 137/2002.
Instanţa de apel a apreciat corect asupra obiectului acţiunii şi interpretând corect dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 precum şi art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004 a pronunţat o soluţie legală în concordanţă cu cererea reclamantei raportată la dispoziţiile legale în materie, hotărârea atacată neavând legătură cu reglementarea art. 222 din Legea nr. 31/1990 privind excluderea din societate a asociaţilor administratori, aşa încât niciunul dintre motivele invocate de recurenta pârâtă nu îndeplinesc condiţiile cerute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pentru modificarea hotărârii atacate, recursul pârâtei urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi pârâta SC P. SA Oradea împotriva Deciziei civile nr. 8/C/2009-A din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1470/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1474/2010. Comercial → |
|---|
