ICCJ. Decizia nr. 1474/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1474/2010
Dosar nr. 6831/1/2009
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Aşa cum s-a reţinut în încheierea din data de 16 iunie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a luat în discuţie soluţionarea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene formulată de apelanta pârâtă SC L.L. SRL Satu Mare pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea art. 48 - 50 (fost art. 58 - 60), art. 81 (fost art. 85) art. 82 (fost art. 86) din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene şi art. 43 din Directiva nr. 2005/26/CE cu privire la neconformitatea dispoziţiilor naţionale din art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 441/2006 raportate la prevederile Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi a statutului profesiei de consilier juridic cu prevederile tratatului şi pentru interpretarea noţiunilor de obiect de activitate ilicita sau contrar ordinii publice, (activitate economică de prestare servicii juridice) „profesie juridică reglementată”, „profesie juridică liberară”, „întreprindere”, „numit în funcţie”, „funcţionar public”, „funcţie publică”, „calitatea de avocat”, „profesie de avocat”, fiind invocată şi Directiva nr. 77/249/CEE cu privire la liberalizarea prestărilor de servicii publice în spaţiul european. Întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 23 iunie 2009 când, prin încheierea din şedinţă publică de la această dată a respins cererea de sesizare reţinând că obiectul pricinii deduse judecăţii îl constituie constatarea nulităţii societăţilor pârâte în temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal atunci când obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice şi că instanţa de fond a constatat nulitatea societăţilor astfel constituite întrucât se află în contradicţie cu legile care reglementează regimul juridic al profesiei de avocat şi al celei de consilier juridic. De asemenea a apreciat, în judecarea apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe, că textele legale comunitare invocate pentru definirea serviciilor în spaţiul comunitar şi referitoare la aspectele privind concurenţa precum şi recunoaşterea calificărilor şi liberalizarea prestărilor de servicii în spaţiul comunitar, nu sunt determinante în dezlegarea pricinii, astfel că nu se pune problema interpretării acestor dispoziţii comunitare motivând că instanţele naţionale nu pot să ceară Curţii de Justiţie Europene a Comunităţii Europene să interpreteze dreptul comunitar prin declararea unei prevederi din legislaţia naţională ca fiind compatibilă sau incompatibilă cu dreptul comunitar, sarcina acestei Curţi fiind să interpreteze dreptul comunitar şi nicidecum aplicarea acestuia în dreptul naţional. În acest context Curtea a considerat că litigiul de faţă nu conţine o chestiune de interpretare a dreptului comunitar, solicitarea formulată de apelantă fiind lipsită de pertinenţă, răspunsurile la întrebările respective, oricare ar fi ele, neavând nicio influenţă asupra soluţionării litigiului.
Împotriva acestei încheieri pârâta a formulat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, temeiurile de drept invocate fiind art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a invocat faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 234 şi art. 254 din TCE.
A criticat aprecierea instanţei în legătură cu dreptul persoanelor particulare de a avea dreptul la iniţiativa introducerii unei acţiuni în formularea unei cereri preliminare, confundând astfel noţiunea de legitimare procesuală a instanţei naţionale în acţiunea pentru formularea unei cereri preliminare cu dreptul la iniţiativa formulării unei asemenea acţiuni care aparţine, fie uneia din părţile cauzei, fie instanţei înseşi, îngrădind accesul liber la justiţie şi creând o situaţie de discriminare raportată la subiecţii de drept care au posibilitatea unei asemenea iniţiative, fiind încălcate prevederile art. 6 alin. (1) din CEDO dar şi art. 234 şi art. 254 din Tratatul Comunităţii Europene, motive pentru care încheierea este nelegală, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi pentru motive străine de natura pricinii.
Analizând cererea formulată de recurenta pârâtă în exercitarea căii de atac a recursului, Curtea constată că încheierea atacată a rezolvat un aspect al procesului, respectiv cererea prin care pârâta a solicitat sesizarea Curţii Europene de Justiţie în pronunţarea unei hotărârii preliminarii, soluţia de respingere a acestei cereri legând instanţa, în sensul că judecătorii nu mai pot reveni asupra ei, problema rezolvată prin această încheiere urmând a fi avută în vedere la pronunţarea hotărârii în cauză.
Constatându-se că încheierea atacată are caracter interlocutoriu, aceasta neoperând asupra suspendării cursului judecăţii şi că nu există nicio prevedere specială în acest sens, Curtea apreciază că în virtutea caracterului interlocutoriu al încheierii care face obiectul litigiului de faţă, exercitarea căii de atac asupra acesteia este inadmisibilă întrucât nu poate fi atacată legal decât numai odată cu fondul.
Faţă de această împrejurare instanţa nu se va mai pronunţa asupra motivelor de fond invocate în temeiul art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. de către recurentă în cererea de recurs, rezolvarea excepţiei inadmisibilităţii făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii, context în care conform art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC L.L. SRL Satu Mare împotriva Încheierii din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1471/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1475/2010. Comercial → |
|---|
