ICCJ. Decizia nr. 1591/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1591/2010
Dosar nr. 6254/1/2009
Şedinţa publică de la 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3802/30/2007 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, (ca dosar de contencios) reclamanta SC C.M. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local Timişoara, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local Timişoara nr. 480 din 31 octombrie 2006 şi a Regulamentului privind închirierea prin licitaţie publică deschisă a panourilor publicitare dotate cu ceas pilot tip Backlight; anularea, în parte, a Regulamentului privind închirierea prin licitaţie publică deschisă a panourilor publicitare dotate cu ceas radio tip Backlight, regulament aprobat de Primarul Municipiului Timişoara pentru organizarea licitaţiei stabilită prin Hotărârea Consiliului Local nr. 480 din 31 octombrie 2006, în sensul eliminării din Regulament a criteriilor de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară înscrisă la punctul E, intitulat Certificarea Ofertanţilor, lit. d); situaţia economică şi financiară, precum şi a criteriilor privind capacitatea tehnică a ofertantului, înserate, la punctul E lit. c); recunoaşterea dreptului reclamantei de a participa la licitaţia publică deschisă în vederea închirierii unuia sau mai multor panouri publicitare dotate cu ceas radio pilot tip Backlight.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1, art. 11 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 935/CA din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în ce priveşte capătul de cerere referitor la suspendarea HCL nr. 480 din 31 octombrie 2006 şi a Regulamentului privind închirierea prin licitaţie publică deschisă a panourilor publicitare dotate cu ceas radio pilotat tip Backlight, există autoritate de lucru judecat (sentinţa civilă nr. 493/CA din 11 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1366/30/2007 al Tribunalului Timiş) iar celelalte capete de cerere nu sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C.M. SRL Timişoara.
Prin Decizia civilă nr. 762 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul, a fost casată sentinţa nr. 935 din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Timiş şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Timiş, ca instanţă comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că actul atacat nu era unul administrativ, ci un act de gestiune, el privind bunuri ce se află în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială, sub nr. 3802/30/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 74/PI din 6 februarie 2003 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, bunurile respective fiind în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, instanţa nu poate cenzura opţiunea proprietarului de a nu contracta decât cu agenţii economici care îndeplinesc criteriile învederate în Regulamentul de organizare a licitaţiei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC C.M. SRL Timişoara.
Prin Decizia civilă nr. 110 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, a fost admis apelul, a fost desfiinţată sentinţa nr. 74/PI din 6 februarie 2009 a Tribunalului Timiş şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu a analizat, pe fond, susţinerile reclamantei cu privire la clauzele abuzive din Regulamentul de organizare a licitaţiei.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu s-ar fi pronunţat asupra petitului prin care reclamanta solicita să i se recunoască dreptul de a participa la licitaţia publică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local Timişoara, aducându-i următoarele critici.
În mod greşit a reţinut instanţa de apel că prima instanţă nu a analizat toate susţinerile reclamantei, deoarece au fost analizate toate aspectele invocate de reclamantă, prima instanţă ajungând, în mod just la concluzia că pârâţii au respectat principiul libertăţii contractuale, bunurile supuse licitaţiei fiind în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, pârâţii având dreptul de a organiza cum doresc licitaţia asupra acestor bunuri, Regulamentul atacat fiind un act de gestiune, nefiind adoptat printr-o hotărâre a Consiliului Local Timişoara, ci în aplicarea unei astfel de hotărâri.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului.
În motivarea primei instanţe se arată de ce nu este necesară analizarea clauzelor Regulamentului de organizare a licitaţiei, considerându-se că pârâţii au dreptul să organizeze cum doresc desfăşurarea licitaţiei atâta timp cât bunurile respective fac parte din domeniul privat al Municipiului Timişoara iar actele respective nu sunt acte de natură administrativă ci acte de gestiune.
Prin urmare, instanţa de apel este cea care nu a intrat în analizarea fondului, considerând, în mod greşit că prima instanţă este cea care nu a intrat în analiza fondului.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, pentru soluţionarea, pe fond, a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Timişoara şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Timişoara împotriva deciziei nr. 110 din 28 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1590/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1602/2010. Comercial → |
|---|
