ICCJ. Decizia nr. 1509/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1509/2010
Dosar nr. 4487/90/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3254 din 3 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 4487/90/2007 al Tribunalului Comercial Cluj s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC N.R. SRL Bucureşti împotriva pârâtei SC U.S. GOVORA SA Râmnicu Vâlcea, precum şi cererea de obligare a părţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, investită ca urmare a strămutării cauzei de la Tribunalul Vâlcea, a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 194.392,08 lei (RON) reprezentând cheltuieli de judecată în cadrul procedurii de executare silită, cu dobânda legală în materie comercială, pe perioada cuprinsă între data plăţii acestei sume de către reclamantă societăţii de avocatură şi data achitării ei efective de către pârâtă.
Temeiul acestei solicitării l-a constituit sentinţa arbitrală nr. 275/2005 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României prin care pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 420.047,47 lei (RON) cu titlu de contravaloare marfă, dobândă legală şi cheltuieli arbitrale. Pentru recuperarea, prin executare silită a debitului stabilit prin titlu executoriu, reclamanta a încheiat un contract de asistenţă juridică cu S.C.A. M.D.P., în schimbul unui onorariu de 163.354,69 lei (RON) plus TVA pentru încasarea căruia a emis trei facturi fiscale.
Raportând cererea reclamantei la probele administrate în dosarul execuţional, tribunalul a constatat că suma de 194.392,08 lei reprezentând onorariu avocaţial în faza de executare silită a fost pusă în executare în dosar nr. 144/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc C.M., sumele fiind virate în contul Societăţii civile de avocatură, astfel încât, în realitate, reclamanta urmăreşte prin demersul judiciar iniţiat obligarea pârâtei să plătească din nou o sumă ce a fost deja executată, motiv pentru care a respins acţiunea.
Apelul formulat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 84 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că probele administrate au relevat faptul că toate sumele datorate de pârâtă, inclusiv cele de executare au fost achitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC N.R. SRL Bucureşti, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., susţinând că este eronată concluzia instanţei de apel, potrivit căreia admiterea acţiunii reclamantei ar echivala cu obligarea pârâtei să plătească de două ori suma, deoarece, în realitate, cheltuielile de judecată nu au fost niciodată achitate de pârâtă, deşi aceasta este parte căzută în pretenţii în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care datorează integral cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia derulării litigiului şi a executării silite.
Analizând recursul formulat prin prisma motivele invocate şi dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea, constată că este nefondat.
Astfel, contrar susţinerilor recurentei, instanţele anteriore, au aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. concluzionând, în limitele cererii de chemare în judecată - având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cadrul procedurii de executare silită - şi în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta a achitat integral debitul stabilit prin titlul executoriu cât şi cheltuielile de executare silită indicându-se cu exactitate datele şi sumele achitate.
Cum în recurs, examinarea probelor este exclusă, din perspectiva modului de reglementare a acestei căi de atac, iar prin Decizia recurată nu se poate reţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea, observând totodată, că recurenta susţine nejustificat prin cererea de recurs că obiectul litigiului îl reprezintă şi cheltuielile ocazionate de derularea litigiului în care s-a obţinut titlu executoriu în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 84/2009 din 19 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1506/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1512/2010. Comercial → |
|---|
