ICCJ. Decizia nr. 1512/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1512/2010
Dosar nr. 422/211/2008
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea comercială nr. 2222 din 2 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 422/211/2008 al Tribunalului Comercial Cluj s-a admis cererea formulată de reclamantul O.I. împotriva pârâtei U.C.T.B. SA Bucureşti privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei comerciale nr. 2222/2008 pronunţată la 6 octombrie 2008, în sensul că data de la care încep să curgă daunele cominatorii este data pronunţării hotărârii, respectiv 6 octombrie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că, prin hotărârea anterior menţionată, ca urmare a admiterii acţiunii reclamantului, pârâta a fost obligată şi la plata daunelor cominatorii, nefiind însă specificată data de la care acestea sunt datorate.
În aceste condiţii, dat fiind caracterul comercial al litigiului, rezultă că aceste daune curg de la data la care hotărârea devine executorie, aceasta fiind data pronunţării ei, motiv pentru care fiind incidente dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. cu privire la necesitatea lămuririi titlului, cererea a fost admisă.
Apelul formulat de pârâta U.C.T.B. SA a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 175/2009 din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că raportat la prevederile art. 7208 C. proc. civ., în mod corect tribunalul a lămurit dispozitivul hotărârii în sensul arătat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. şi arătând în dezvoltarea criticilor că instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 376 şi art. 377 C. proc. civ., concluzionând eronat că daunele cominatorii sunt datorate de la pronunţarea hotărârii, deşi aceasta a rămas definitivă la 15 zile după comunicare, astfel încât nu era susceptibilă de executare anterior scurgerii termenului menţionat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. sunt indicate, însă dezvoltarea motivelor relevă doar incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constă că este nefondat.
Astfel, potrivit art. 7208 C. proc. civ. hotărârile date în primă instanţă, în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă executarea, situaţie în care rezultă că instanţele, în mod corect au apreciat caracterul executoriu prin raportare la data pronunţării hotărârii.
Prin urmare, reiese că recurenta interpretând greşit dispoziţiile legale anterior menţionate formulează o critică nefondată, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 175/2009 din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1509/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1518/2010. Comercial → |
|---|
