ICCJ. Decizia nr. 1524/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1524/2010
Dosar nr. 7535/63/2008
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 484 din 12 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 7535/63/2008 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC D. SA Craiova împotriva pârâtei S.C.M.S. Craiova şi s-a constatat că reclamanta are un drept de proprietate în cotă indiviză de ½ asupra suprafeţei de 45,21 mp din imobilul situat administrativ în Craiova, pârâta fiind obligată să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 46,28 mp identificată conform expertizei.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că potrivit adresei nr. 1894 din 23 martie 1981 emisă de U.J.C.M. Dolj, autoarei reclamante i-au fost repartizate spaţiile din litigiu pentru desfăşurarea activităţii specifice obiectului de activitate, iar prin sentinţa nr. 155 din 18 august 2005 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M. - U.C.E.C.O.M. Bucureşti s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeţei utile de 259,73 mp şi a cotelor indivize comune, aspecte confirmate prin expertiza efectuată în cauză, motiv pentru care acţiunea fiind întemeiată a fost admisă.
Apelul formulat de pârâtă a fost admis prin Decizia nr. 272 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, cu consecinţa modificării sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Pentru a proceda astfel, instanţa de apel a arătat că titlul invocat de reclamantă drept temei al pretenţiilor sale nu îndeplineşte condiţia de act doveditor al dreptului de proprietate pentru că hotărârea arbitrală nu este opozabilă pârâtei şi de asemenea hotărârea arbitrală opusă de pârâtă reclamantei nu valorează titlu de proprietate deoarece aceasta nu poate avea efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive în materia stabilirii unor astfel de drepturi, care nu pot face obiectul hotărârii arbitrale, în sensul art. 340 C. proc. civ.
De asemenea, nici celelalte înscrisuri prezentate de reclamantă nu reprezintă în sensul legii acte doveditoare ale dreptului de proprietate acestea atestând doar o simplă stare de fapt.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC D.S.C.M. CRAIOVA criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, după reluarea stării de fapt, recurenta susţine că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţelor din litigiu în anul 1983, conform înregistrărilor din contabilitate, şi respectiv prin hotărârea arbitrală menţionată, înscrisă în cartea funciară potrivit Legii nr. 7/1996, aspecte confirmate prin expertiza efectuată în cauză, situaţie în care prin Decizia recurată, fără nicio justificare s-a admis apelul pârâtei.
La termenul de astăzi, din oficiu, Curtea, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. a invocat motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv necompetenţa instanţelor comerciale în soluţionarea cauzei.
Analizând recursul formulat din această perspectivă, se va reţine că obiectul cererii de chemare în judecată constă în reglementarea dreptului de proprietate, solicitat de reclamantă în temeiul art. 480 C. civ., situaţie în care în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 şi art. 56 C. com. care să determine competenţa instanţelor comerciale, întrucât stabilirea dreptului de proprietate asupra unor spaţii indivize comune şi a folosinţei acestora, are un caracter civil, iar acţiunea nu derivă din fapte de comerţ ori contracte şi obligaţii ale unui comerciant, astfel cum prevăd dispoziţiile legale anterior menţionate.
Prin urmare, litigiul nu se înscrie în sfera actelor şi faptelor de comerţ, motiv pentru care, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., iar competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă, revine judecătoriei, ca instanţă civilă.
În consecinţă, recursul reclamantei va fi admis, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune casarea deciziei şi a sentinţei şi trimiterea cauzei pentru competentă soluţionare Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC D.S.C.M. Craiova împotriva deciziei nr. 272 din 9 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială. Casează Decizia şi sentinţa şi trimite cauza în primă instanţă la Judecătoria Craiova, ca instanţă civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1521/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1528/2010. Comercial → |
|---|
