ICCJ. Decizia nr. 1523/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1523/2010
Dosar nr. 6277/110/2008
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta A.F.P. ONEŞTI, în contradictoriu cu pârâţii SC. O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEŞTI şi SC S. SRL ONEŞTI, a solicitat constatarea prin care s-a admis acţiunea formulată de SC S. SRL ONEŞTI împotriva pârâtei SC O. SA şi s-a perfectat vânzarea-cumpărarea spaţiului comercial situat în Oneşti, str. Mercur.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa nr. 42 din 4 februarie 2009, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A.F.P. ONEŞTI, ca inadmisibilă, reţinând că excepţia invocată de pârâta SC S. SRL ONEŞTI este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 255 şi 261 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere că singurele acţiuni prevăzute de legiuitor pentru cenzurarea unei hotărâri judecătoreşti sunt căile de atac.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.F.P. ONEŞTI şi a formulat cerere de aderare la apel pârâta SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEŞTI.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 79 din 24 noiembrie 2009, a respins apelul formulat de reclamanta A.F.P. ONEŞTI şi cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEŞTI, fiind obligate intimatele la 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, valorificarea drepturilor de creanţă, invocate de reclamantă, se poate realiza în situaţia particulară a hotărârilor judecătoreşti pe calea reglementată de dispoziţiile procedurale prevăzute de codul de procedură civilă şi alte acte normative speciale, respectiv prin exercitarea căilor de atac, care au drept finalitate verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta A.F.P. ONEŞTI şi pârâta SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEŞTI.
Recursul reclamantei A.F.P. ONEŞTI a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii principale, iar critica se referă, în esenţă la faptul că, în mod greşit instanţa de apel, prin respingerea apelului formulat, a menţinut sentinţa instanţei de fond şi a apreciat că se puteau utiliza căile de atac prevăzute de codul de procedură civilă, deşi în cauza respectivă, recurenta din prezenta speţă, nu avea calitatea de parte în dosar, astfel că nu putea exercita calea de atac, sens în care consideră că s-au încălcat dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., care prevăd dreptul la un proces echitabil.
Recurenta-pârâtă SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEŞTI a criticat decizia atacată referindu-se în esenţă la faptul că, în mod greşit instanţa de apel a respins apelul reclamantei cât şi cererea sa de aderare la apelul acesteia, având în vedere că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană, nu poate fi acoperită prin confirmare, poate fi exercitată pe cale de acţiune sau de excepţie, este imprescriptibilă şi în condiţiile în care interesele creditorilor au fost fraudate prin vânzarea intervenită, se apreciază că se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe fond admiterea acţiunii.
Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a fi respinse recursurile, pentru următoarele considerente:
Critica recurentelor privitoare la faptul că instanţa de apel, în mod greşit a respins apelul promovat, nu poate fi primită, întrucât instanţa de apel a procedat în mod corect, când, prin decizia pronunţată a menţinut hotărârea instanţei de fond, apreciind-o ca legală şi temeinică, faţă de dispoziţiile art. 255 C. proc. civ., care reglementează actul procedural denumit, hotărâre judecătorească, şi art. 261 alin. (1) pct. 7 din acelaşi cod, care arată că „hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde: calea de atac şi termenul în care se poate exercita”.
Astfel, criticile aduse deciziei atacate se constată că nu sunt fondate în raport de dispoziţiile evocate, în speţă nefiind încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., context în care Înalta Curte apreciază că recursurile declarate împotriva deciziei instanţei de apel care a menţinut hotărârea instanţei de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de constatare a nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 2077 din 12 iulie 2005 pronunţată de Judecătoria Oneşti, în dosarul nr. 3581/2005 sunt nefondate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile reclamantei şi al pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.P. ONEŞTI şi de pârâta SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEŞTI împotriva deciziei nr. 79 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1520/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1526/2010. Comercial → |
|---|
