ICCJ. Decizia nr. 1533/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1533/2010
Dosar nr. 7873/1/2009
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comerciale, reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploieşti, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA GALAŢI a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 18.925.193,15 lei, ce reprezintă c/valoarea consumului de energie pe perioada decembrie 2000 - martie 2001, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 11071 din 8 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comerciale, a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei ca fiind prescrisă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploieşti, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2008, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, fapt ce duce la concluzia că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă. Prin confirmarea de sold înregistrată sub nr. 391 din 9 ianuarie 2003 intimata SC M. SA Galaţi a recunoscut debitul datorat.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC M. SA GALAŢI a declarat recurs, care, prin decizia nr. 116 din 22 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul, ca nefondat, reţinând că, prin constatarea prescripţiei dreptului la acţiune devine inutilă verificarea susţinerilor părţilor cu privire la celelalte excepţii de fond şi cu privire la fondul propriu zis al cauzei, iar cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere toate apărările inclusiv cele vizând excepţiile încă nesoluţionate precum şi orice alte excepţii, dar şi aspectele care antamează fondul, cu respectarea în egală măsură a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, în scopul stabilirii pe bază de probe a unei corecte situaţii de fapt şi drept.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea SC M. SA GALAŢI a formulat contestaţie în anulare, care a fost anulată ca netimbrată, prin decizia nr. 2150 din 22 septembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, întrucât, deşi a fost citată cu menţiunea timbrării cererii, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
La data de 8 octombrie 2009, contestatoarea SC M. SA GALAŢI a formulat contestaţie în anulare împotriva sus-menţionatei decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 C. proc. civ.
Critica adusă deciziei atacate, se referă în esenţă, la faptul că în mod greşit s-a anulat contestaţia în anulare, ca netimbrată, având în vedere că la data de 1 septembrie 2009 Adunarea Generală a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie a hotărât solidarizarea cu protestul iniţiat ca urmare a adunărilor generale convocate de judecătorii Curţilor de Apel, Tribunalelor si Judecătoriilor din tară, una dintre modalităţile de manifestare a propriului protest a fost „amânarea tuturor cauzelor aflate pe rolul instanţei, cu excepţia cauzelor urgente cu arestaţi, precum şi a cauzelor având ca obiect drepturi salariale şi care, potrivit dispoziţiilor legale se judecă în regim de urgentă”, iar la data de 21 septembrie 2009, Adunarea Generală a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie a hotărât continuarea acţiunii de protest.
În raport de această situaţie, contestatoarea apreciază că forma de protest excluzând orice judecată, la termenul din 22 septembrie 2009, exista o situaţie similară lipsei de procedură, prevăzută ca motiv de contestaţie în anulare de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece efectele citaţiei comunicate, prin care se făcea cunoscut termenul de judecată, fuseseră explicit desfiinţate prin comunicatele Înaltei Curţi prin care se făcea public cunoscut faptul că nicio judecată nu va avea loc.
În aceste condiţii, arată contestatoarea, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., sunt aplicabile în speţă, întrucât dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei greşeli materiale, căci instanţa, din greşeală, a judecat o cauză ce nu făcea parte dintre cele expres nominalizate în comunicatele de presă şi nici nu a observat cererea pentru amânarea cauzei, motivată de lipsa de apărare, astfel că, orice măsura procesuală dispusă în cauză trebuia să aibă în vedere dreptul la apărare al părţii şi respectarea dreptului la un proces echitabil.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor vizând prima teză a art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate.
Astfel, contestatoarea SC M. SA a arătat în dezvoltarea motivelor contestaţie în anulare, argumentele pe care instanţa ar fi trebuit să le aibă în vedere la data soluţionării cauzei, sub aspectul îndeplinirii procedurii de citare, precum şi a îndeplinirii obligaţiei timbrării cererii.
Aşa fiind, se constată că instanţa, analizând cauza din perspectiva dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a apreciat că acestea sunt îndeplinite, deşi, pentru termenul de judecată fixat la 22 septembrie 2009, procedura de citare nu era legal îndeplinită, având în vedere Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 1 septembrie 2009, prin care s-a hotărât, în temeiul dispoziţiilor art. 21 – art. 22 lit. f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispoziţiilor art. 126 pct. 1 din Constituţia României, amânarea cauzelor aflate pe rolul instanţei, cu excepţia cauzelor urgente, precum şi hotărârea judecătorilor Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie luată în şedinţa din 14 septembrie 2009.
În consecinţă, constatând incidenţa art. 317 teza a I-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anularea deciziei nr. 2150 din 22 septembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 3861/1/2009, pe care o va anula şi va stabili termen în vederea judecării cauzei, cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA GALAŢI împotriva deciziei nr. 2150 din 22 septembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pe care o anulează şi fixează termen pentru soluţionarea cauzei la 29 iunie 2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1526/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1536/2010. Comercial → |
|---|
