ICCJ. Decizia nr. 174/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 174/2010
Dosar nr. 6405/1/2008
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2001 la O.R.C. de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Cluj reclamantele SC C.N. SA Cluj, SC G.I. SA Cluj, SC S.B. SA Cluj, SC R. SA Cluj, SC S.C. SA Dej şi SC D.P.A. SA Cluj solicită, în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA Cluj Napoca şi A.P.A.P.S., sucursala Regională Nord-Vest Cluj Napoca, să se dispună prin hotărârea ce se va pronunţa, după înaintarea cererii cu menţiunile cuvenite Tribunalului Cluj, modificarea titlului în baza căruia s-a făcut menţiunea înscrierii în capitalul social al pârâtei SC T.C. SA peste cota indiviză de 37,64 % parte, în sumă de 526.609.342 lei din valoarea mijloacelor fixe de la Baza Sportivă „C.” Cluj Napoca şi 119.005.488 lei din valoarea mijloacelor fixe de la Cabanele „G.” şi „S.” din Muntele Băişorii, comuna Băişoara, jud. Cluj, radierea valorii capitalului social înscris în evidenţele existente la O.R.C. Cluj peste cota de 37,64 % parte în sumă de 872.459.049 lei, respectiv 197.162.122 lei, total valoare de 1.069.621.171 lei, cu cheltuieli de judecată.
La 21 februarie 2002 reclamantele îşi precizează acţiunea în faţa Tribunalului Cluj în sensul că solicită instanţei să dispună modificarea menţiunilor înscrise la O.R.C. Cluj în sensul diminuării valorii capitalului social al pârâtei SC T.C. SA cu cota valorică de 62,36 % înscrisă ilegal şi radierea valorii menţiunilor efectuate peste cota sa indiviză de 37,64 % pentru toate înscrierile, diminuarea pentru ultima menţiune a valorii capitalului social de 105.618.285.600 lei, care include cele două baze de agrement în valoare de 6.008.312.209 lei, fiind 105.618.285.600 lei valoare totală din care 6.008.312.209 lei valoarea bazelor de agrement x 62,36 %, adică 3.746.783.494 lei cotă parte indiviză ce se cuvine reclamantelor, pârâta având cota indiviză de 37,64 %, adică 2.261.528.715 lei, iar valoarea diminuată în urma radierii capitalului social al pârâtei fiind de la 1.871.502.106 lei raportat la ultima înscriere de menţiuni.
La data de 14 martie 2002 reclamantele formulează o nouă precizare a acţiunii solicitând modificarea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea ilegală a capitalului social peste cota indiviză a pârâtei SC T.C. SA de 37,64 % parte, respectiv încheierea nr. 1488 din 8 mai 2001, dosar nr. 9257/2001, a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă C.C.I.A. Cluj, şi modificarea actelor care au stat la baza înscrierilor, adică cererea de înscriere de menţiuni nr. 9257 din 4 mai 2001, Actul adiţional al pârâtei, autentificat sub nr. 1358 din 26 aprilie 2001, situaţie centralizată a acţionarilor, şi în consecinţă, radierea majorării înscrise cu 3.123.183.493 lei a valorii capitalului social al pârâtei înscris în registrul comerţului de pe lângă C.C.I.A. Cluj, aferent B.S. Cluj Napoca şi Cabanelor G. şi S. Băişoara, valoarea reprezentând cota indiviză de 62,36 % parte cuvenită societăţilor reclamante, cu diminuarea valorii capitalului social al pârâtei în sumă de 3.123.183.493 lei (reprezentând 14.383 acţiuni), de la suma totală de 105.618.285.600 lei (reprezentând 486.384 acţiuni) la valoarea de 102.495.102.107 lei (reprezentând 472.001 acţiuni).
Prin sentinţa civilă nr. 1237/ C din 14 martie 2002, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite acţiunea precizată formulată de reclamante şi, în consecinţă, dispune modificarea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea capitalului social peste cota indiviză a pârâtei de rând 1 de 37,64 % parte, respectiv încheierea nr. 1488 din 8 mai 2001 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă C.C.I.A. Cluj, din dosar nr. 9257/2001, şi, implicit, a actului care a stat la baza înscrisurilor, respectiv cererea de înscriere a menţiunii nr. 9257 din 4 mai 2001, actul adiţional al pârâtei, autentificat sub nr. 1358 din 26 aprilie 2001, situaţia centralizată a acţionarilor, dispune radierea majorării înscrise cu 3.123.183.493 lei a valorii capitalului social al pârâtei de rând 1 înscris în Registrul Comerţului de pe lângă C.C.I.R. Cluj, aferent B.S. Cluj Napoca şi Cabanelor G. şi S. Băişoara, valoarea reprezentând cota indiviză de 62,36 % parte cuvenită societăţilor reclamante, dispune diminuarea valorii capitalului social al pârâtei de rând 1 în sumă de 3.123.183.493 lei de la suma totală de 105.618.285.600 lei la valoarea diminuată de 102.495.102.107 lei.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, incidenţa dispoziţiilor art. 25 pct. 1 din Legea nr. 348/2001 pentru modificarea Legii nr. 26/1990, reclamantele probând că au fost grav prejudiciate prin menţiunile înregistrate în Registrul Comerţului de către pârâta care şi-a inclus în mod ilegal în capitalul social cotele indivize ale reclamantelor, peste cota sa indiviză asupra imobilelor din litigiu.
Recursul declarat de pârâta SC T.C. SA împotriva sentinţei de mai sus este admis prin decizia nr. 248/ R din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ (devenită competentă în urma încheierii civile nr. 1772 din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, luată în baza încheierii nr. 6670 din 8 noiembrie 2002 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a dispus strămutarea cauzei) care casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Braşov, reţinând că prima instanţă s-a pronunţat asupra acţiunii reclamantelor fără să fi pus în discuţia părţilor precizările de acţiune formulate de reclamante, fără a cita părţile cu ultima precizare de acţiune şi fără a analiza probele de la dosar.
În rejudecare, în faţa Tribunalului Braşov, pârâta SC T.C. SA formulează la 4 august 2003 cerere reconvenţională prin care solicită instanţei să constate că activele „B.S.C. Cluj Napoca” şi Cabanele G. şi S. din Băişoara au făcut parte din patrimoniul său de la constituirea sa în temeiul Legii nr. 15/1990 şi al Deciziei nr. 554/1990 a Prefecturii Cluj, cu cheltuieli de judecată.
La data de 9 septembrie 2003 reclamantele formulează cerere de extindere a acţiunii şi precizări solicitând modificarea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea ilegală a capitalului social aferent imobilelor din litigiu peste cota indiviză a pârâtei de 37,64 % parte şi, pe cale de consecinţă, radierea majorării înscrise, de 3.123.183.493 lei, a valorii capitalului social al pârâtei înscris la O.R.C. Cluj aferent respectivelor imobile, valoare reprezentând cota indiviză de 62,36 % parte cuvenită reclamantelor, cu includerea valorii în capitalul social al acestora potrivit cotelor părţi indivize cuprinse în Protocolul din 25 mai 1993, diminuarea valorii capitalului social al pârâtei în sumă de 3.123.183.493 lei (2.784.489.546 lei pentru Baza Sportivă Cluj Napoca şi 338.693.947 lei pentru cabane) de la suma totală de 105.618.285.600 lei la valoarea diminuată de 102.495.102.107 lei, cu majorarea valorii capitalului social al reclamantelor la nivelul sumei de 3.123.183.493 lei potrivit cotelor părţi indivize cuprinse în Protocolul din 25 mai 1993, dispunerea menţionării în Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj a modificărilor dispuse, obligarea pârâtei A.P.A.P.S. Bucureşti să îndeplinească formalităţile legale de vânzare-cumpărare de acţiuni către reclamante, aferente cotelor părţi indivize la valoarea totală a capitalului social de 3.123.183.493 lei, cu regularizarea valorii diminuate pârâtei SC T.C. SA potrivit Legii nr. 31/1990 modificată şi republicată, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 14 octombrie 2003, Tribunalul Braşov, secţia comercială, dispune disjungerea petitelor formulate prin precizarea de acţiune de mai sus şi dispune înregistrarea separată a acesteia, formându-se dosarul nr. 5871/2003, iar prin încheierea din 15 decembrie 2003 aceeaşi instanţă dispune conexarea acestui din urmă dosar la cauza iniţială respectiv la dosarul nr. 2830/2003, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ.
La 15 noiembrie 2004 reclamantele majorează, în esenţă, câtimea obiectului cererii lor de la suma de 3.123.183.493 lei la suma de 18.511.094.227 lei, reprezentând cota indiviză de 62,36% parte a societăţilor reclamante asupra valorii mijloacelor fixe, reevaluate, aferente imobilelor din litigiu, din totalul valorii de 29.684.243.969 lei, reformulând capetele de cerere corespunzător menţionatei majorări.
Prin sentinţa civilă nr. 2203/S din 20 decembrie 2004 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. Bucureşti, invocată de pârâta SC T.C. SA, admite acţiunea reclamantelor şi, în consecinţă, modifică încheierea judecătorului delegat pronunţată ca urmare a cererii de înscriere de menţiuni nr. 18376 din 2 august 2002, dispune radierea majorării înscrise a valorii capitalului social al pârâtei aferent B.S.C. Cluj Napoca şi Cabanelor G. şi S. Băişoara, reprezentând cota indiviză de 62,63 % parte cuvenită reclamantelor, dispune diminuarea valorii capitalului social al pârâtei SC T.C. SA cu valoarea reprezentând cota indiviză de 62,63 % parte şi majorarea capitalului social al reclamantelor cu aceeaşi valoare, dispune efectuarea menţiunilor la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj Napoca, obligă pârâta A.V.A.S. Bucureşti să îndeplinească formalităţile legale de vânzarea-cumpărarea de acţiuni către reclamante, aferente cotelor părţi şi respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta SC T.C. SA, cu 271.135.132 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtelor către reclamante.
Pentru a decide astfel, instanţa reţine că prin Protocolul încheiat la 25 mai 1993 reclamantele şi societatea comercială pârâtă au recunoscut că imobilele din litigiu, care fuseseră incluse în capitalul social al pârâtei, în contabilitatea reclamantelor înregistrându-se la mijloace fixe numai cotele indivize global valoric conform cotelor procentuale acordate, sunt proprietatea lor comună, stabilindu-se şi întinderea cotelor părţi indivize, protocolul fiind încălcat de pârâta semnatară, care şi-a majorat capitalul social peste cota sa indiviză astfel stabilită şi însuşită de ea.
Împotriva sentinţei de mai sus pârâtele SC T.C. SA şi A.V.A.S. declară fiecare recurs, căi de atac calificate ca fiind apel prin încheierea din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, care reţine în acest sens că sentinţa atacată cuprinde atât dispoziţii care pot fi atacate numai cu recurs, cât şi dispoziţii care pot fi atacate cu apel, soluţia impunându-se pentru ca partea căzută în pretenţii să nu fie privată de un grad de jurisdicţie cu privire la aceste din urmă capete de cerere.
Prin decizia nr. 63/ Ap din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, admite apelurile declarate de pârâte împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând, pentru a decide astfel, că, deşi nu toate cererile reclamantelor îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, instanţa de fond nu a pus în discuţie temeiul juridic al tuturor capetelor de cerere şi admisibilitatea formulării în cadrul aceleiaşi acţiuni a unor cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, care reglementează o procedură specială, în cadrul căreia hotărârea este supusă numai recursului, şi a unor cereri de drept comun, şi, eventual, necesitatea disjungerii acestor cereri, nu a pus în discuţie temeiul juridic al cererilor de modificare a actelor în baza cărora s-au făcut înscrierile în registrul comerţului şi nu a stabilit care variantă a art. 25 din Legea nr. 26/1990 este incidentă spre a analiza eventual şi admisibilitatea respectivelor capete de cerere în funcţie de existenţa sau nu a altor căi de atac pentru a obţine modificarea sau anularea actelor în cauză. Mai reţine instanţa de control judiciar că prima instanţă a admis acţiunea în baza altor temeiuri de drept decât cele invocate prin cererea introductivă neverificând nici dacă actele atacate au prejudiciat sau nu pe reclamante, că nu s-a pronunţat asupra tuturor petitelor, respectiv asupra cererilor de modificare a cererii de înscriere de menţiuni din 2 august 2002, a hotărârii A.G.A., a actului adiţional autentificat, a procesului verbal al A.G.A. şi a raportului de evaluare întocmit, precum şi că a admis fără o motivare cererea de obligare a A.V.A.S. să îndeplinească formalităţile legate de vânzare-cumpărare de acţiuni către reclamante, aferente cotelor părţi, pârâtă care a înţeles, de altfel, greşit obiectul obligaţiei, acesta vizând nu vânzarea acţiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, ci pe acelea aferente valorii mijloacelor fixe, acţiuni emise ca urmare a acestei majorări, societatea comercială devenind de drept proprietară, astfel că s-ar fi putut pune problema lipsei de obiect a respectivei cereri; reţine, tot astfel, că nici respingerea cererii reconvenţionale nu a fost motivată, instanţa de fond rezolvând tot litigiul în mod greşit, fără a intra în cercetarea fondului.
Împotriva deciziei de mai sus şi a încheierii din 29 mai 2008, prin care s-a reţinut calea de atac a apelului pentru toate capetele de cerere, reclamantele SC G.I. SA, SC S.C. SA şi SC R. SA declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi, în principal, casarea deciziei şi a încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, dar în compunerea corectă de trei judecători, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâte, cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs în sarcina acestora.
În fundamentarea recursurilor recurentele critică instanţa de apel, în principal, pentru a fi examinat toate capetele de cerere ca instanţă de apel, deşi reţinuse că acele capete de cerere întemeiate pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 sunt supuse numai recursului, or, judecându-le şi pe acestea, dar în complet de doi judecători şi nu de trei, instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale [(art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004)].
Recurentele critică instanţa, chiar şi ca instanţa de apel, pentru a fi ignorat caracterul devolutiv al apelului trimiţând cauza spre rejudecare deşi problemele puteau fi puse în discuţia părţilor şi analizate în apel, cu examinarea probelor esenţiale pentru soluţionarea cauzei, depuse la dosar şi neanalizate de instanţă, aceasta neobservând nici că numai reclamantele şi nu pârâtele justificau un interes legitim şi actual în trimiterea cauzei spre rejudecare faţă de faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, solicitare pe care însă reclamantele nu au avansat-o.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta SC T.C. SA solicită respingerea recursului reclamantelor ca nefondat.
Examinând recursul reclamantelor prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., singurul dintre cele invocate avut în vedere de recurente prin susţinerile orale, se constată că acesta este fondat.
Se reţine, în acest sens, că reclamantele în mod constant, şi la momentul introducerii acţiunii şi, ulterior, cu prilejul precizării acţiunii, s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 solicitând în esenţă radierea din registrul comerţului a unor înregistrări operate la cererea pârâtei SC T.C. SA pe care le apreciază ca prejudiciindu-le. Deşi dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 a suportat modificări în cursul litigiului, şi la data introducerii acţiunii, la 21 decembrie 2001, şi ulterior dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 alin. (4) prevăd că hotărârea judecătorească de soluţionare a cererii de radiere, pronunţată de tribunalul în a cărui rază teritorială se afla sediul comerciantului, poate fi atacată numai cu recurs, aşa cum corect s-a procedat în primul ciclu procesual, când Curtea de Apel Braşov, prin decizia nr. 248/ R din 10 martie 2003, examinează recursul declarat de pârâta SC T.C. SA îl admite, casează sentinţa nr. 1237/ C din 14 martie 2002 a Tribunalului Cluj şi trimite cauza spre rejudecare.
Ulterior, în rejudecare, instanţa de apel, prin încheierea din 29 mai 2008, în mod neîntemeiat recalifică recursul declarat de pârâte împotriva sentinţei instanţei de fond ca fiind apel, reţinând că sentinţa atacată cuprinde atât dispoziţii care pot fi atacate numai cu recurs cât şi dispoziţii care pot fi atacate cu apel, soluţia recalificării căii de atac urmărind ca partea căzută în pretenţii să nu fie privată de un grad de jurisdicţie.
Instanţa de apel a procedat la recalificarea căii de atac fără a analiza care este petitul sau petitele principale dintre capetele de cerere formulate de reclamante şi care sunt capetele de cerere eventual accesorii, sau dacă există astfel de accesorialităţi în cauză, şi nici care dintre acestea cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 spre a putea decide în mod întemeiat dacă recursul declarat de pârâte împotriva sentinţei instanţei de fond era calea de atac prevăzută de lege, astfel că încheierea atacată de recurente nu este temeinică şi legală şi urmează a fi casată, cu atât mai mult cu cât, în cauză, o dispoziţie imperativă a Legii nr. 26/1990, respectiv art. 25 alin. (4), stabileşte că hotărârea de soluţionare a unei cereri de radiere a unei menţiuni din registrul comerţului, cum au cerut reclamantele prin acţiunea introductivă de instanţă, petit la care nu au renunţat în cursul judecăţii, se atacă numai cu recurs, instanţa nejustificând prin raportare la o altă prevedere legală posibilitatea promovării în speţă a unui apel, instanţa făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 282 C. proc. civ., deşi în speţă incidente sunt dispoziţiile art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., ultima teză, art. 25 alin. (4) din Legea nr. 26/1990 reglementând un astfel „de caz prevăzut de lege”, la care trimit dispoziţiile menţionate.
Cum decizia recurată a fost pronunţată în complet de doi judecători în examinarea căii de atac a apelului pârâtelor, aşa cum instanţa a recalificat recursurile promovate de acestea, şi decizia menţionată se constată a fi nelegală şi netemeinică, instanţa trebuind să fi examinat recursurile declarate în compunere de trei judecători, compunere prevăzută pentru examinarea unui recurs, în decizia recurată nefiind, de altfel, examinate petitele din acţiune spre a se putea stabili corect măsura în care sunt incidente dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, invocat de reclamante constant, şi în raport de care să se fundamenteze raţiunea recalificării căii de atac din recurs în apel.
Faţă de cele de mai sus, constatându-se ca fundamentat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv că instanţa de control judiciar nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, recursul urmează a fi admis cu consecinţa că, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., decizia recurată urmează a fi casată şi cauza urmează a fi trimisă aceleiaşi instanţe, care va judeca în compunerea legală de instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele SC G.I. SA Cluj Napoca, SC S.C. SA Dej şi SC R. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 63/ Ap din 12 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi încheierii din 29 mai 2008, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Casează decizia recurată şi încheierea de şedinţă şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1536/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1789/2010. Comercial → |
|---|
