ICCJ. Decizia nr. 155/2010. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.155/2010

Dosar nr. 5622/107/2008

Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Alba, la data de 14 octombrie 2008, sub nr. 5622/107/2008, reclamanta SIF B.C. SA Arad a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC A.H. SA Alba - Iulia, instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună, în principal, constatarea nulităţii absolute a hotărârilor A.G.E.A. SC A.H. SA, adoptate în şedinţa din data de 8 septembrie 2008 şi, în subsidiar, anularea acestora, arătând că, prin menţionatele hotărâri, A.G.E.A. societăţii pârâte a aprobat următoarele: - vânzarea imobilelor situate în Alba Iulia, în suprafaţă de 16.043 mp, la preţul minim de 1.489.000 euro, conform raportului de evaluare; - achiziţionarea prin cumpărare a unui imobil format din teren cu construcţii şi mutarea sediului societăţii în termen de aproximativ trei luni de la perfectarea vânzării imobilelor de la pct. 1 al ordinii de zi, în vederea desfăşurării activităţii; - dobândirea - răscumpărarea - propriilor acţiuni ale societăţii prin cumpărare directă de la acţionarii acesteia, urmată de anularea lor cu îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 207 alin. (1) lit. c) şi urm. din Legea nr. 31/1990; - stabilirea numărului maxim de acţiuni pe care societatea urmează să le răscumpere şi stabilirea preţului de dobândire a propriilor acţiuni ale societăţii ce urmează a se plăti acţionarilor cedenţi conform raportului de evaluare întocmit de o societate de expertiză şi evaluare autorizată de C.N.V.M.; - stabilirea perioadei în care se va efectua plata acţiunilor de către societate acţionarilor cedenţi în baza pct. 4 de pe ordinea de zi, cu condiţia efectuării operaţiunii de vânzare şi de încasare a preţului; - împuternicirea administratorului unic pentru efectuarea tuturor demersurilor necesare realizării celor arătate la pct. 2, 3 şi 4 din ordinea de zi şi împuternicirea acestuia pentru reprezentarea societăţii şi semnarea contractului de vânzare-cumpărare în faţa notarului public atât pentru operaţiunea de vânzare cât şi pentru cea de dobândire prin cumpărare a unui nou spaţiu în vederea mutării sediului societăţii. Reclamanta a arătat, de asemenea, că, în calitate de acţionar la societatea pârâtă, a votat împotriva adoptării evocatelor hotărâri A.G.E.A., astfel cum rezultă şi din procesul - verbal de şedinţă, apreciind că acestea încalcă prevederile legale în materia societăţilor comerciale şi anume:

- A.G.E.A. nu s-a întrunit cu respectarea cvorumului statutar, acesta fiind de 70,42%, în loc de 75% din capitalul social, ceea ce constituie motiv de nulitate absolută;

- Data de referinţă din convocator coincide cu data în care a avut loc A.G.E.A., încălcându-se, astfel, prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, data de referinţă trebuind să fie anterioară datei desfăşurării A.G.E.A., astfel că adoptarea hotărârilor cu stabilirea incorectă a datei de referinţă este lovită de nulitatea absolută;

- Urmare hotărârilor adoptate, societatea va fi lipsită, chiar temporar, de sediul său social, element esenţial pentru existenţa sa, conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, ceea ce reprezintă motiv de nulitate absolută;

- A.G.E.A. a hotărât dobândirea propriilor acţiuni de către societate, dar nu a respectat prevederile art. 103 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, prin neîntrunirea de către pârâtă a condiţiilor stabilite de precitatul text legal: A.G.E.A. nu a prevăzut durata pentru care este dată autorizarea dobândirii acţiunilor, valoarea nominală a acţiunilor proprii dobândite de societate depăşeşte 10% din capitalul social subscris; profitul societăţii aferent exerciţiului financiar al anului 2007 nu este suficient pentru acoperirea valorii necesară dobândirii propriilor acţiuni;

- Hotărârile A.G.E.A. sunt contrare interesului social al societăţii pârâte, prin lipsirea sa de întregul său patrimoniu imobiliar, sursă importantă a veniturilor sale. Reclamanta a arătat că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea societăţilor comerciale şi, desigur, pe cele deja invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa nr. 63 pronunţată la data de 3 decembrie 2008, Tribunalul Alba a respins acţiunea precizată, reţinând, în esenţă, respectarea dispoziţiilor statutare şi ale art. 117, art. 123 alin. (2), art. 115 alin. (1) şi (2), art. 207 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Prin Decizia nr. 46, pronunţată la data de 20 mai 2009, Curtea de Apel Alba - Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SIF B.C. SA, împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, în esenţă, că, prin exprimarea votului, reclamanta a acceptat că adunarea este statutară, cvorumul fiind îndeplinit, că reprezentantul reclamantei a votat pentru adoptarea hotărârilor 1, 4 şi 5, nemaiputând, aşadar, ataca hotărârile respective, de asemenea, reţinând şi incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, precum şi că operaţiunea de reducere a capitalului social prin dobândirea propriilor acţiuni conform dispoziţiilor art. 207 alin. (1) lit. c) din această lege exclude operaţiunea de răscumpărare de la îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 103 ind. 1 din precitata lege, de asemenea, că prin hotărârile adoptate s-au luat masuri de achiziţionare a unui nou sediu.

Împotriva evocatei hotărâri a declarat recurs reclamanta SIF B.C. SA, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., apreciind că „toate punctele" A.G.E.A., adoptate în şedinţa din data de 8 septembrie 2008 sunt nelegale, arătând, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile legale ce reglementează condiţiile de desfăşurare a A.G.E.A., art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 stabilind doar o limită a cvorumului de prezenţă pentru desfăşurarea adunărilor generale de la care se poate deroga numai în sensul stabilirii unui cvorum mai mare, astfel cum se prevede şi în statutul SC A.H. SA, potrivit căruia, pentru întrunirea valabilă a A.G.E.A. este necesar un cvorum de 75%, în caz contrar, adunarea generală nefiind valabil constituită, ceea ce atrage nulitatea hotărârii adoptate; de asemenea, prin hotărârea nr. 1 a A.G.E.A. din 3 decembrie 2008 s-a decis înstrăinarea întregului patrimoniu al societăţii, respectiv a sediului social, fără a se stabili un nou sediu, ceea ce, potrivit art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, duce la ipoteza că „prin hotărârile A.G.E.A. atacate, societatea pârâtă este lipsită de unul dintre elementele esenţiale ale existenţei sale juridice, pentru aceste motive, menţionatele hotărâri A.G.E.A. fiind lovite de nulitate absolută, de asemenea, contrare interesului social al SC A.H. SA, lipsind-o de întregul său patrimoniu imobiliar - sursă importantă a veniturilor sale -, recurenta, având în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (2) şi ale art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, modificarea sentinţei Tribunalului Aba, în sensul admiterii, în totalitate, a acţiunii.

Recursul este nefondat.

În adevăr, în legătură cu activitatea adunărilor generale, principala sursă a nulităţilor o constituie legea societăţilor comerciale, ale cărei precitate texte recurenta - reclamantă a încercat să le interpreteze într-un anume mod spre a-i permite demonstrarea încălcării ori greşitei aplicări a acestora de către instanţa de apel.

Aşadar, este de observat că, în prezenta pricină, hotărârile A.G.E.A. a căror nulitate absolută s-a cerut a fi constatată au fost luate în limitele legii, cu speciala referire la întrunirea cerinţelor art. 115 din Legea societăţilor comerciale ce vizează condiţiile de cvorum şi majoritate ale hotărârilor A.G.E.A., potrivit cărora, pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară, la prima convocare, prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, în actul constitutiv putând fi prevăzute cerinţe de cvorum şi de majoritate mai mari, însă, cu necesara precizare, de a nu se înţelege că, prin acestea, se pot stabili măsuri derogatorii de la dreptul comun în materie de convocare A.G.E.A., această cerinţă legală, constatându-se a fi fost îndeplinită la momentul adoptării hotărârilor A.G.E.A., astfel cum, în mod just, a reţinut şi instanţa de apel, contrar criticilor recurentei - reclamante, cu atât mai mult cu cât acţionarii prezenţi au convenit reducerea cvorumului stabilit de statutul societăţii de la 75% la 70,42% din capitalul social, ceea ce nu încalcă dispoziţiile legale imperative deja arătate, iar, ipoteza nerespectării acestor cerinţe are natura unei nulităţi relative, nicidecum absolute, aspectele menţionate vizând, în exclusivitate, raporturile dintre acţionari.

Mei criticile recurentei - reclamante construite pe dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul - verbal al şedinţei, nu pot conduce la admiterea recursului, întrucât, se constată că menţionatele prevederi au primit o interpretare originală şi în afara legii, recurentele apreciind că acestea au în vedere conţinutul hotărârilor adoptate, scopul lor fiind de a împiedica eventuale comportamente neloiale ale acţionarilor care, votând într-un anumit fel, se răzgândesc ulterior şi solicită anularea hotărârii, aceste dispoziţii neaplicându-se când se invocă nerespectarea celor privitoare la modalitatea de ţinere a adunării, mai exact la condiţiile de formă ale acesteia, respectiv, neîntrunirea cvorumului, relevanţa, fiind, exprimarea votului pozitiv al recurentei-reclamante cu referire la hotărârile A.G.E.A. nr. 1, 4 şi 5, ceea ce semnifică acceptarea de către însuşi acest acţionar a caracterului statutar al adunării contestate.

Este de subliniat că, în raport cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) din legea societăţilor comerciale, invocate de către recurenta - reclamantă în cererea de recurs, potrivit cărora adunarea generală va alege, dintre acţionarii prezenţi, 1 până la 3 secretari, care vor verifica lista de prezenţă a acţionarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare, procesul - verbal întocmit de secretarul tehnic pentru constatarea numărului acţiunilor depuse şi îndeplinirea tuturor formalităţilor cerute de lege şi de actul constitutiv pentru ţinerea adunării generale, nu se poate purcede la examinarea deciziei pronunţate în apel, întrucât, criticile formulate din perspectiva acestui text legal se constată a fi pur enunţiative, în lipsa unei dezvoltări corespunzătoare spre a permite instanţei de recurs o corectă şi concludentă analiză.

De asemenea, nici critica privitoare la neobservarea dispoziţiilor art. 8 ind. 1 din Legea specială, conform cărora datele de identificare ale unei societăţi comerciale includ denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, nu poate fi primită, întrucât, societatea pârâtă nu va fi lipsită de existenţa sediului său, nici măcar pe o perioadă scurtă de timp, A.G.E.A. hotărând nu numai înstrăinarea actualului sediu social, ci şi achiziţionarea noului sediu, remarcând şi împrejurarea că însăşi recurenta a votat hotărârea nr. 1 prin care s-a aprobat menţionata înstrăinare.

În consecinţă, faţă de cele de mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat în prezenta cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SIF B.C. SA Arad, împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr. 46 din 20 mai 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 155/2010. Comercial