ICCJ. Decizia nr. 1557/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1557/2010
Dosar nr. 692/39/2009
Şedinţa publică de la 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 331 din 19 decembrie 2007, Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea având ca obiect excludere asociat, formulată de reclamanţii P.V.L. şi F.M.- prin mandatar M.I.C., în contradictoriu cu pârâţii T.M. şi SC R. SRL Zvoriştea. Cererea reconvenţională a fost admisă în parte.
S-a dispus excluderea pârâtei T.M. din societatea SC R. SRL; s-a s tabilit participarea asociatului P.V.L. cu 60% la capitalul social al societăţii şi a asociatului F.M. cu 40%; s-a stabilit valoarea contribuţiei pârâtei la capitalul social cu suma de 837.432 lei şi revocarea acesteia din funcţia de administrator al societăţii.
Prin aceeaşi sentinţă reclamanţii au fost obligaţi să plătească pârâtei suma de 1.087.826 lei, sumă compusă din 837.432 lei - valoarea contribuţiei sale la capitalul social şi 250.394 lei - debit al societăţii faţă de pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere probele administrate în cauză - în special raportul de expertiză (specialitatea contabilă - precum şi prevederile art. 222 lit. d), art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Prin decizia nr. 94 din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de reclamanţi şi drept consecinţă a respins ca tardiv apelul formulat de aceştia împotriva sentinţei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamanţii şi-au ales domiciliul la mandatarul convenţional în comuna Ibăneşti, sat Dumbrăviţa, judeţul Botoşani, iar până la data soluţionării cauzei la instanţa de fond nu au adus la cunoştinţa instanţei şi a părţii potrivnice despre vreo schimbare de domiciliu conform art. 98 C. proc. civ., astfel că sentinţa apelată a fost comunicată în mod corect la domiciliul ales.
De asemenea, s-a considerat că nu prezintă relevanţă că, la data comunicării sentinţei, mandatul dat lui M.I. era expirat sau nu. Câtă vreme au beneficiat de asistenţă juridică şi de reprezentare de către un avocat ales, iar actele de procedură le-au fost comunicate în conformitate cu art. 93 C. proc. civ.
Neexistând motive pentru admiterea cererii de repunere în termenul de apel, instanţa a constatat tardivitatea acesteia - în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. - faţă de data la care s-a efectuat comunicarea hotărârii (10 aprilie 2008) şi data declarării apelului (20 mai 2009).
Împotriva deciziei, reclamanţii au declarat recurs prin care au susţinut următoarele:
- Respectarea regulilor privind întocmirea şi comunicarea citaţiilor şi a actelor de procedură este subordonată dreptului părţii de a-şi pregăti apărarea, iar „acoperirea lor” prin înfăţişarea unui reprezentant nu este suficientă pentru a prezuma legal existenţa condiţiilor necesare pentru o apărare completă.
Drept urmare, recurenţii consideră că avocatul ales nu putea exercita nicio cale de atac la condiţiile în care sentinţa primei instanţe nu a fost comunicată.
Recurenţii mai susţin că, fiind cetăţeni italieni cu domiciliul în Italia, instanţa trebuia să ia în considerare dispoziţiile art. 87 pct. 8 alin. (3) C. proc. civ., arătând totodată că au avut credinţa că instanţele din România vor observa încetarea mandatului lui M.I.C.
Recurenţii consideră că instanţa de apel s-a mărginit să respingă cererea de repunere în termenul de apel având în vedere doar dispoziţiile art. 98 C. proc. civ. fără a proceda la o verificare amănunţită a întregii proceduri de citare, făcând referire şi la prevederile art. 11 şi 20 din Constituţia României, precum şi la art. 6 paragraful 1 din CEDO.
La data de 19 ianuarie 2010, intimata T.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanţi.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă, reclamanţii au indicat domiciliul ales la mandatarul convenţional M.I.C., în comuna Ibăneşti, sat Dumbrăviţa, judeţul Botoşani.
Procedând astfel, reclamanţii au înţeles să uzeze de prevederile art. 93 C. proc. civ., situaţie în care toate actele de procedură efectuate de prima instanţă au fost comunicate la adresa indicată prin acţiune, şi, respectiv la domiciliul ales.
În acest caz, instanţa nu mai avea posibilitatea să dea eficienţă prevederilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. pentru că ar fi încălcat principiul disponibilităţii părţii.
Faptul că la data comunicării sentinţei, mandatul convenţional încetase nu este de natură a justifica inacţiunea reclamanţilor în a încunoştinţa instanţa şi partea adversă despre schimbarea domiciliului.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ. - schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul judecăţii trebuie - sub pedeapsa neluării ei în seamă - să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată.
În atare situaţie, reclamanţii nu-şi pot invoca propria culpă pentru a obţine o repunere în termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului.
În mod corect a reţinut instanţa de apel că este lipsit de relevanţă faptul că mandatul acordat lui M.I. şi-a încetat efectele întrucât esenţial era ca, în cazul în care au înţeles să renunţe la domiciliul ales, reclamanţii să procedeze conform normelor menţionate.
De asemenea este nefondată şi susţinerea potrivit căreia, instanţa şi-ar fi motivat soluţia dată excepţiei tardivităţii apelului prin aceea că pretinsa nerespectare a regulilor privind comunicarea actelor de procedură s-ar fi acoperit prin prezenţa avocatului ales al reclamanţilor.
Reclamanţii se află în eroare pentru că ceea ce a dorit instanţa să exprime a fost că, deşi au beneficiat de apărare calificată printr-un avocat ales, acesta nu a adus la cunoştinţa instanţei ca actele de procedură să fie comunicate la o altă adresă decât cea indicată în cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea a fost comunicată în mod corect şi că în cauză, drepturile procesuale ale reclamanţilor au fost respectate întru-totul, motiv pentru care recursul acestora va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.V.L. şi F.M. împotriva deciziei nr. 94 din 22 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii - reclamanţi să plătească intimatei - pârâte T.M. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1556/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1560/2010. Comercial → |
|---|
