ICCJ. Decizia nr. 1556/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1556/2010
Dosar nr. 13449/3/2008
Şedinţa publică de la 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, la data de 10 aprilie 2008, reclamanta SC S. SA a solicitat acestei instanţe ca, în contradictoriu cu pârâtele SC R.P.N.S.G.I. SA şi SC S.D. SRL, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare, autentificat din 28 februarie 2008, încheiat între cele două pârâte, invocând, în drept, dispoziţiile art. 948 C. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 6577, pronunţată la data de 26 mai 2008, secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea reclamantei de repunere pe rol a cauzei; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, pe care a obligat-o să plătească pârâtei SC R.P.N.S.G.I. SA suma de 17.286,89 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, că nu există niciun temei legal pentru a dispune repunerea pe rol a cauzei, care a fost strigată în ordinea listei de şedinţă, reclamanta neformulând o cerere de lăsare a acesteia la sfârşitul şedinţei.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut, în principial, că motivul de nulitate fundamentat pe dispoziţiile art. 15322 din Legea nr. 31/1990 este neîntemeiat, întrucât administratorul a avut aprobarea adunării generale a acţionarilor, anterior încheierii vânzării, iar reclamanta, în calitate de acţionar, nu a solicitat anularea sau constatarea nulităţii acestei hotărâri, care beneficiază de prezumţia de legalitate, fiind obligatorie şi pentru acţionarii care au fost absenţi; că, din contractul de vânzare - cumpărare, rezultă că pârâta vânzătoare este proprietara bunului, în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 5 decembrie 1995 şi protocolului pe care l-a încheiat cu SC S. SA şi că nu se poate considera că preţul vânzării, de 1.305.000 euro, este disproporţionat în raport cu valoarea bunului.
Împotriva sentinţei tribunalului reclamanta a formulat apel, solicitând desfiinţarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că, prin soluţionarea cauzei pe fond, în absenţa sa, i s-a încălcat, în mod flagrant, dreptul de apărare şi dreptul la un proces echitabil.
Prin decizia comercială nr. 345, pronunţată la data de 29 iunie 2009, Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 28 februarie 2008, autentificat de către B.N.P. - A.R.H. şi R.D.B., încheiat între pârâtele intimate cu privire la activul (fermă) compus din teren în suprafaţă de 34.000 mp şi construcţii (în număr de 14), înscris în C.F., situat în comuna Baloteşti, judeţul Ilfov, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut, în rezumat, că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că administratorul societăţii SC R.P.N.S.G.I. SA, B.G.C. a avut împuternicirea A.G.A. să vândă, el însuşi, activele societăţii, aşa încât, absenţa consimţământului societăţii la încheierea contractului de vânzare - cumpărare şi încălcarea dispoziţiilor art. 15322din Legea nr. 31/1990, republicată, atrage nulitatea absolută a actului juridic, încheiat prin depăşirea limitelor legale ale împuternicirii administratorilor, în absenţa unei mandatări exprese în acest sens, dată de către A.G.A. din data de 5 noiembrie 2007.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata - pârâtă SC R.P.N.S.G.I. SA, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că, admiţând apelul şi făcând o nouă judecată a cauzei pe fond - pe aspecte ce depăşesc limitele cererii de chemare în judecată şi apărările reclamantei, în absenţa probelor noi a căror administrare ar fi rezultat din dezbateri, conform art. 292 (1) C. proc. civ., şi cu greşita interpretare a celor administrate în faţa primei instanţe - instanţa de apel a depăşit limitele devolutive ale apelului şi a încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ., faţă de criticile aduse de apelantă sentinţei atacate, care nu au fost examinate, din considerentele deciziei nerezultând motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei cu privire la acestea, conform cerinţelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Prin concluziile scrise, depuse la dosar, intimata - pârâtă SC S.D. SRL a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului spre rejudecare instanţei de apel, iar intimata - reclamantă SC S. SA a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind temeinică şi legală.
Recursul este fondat.
Astfel, potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Rezultă, aşadar, că efectul devolutiv al apelului este limitat la criticile formulate de apelant, conform precitatelor dispoziţii legale, care consacră regula de drept „tantum devolutum quantum appellatum”, ce constituie o exigenţă a principiului disponibilităţii procesuale, care se aplică şi în faţa instanţei de apel, obligată să cerceteze cauza, numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel.
Examinarea cererii de apel relevă că apelanta reclamantă a criticat prin cererea sa de apel doar faptul că tribunalul a judecat cauza, pe fond, în lipsa sa, considerând că prin aceasta i-a fost încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât a fost pusă în imposibilitatea de a propune probe şi de a formula concluzii pe fondul cererii de chemare în judecată, prin respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei şi prin neamânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise, solicitând, pentru aceste motive, desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în considerarea faptului că nu a fost prezentă la data când s-a dezbătut cauza în fond.
Este de observat că prin necercetarea criticilor ce au făcut obiectul apelului, instanţa de control judiciar - deşi avea a verifica situaţia de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în limitele cererii de apel şi a-şi argumenta soluţia din perspectiva criticilor şi cererilor apelantei - a încălcat precitatele dispoziţii legale, şi principiul pe care acestea îl consacră, dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care prevăd obligaţia instanţei de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, prin raportare la susţinerile şi apărările făcute de părţi şi la dispoziţiile legale aplicabile, dispoziţii a căror nerespectare conduce la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., şi, deopotrivă, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin faptul că, fundamentându-şi soluţia pe argumente străine celor invocate prin cererea de apel, aceasta nu a fost examinată în mod echitabil, inducând, astfel, incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 7 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe de control judiciar pentru rejudecarea cererii de apel din perspectiva motivelor de critică indicate prin acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R.P.N.S.G.I. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 345 din 29 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1555/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1557/2010. Comercial → |
|---|
