ICCJ. Decizia nr. 1560/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1560/2010
Dosar nr. 26/1259/2006
Şedinţa publică de la 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 aprilie 2009, reclamantul M.D. a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de şedinţă din data de 13 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în Dosarul nr. 26/1259/2006, în sensul că în menţionata încheiere a fost trecut, în mod greşit: „avocat T.P., pentru reclamant, prezintă la dosar originalul înscrisului depus în copie la fila 85 din dosar reprezentând Certificat de proprietate”, deşi corect ar fi trebuit trecut: „avocat T.P., pentru reclamant prezintă la dosar o copie a înscrisului depus în copie la fila 85 din dosar, reprezentând Certificat de proprietate”, invocând în drept dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Prin încheierea pronunţată la data de 19 mai 2009, Tribunalul Comercial Argeş a respins cererea reclamantului, cu motivarea că aspectele susţinute de acesta nu constituie eroare materială, în sensul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
Apelul formulat de reclamant împotriva încheierii tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, prin decizia nr. 115, pronunţată la data de 2 decembrie 2009.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a apreciat ca fiind corectă soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale, formulată în cauză, întrucât menţiunea din încheierea din data de 13 iunie 2006 a fost rezultatul aprecierii primei instanţe asupra înscrisului depus de reclamant, prin avocat, la dosar, deci nu este o eroare materială, independentă de vreo judecată asupra caracterului documentului depus.
Instanţa de apel a reţinut, de asemenea, că ulterior încheierii de şedinţă din data de 13 iunie 2006, prin care s-a dispus amânarea pronunţării hotărârii în Dosarul Tribunalului Comercial Argeş nr. 26/1259/2006, a fost pronunţată sentinţa nr. 365 din 20 iunie 2006, care a fost schimbată, în tot, prin decizia Curţii de Apel Piteşti nr. 108/A-C din 6 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3694/46/2006, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, în considerentele deciziei analizându-se menţiunea din încheierea de amânare a pronunţării din data de 13 iunie 2006, referitoare la depunerea exemplarului original al Certificatului de proprietate, statuându-se că respectivul înscris nu a fost prezentat în original, în pofida susţinerilor primei instanţe.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelantul - reclamant, fără a indica temeiul de drept al cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că între dispozitivul deciziei atacate şi considerentele acesteia, referitoare la faptul că documentul prezentat tribunalului la data de 13 iunie 2006, existent la dosarul cauzei, a fost în realitate o copie, există o contradicţie şi că instanţa de apel, prin refuzul de a amâna judecata la solicitarea apelantului, prin cererea transmisă de acesta pentru termenul din data de 25 noiembrie 2009, i-a încălcat dreptul la apărare, aspecte ce pot fi încadrate, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 5 C. proc. civ.
Intimaţii au invocat, prin întâmpinarea formulată în cauză, prioritar, excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei de interes a recurentului, iar, în situaţia în care cererea de recurs va fi analizată pe fondul ei, au solicitat, respingerea acesteia, având în vedere că îndreptarea erorii materiale în discuţie vizează o încheiere pronunţată printr-o cauză soluţionată irevocabil, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1523 din 25 aprilie 2007, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat.
Astfel, între ipotezele în conformitate cu care se poate ajunge la o nemotivare a hotărârii adoptate de instanţă, în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, figurează şi cea referitoare la contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente.
Este de observat că instanţa de control judiciar a confirmat soluţia respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale formulată în cauză pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 281 C. proc. civ., argumentând în susţinerea soluţiei de respingere a apelului, cuprinsă în dispozitiv, că menţiunea din încheierea de şedinţă ce se solicită a fi rectificată a fost rezultatul aprecierii instanţei asupra înscrisului depus de reclamant, prin avocat, la dosar, deci nu este o eroare materială, independentă de vreo judecată asupra caracterului documentului depus, aşa încât nu se justifică critica contrarietăţii între dispozitiv şi considerente - referirile la constatările ce s-au făcut într-o judecată anterioară asupra Certificatului de proprietate, nefiind de natură a susţine, pentru argumentul invocat, incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Examinarea actelor şi lucrărilor dosarului relevă că instanţa de apel a respins, prin încheierea pronunţată la data de 25 noiembrie 2009, cererea apelantului de amânare a judecăţii apelului pentru a-şi angaja apărător calificat, cu motivarea că, de la data declarării apelului, respectiv 5 iunie 2009 şi până la acest termen, apelantul a avut un timp rezonabil, în acest scop, dar, pentru a-i da posibilitate să formuleze în scris apărările sale, a amânat pronunţarea la data de 2 decembrie 2009, când a pronunţat decizia atacată.
Având în vedere că art. 156 C. proc. civ. prevede posibilitatea acordării de către instanţă a unui termen pentru lipsă de apărare şi nu o obligativitate în acest sens, valorificarea unei astfel de cereri depinzând de aprecierea exclusivă a instanţei care evaluează circumstanţele acesteia, nu se poate reţine, din această perspectivă, în speţă, că apelantului i s-a încălcat dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât instanţa a amânat pronunţarea, nefiind aşadar prejudiciat sub aspectul lipsei unei apărări calificate, deoarece avea posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, aspecte ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga recurentul să plătească intimaţilor - pârâţi cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat astfel cum au solicitat şi dovedit cu înscrisurile depuse la dosar (filele 53 - 54).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei nr. 115/A - COM din 2 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul - reclamant să plătească intimaţilor - pârâţi suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1557/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1561/2010. Comercial → |
|---|
