ICCJ. Decizia nr. 1555/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1555/2010
Dosar nr. 6386/95/2008
Şedinţa publică de la 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 11 din 27 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială, în Dosarul nr. 6386/95/2008, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta L.G. S-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 10 august 2005, încheiat între pârâtele SC E.G.M.A.A.C. SA Târgu - Jiu şi SC T.G.I.E. SRL Oradea, cu privire la suprafaţa de 727,2 mp.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta L.G. a notificat Primăria Târgu-Jiu, în baza Legii nr. 10/2001, pentru restituirea unor terenuri libere şi pentru despăgubiri, iar prin sentinţa nr. 142 din 20 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus restituirea a cinci terenuri, printre care şi cel de 727,2 mp din incinta SC C. SA, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1300 din 21 mai 2004, a Curţii de Apel Craiova.
Prin procesul - verbal din 7 martie 2005, întocmit de B.E.J. - O.C., reclamanta a fost pusă în posesie cu terenul, iar prin sentinţa nr. 612 din 17 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, s-a respins contestaţia la executare formulată de SC C. SA, astfel încât vânzarea făcută la 10 august 2005 în cursul acestor proceduri contencioase este nulă, atrăgând aplicarea art. 20 alin. (4)1din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele SC E.G.M.A.A.C. SA Târgu-Jiu şi SC T.G.I.E. SRL Oradea, care au invocat nelegalitatea şi netemeinicia şi au susţinut, în esenţă, că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, erau îndeplinite toate condiţiile de fond şi formă, iar sentinţa nr. 142 din 20 mai 2003, invocată ca dovadă a dreptului de proprietate al reclamantei, nu este opozabilă pârâtelor. Totodată, Certificatul prin care s-a atestat dreptul său de proprietate nu a fost atacat, iar nulitatea nu poate interveni decât dacă ambele părţi sunt de rea-credinţă, cunoscând că bunul nu aparţine vânzătorului.
Prin decizia nr. 166 din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelurile şi a respins acţiunea formulată reţinând că intimata - reclamantă nu justifică interes în promovarea acesteia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa nr. 142 din 20 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, în Dosarul nr. 4073/2002, (filele 92 - 95) s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta L.G., împotriva pârâţilor Primăria Târgu-Jiu, Prefectura Gorj şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi s-a dispus restituirea în natură a unui număr de cinci suprafeţe de teren, între care şi terenul din incinta SC C. SA, de 727,2 mp. Pentru diferenţa de teren din actul de proprietate al reclamantei s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc.
Această sentinţă a fost pusă în executare, conform procesului-verbal din 7 martie 2005 întocmit de B.E.J. - O.C., iar contestaţia la executare formulată de către SC C. SA s-a respins prin sentinţa nr. 612 din 17 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă.
Sentinţa nr. 142 din 20 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, a fost menţinută prin respingerea apelurilor potrivit Deciziei nr. 1300 din 21 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă (filele 98 - 99).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Primăria Târgu-Jiu şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, a casat decizia nr. 1300 din 21 mai 2004, şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor, prin Decizia nr. 9030 din 8 noiembrie 2006, aflată la filele nr. 101 - 105.
În rejudecarea apelurilor, s-a pronunţat decizia nr. 69 din 20 februarie 2008, în Dosarul nr. 18753/54/2004 al Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, decizie rămasă irevocabilă la data de 27 martie 2008, prin nerecurate.
Or, prin această decizie s-a admis în parte apelul declarat de Municipiul Târgu-Jiu prin primar, şi D.G.F.P. Gorj în nume propriu şi pentru Statul Român şi s-a schimbat hotărârea atacată, în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus restituirea în natură doar cu privire la suprafaţa de 174 mp teren, acordându-se măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 4.713,8 mp teren, s-a respins acţiunea faţă de Statul Român şi faţă de Prefectura Gorj şi, totodată, s-a respins apelul reclamantei L.G. reţinându-se în privinţa suprafeţei de 727,2 mp, aflată în posesia SC C. SA, că pârâţii chemaţi în judecată nu au calitate procesuală pasivă. Ca urmare, cererea de retrocedare a acestei suprafeţe de teren s-a respins pe cale de excepţie, fără ca instanţa să se pronunţe pe fond astfel că neparcurgându-se procedura administrativă s-a concluzionat că reclamanta nu mai justifică interesul, în constatarea nulităţii, conform art. 20 alin. (4)1din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, invocând nelegalitatea acesteia, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de apel s-a pronunţat pe excepţia lipsei de interes fără a o pune în discuţia părţilor şi cu încălcarea legii, deoarece nulitatea invocată este una absolută ce poate fi invocată oricând şi de oricine are un interes, care în cauză rezultă neîndoielnic din Decizia nr. 69/2008 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. 18753/54/2004.
Instanţa de apel nu a motivat care sunt procedurile administrative neîndeplinite, deşi, în cauză, rezultă că societatea deţinătoare - intimată - pârâtă în cauză, a fost notificată.
Ulterior, reclamanta a formulat o cerere intitulată „extindere motive de recurs” prin care de fapt a dezvoltat aceleaşi motive de recurs, cu raportare şi la situaţia de fapt şi dovezile administrate în cauză, neputându-se reţine, astfel, incidenţa art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în sensul cerut de intimata - pârâtă în apărare.
Analizând recursul se găseşte fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 137 C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, textul de lege dând expresie dreptului la apărare şi principiului contradictorialităţii care cârmuiesc raportul procesual dintre părţi dar şi dintre acestea şi instanţă, aceasta trebuind să le supună dezbaterii contradictorii a părţilor pentru a nu le lipsi de posibilitatea unei eventuale apărări.
În cauză, aşa cum rezultă din conţinutul hotărârii, instanţa fără a pune în discuţia părţilor, s-a pronunţat pe excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, schimbând hotărârea primei instanţe care s-a pronunţat pe fond, ceea ce afectează hotărârea de nulitate, vătămarea părţii neputând fi înlăturată faţă de dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 137 C. proc. civ., critica circumscriindu-se motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi a nu a celui prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în care se va proceda la reîncadrarea acesteia, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Această situaţie atrage incidenţa dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi admiterea recursului şi casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-au mai invocat în recurs critici privind dovada interesului care pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se că potrivit deciziei nr. 69 din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, nu s-a contestat nici direct nici indirect faptul juridic al notificării unităţii deţinătoare, iar la dosar există astfel de dovezi, dar aceste critici nu pot fi analizate direct în recurs ci vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Instanţa de trimitere va avea în vedere şi va efectua toate verificările care se impun cu respectarea art. 137 C. proc. civ., din economia Legii nr. 10/2001 rezultând că notificarea chiar greşit îndreptată produce efecte juridice, iar societatea deţinătoare, intimata - pârâtă în cauză a predat bunul imobil prin executare silită, nefiind lămurit dacă a intervenit o întoarcere a executării care să justifice promovarea unei acţiuni în revendicare speciale sau pe calea dreptului comun, cu atât mai mult cu cât soluţia pronunţată în aceasta ar depinde de soluţia ce s-ar pronunţa în acţiunea în nulitatea contractului de vânzare - cumpărare.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta L.G. împotriva deciziei nr. 166 din 9 iulie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1553/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1556/2010. Comercial → |
|---|
