ICCJ. Decizia nr. 1561/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1561/2010
Dosar nr. 25983/3/2007
Şedinţa publică de la 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9796 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC P.R. SRL în contradictoriu cu pârâta pârâtă SC B.P. SRL, acţiune prin care s-a solicitat rezilierea contractului de vânzare - cumpărare din data de 29 septembrie 2006 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 96.202,82 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare - cumpărare cu clauze de montaj pârâta şi-a asumat obligaţia de montare a staţiei de beton achiziţionată de reclamantă, obligaţie pe care a îndeplinit-o; că în urma acordului reclamantei s-au realizat modificări ale staţiei, pentru a răspunde solicitărilor reclamantei şi că staţia lucrează în regim semiautomat, situaţie care nu este în măsură să atragă rezilierea contractului pentru vicii ascunse.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 25983/3/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a invocat atât prin acţiune cât şi prin motivele de apel anumite deficienţe ale staţiei de betoane, apreciate de aceasta ca fiind vicii ascunse ale lucrului cumpărat, vicii ce nu ar fi putut fi cunoscute la momentul încheierii contractului.
Instanţa a avut în vedere că, din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că deficienţele reclamate se datorează modificărilor efectuate la solicitarea reclamantei, iar nu din construcţia staţiei, neputându-se reţine vicii ascunse ale lucrului cumpărat.
Împotriva deciziei, reclamanta a formulat recurs prin care a susţinut următoarele critici, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
După expunerea pe larg a situaţiei de fapt privind derularea raporturilor comerciale concretizate în contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de montaj, recurenta susţine că, în urma încercărilor de a pune în funcţiune staţia de betoane s-au constatat neconcordanţe asupra calităţii acesteia, iar ca o dovadă a bunei sale credinţe a acceptat ca pârâta să efectueze modificări ale utilajului.
Referitor la expertiza efectuată în cauză, consideră că instanţa a apreciat eronat că nu s-a făcut dovada deplină a celor susţinute prin acţiune câtă vreme era suficientă constatarea că staţia funcţionează în regim semiautomat şi nu automat aşa cum s-a convenit prin contract.
Apreciază că pârâta avea obligaţia de informare a cumpărătorului, în faza precontractuală, în limitele loialităţii.
Referitor la susţinerile instanţei privind faptul că, în speţă ne aflăm pe tărâmul juridic al erorii ca şi viciu de consimţământ şi nu în situaţia unui viciu ascuns, recurenta arată că atât practica instanţelor cât şi doctrina au statuat că atunci când bunul este afectat de un viciu în sensul art. 1352 C. civ., situaţia prezintă asemănare cu viciul de consimţământ al erorii asupra substanţei obiectului contractului.
Dezvoltând din punct de vedere teoretic cele menţionate anterior, cu trimiteri la literatura de specialitate, recurenta susţine că a cumpărat o staţie de producere betoane, însă aceasta nu a respectat parametrii contractuali şi ofertaţi, astfel că lucrul vândut are vicii ascunse ce se referă la calităţile staţiei, conform art. 1352 C. civ., nu cum în mod eronat, a apreciat instanţa de fond.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei date de instanţa apelului.
Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că cererea recurentei este nulă în raport de prevederile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Potrivit prevederilor contractului menţionat, printre menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs se numără şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute la punctele 1 - 9.
Deşi în cuprinsul cererii de recurs s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. se constată că argumentele folosite în dezvoltarea acestora nu face posibilă încadrarea lor în motivele indicate şi nici în celelalte prevăzute la punctele 1 - 6.
Se constată că recurenta şi-a rezumat expunerea la modul în care s-au derulat relaţiile contractuale, la aprecierile date de instanţa probelor administrate în cauză şi la modul în care s-au produs pretinsele vicii ascunse ale bunului cumpărat.
De asemenea, cu privire la aplicare art. 1352 C. civ., criticile recurentei vizează numai sentinţa instanţei de fond, iar nu decizia atacată.
În atare situaţie, pentru lipsa motivelor de nelegalitate, Înalta Curte va da eficienţă sancţiunii prevăzute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ., în sensul că va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs declarat de reclamanta SC P.R. SRL Arad împotriva deciziei comerciale nr. 350 din 7 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1560/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1563/2010. Comercial → |
|---|
