ICCJ. Decizia nr. 1582/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1582/2010
Dosar nr. 2233/83/2004
Şedinţa publică de la 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 972/LC din 29 septembrie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC A. SA cu sediul social în Satu Mare judeţul Satu Mare şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.V. împotriva pârâţilor G.T. şi SC A. SRL Satu Mare în sensul că a stabilit că activul net contabil al SC A. SRL este de 23.431.560 lei vechi, conform expertizei întocmită de expertul contabil S.I.
De asemenea au fost obligaţi pârâţii G.T. şi SC A. SRL să plătească reclamantului P.V. suma de 5838 RON conform variantei 1 din expertiza întocmită de expert contabil S.I. precum şi suma de 6.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de reclamant pentru atribuirea fermei S. Satu Mare în natură şi 4 ha cu supra - edificate.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că excepţia privind calitatea procesuală pasivă a SC A. SA este întemeiată, având în vedere relaţiile emise de ORC de pe lângă Tribunalul Satu Mare care atestă lipsa raporturilor juridice între reclamant şi această societate comercială.
În cauză s-au întocmit un număr de trei expertize financiar - contabile şi două expertize tehnice privind valoarea acţiunilor şi a imobilelor deţinute de părţi.
Asociatul P.V. s-a retras din SC A. SRL în condiţiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990. Iniţial, aceasta s-a hotărât în A.G.E.A. din 5 mai 2004, urmând ca întreaga contravaloare a celor 6 părţi sociale ale asociatului P.V. să fie achitate în baza stabilirii valorii lor prin expertiză.
Sub aspectul efectelor pe care le produce retragerea asociaţilor aceasta este similară cu excluderea, prin aceea că asociatul nu va avea dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea corespunzătoare. A fost avută în vedere expertiza întocmită de expert Sanfira Ioan care a evaluat corect întreaga situaţie.
La intrarea în societate reclamantul a deţinut 6 părţi sociale, ulterior doi acţionari au părăsit societatea şi părţile lor sociale au fost achiziţionate de G.T., care a ajuns astfel la o participaţie de 75%.
A fost însuşită varianta 1 a expertizei întocmite de expert S.I. întrucât cererea de înregistrare a majorării capitalului social a fost soluţionată prin Decizia civilă nr. 15/C/2006 a Curţii de Apel Oradea precum şi a faptului că pârâtul G.T. a vărsat integral capitalul social.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 68/A-C din 9 iulie 2009 a admis apelul reclamantului P.V. împotriva sentinţei civile nr. 972/LC/29 septembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin aceea că a stabilit că activul net contabil al SC A. SRL este la data de 30 aprilie 2004 în sumă de 2.329.618 RON conform expertizei întocmite de expert contabil D.F.
Au fost obligaţi pârâţii G.T. şi SC A. SRL să plătească reclamantului P.V. suma de 885.256 lei reprezentând valoarea părţilor sociale deţinute de reclamant la data de 5 mai 2004 actualizată până în mai 2007.
În final au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata către reclamant a sumei de 32.005,35 lei cheltuieli de judecată, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că potrivit dispoziţiilor art. 221 lit. b) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare în anul 2004, asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate retrage cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi.
Prin hotărârea AGA din 5 mai 2004 a fost votată retragerea asociatului apelant din societatea comercială pârâtă, hotărâre care produce efecte pentru părţi de la data adoptării ei.
Din cuprinsul procesului verbal al şedinţei AGA din 5 mai 2004 rezultă faptul că pentru ca apelantul să facă vărsarea cotei de participare la majorarea capitalului social în raport de cota acestuia de 25% din părţile sociale s-a fixat data de 31 mai 2004, situaţie în care rezultă în mod expres faptul că la data de 5 mai 2004 când s-a hotărât retragerea nu era finalizată majorarea capitalului social, chiar dacă pârâtul G.T. a vărsat contribuţia ce revenea la majorarea capitalului social, la data de 23 aprilie 2004.
Conform dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990, forma în vigoare în anul 2004, societatea cu răspundere limitată îşi va majora capitalul social cu respectarea dispoziţiilor privitoare la constituirea acestei societăţi. Prin urmare simpla vărsare a cotei de contribuţie la majorarea capitalului social de către pârâtul G.T., nu finalizează procedura de majorare a capitalului social, mai mult, conform încheierii ORC din 2 iunie 2006, înscrierea în registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social s-a făcut în baza Hotărârii AGA nr. 83 din 10 iunie 2004, hotărâre adoptată după expirarea termenului până la care se putea face vărsarea sumelor subscrise pentru majorarea capitalului social, iar înscrierea în registrul comerţului a acestei menţiuni s-a făcut la data de 2 iunie 2006. Prin urmare drepturile patrimoniale ale apelantului trebuie calculate în raport de valoarea reală a activelor la data retragerii, respectiv 5 mai 2004 şi pentru cota de 25% din patrimoniul social pe care acesta o deţinea la acea dată.
A fost avută în vedere expertiza efectuată de expertul D.F., care a respectat toate elementele expuse anterior.
Împotriva Deciziei nr. 68/A-C din 9 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs pârâţii SC A. SRL prin administrator judiciar I.E.S.P.R.L. Satu Mare, SC A. SRL şi G.T., care au criticat pentru nelegalitate aceiaşi hotărâre, după cum urmează.
Recurenta pârâtă SC A. SRL în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului şi notificarea în totalitate a deciziei atacate cu consecinţa respingerii apelului reclamantului şi a menţinerii soluţiei primei instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că reclamantul P.V. nu şi-a pierdut calitatea de asociat în SC A. SRL, deoarece hotărârea AGA din 5 mai 2004 prin care s-a aprobat retragerea intimatului din societate a fost revocată prin hotărârea A.G.E.A. din 19 februarie 2005. Chiar şi făcându-se abstracţie de această critică, presupunând că intimatul s-a retras din societate în mod valabil la data de 5 mai 2004, totuşi greşit s-a apreciat că majorarea capitalului social nu operase până la retragerea reclamantului.
Când s-a reţinut proporţia de participare a intimatului, la capitalul social al SC A. SRL s-a făcut o apreciere greşită asupra stării de fapt, nu trebuia avută în vedere expertiza întocmită de economist D.F., au fost interpretate greşit actele juridice deduse judecăţii şi instanţa a acordat mai mult decât s-a reţinut, nemotivând poziţia pe care a adoptat-o.
La rândul său, recurenta SC A. SA în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului şi modificarea în totalitate a aceleiaşi decizii, cu consecinţa respingerii apelului reclamantului, considerând că hotărârea dată în fond este legală şi temeinică.
Singurul motiv de recurs vizează faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra admiterii sau respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive din moment ce reclamantul nu a ridicat prin cererea introductivă pretenţii directe faţă de SC A. SA.
Recurentul pârât G.T., a solicitat în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea deciziei dată în apel şi menţinerea sentinţei iniţiale, fiind preluate argumentele recurentei pârâte SC A. SRL.
Intimatul-reclamant a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de SC A. SRL, în condiţiile art. 306 C. proc. civ., având în vedere că dezvoltarea lor nu conduce la încadrarea în nici un caz de nelegalitate.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la toate criticile aduse de recurenţii pârâţi prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente.
Nu poate fi primită teza acreditată de intimatul reclamant P.V. potrivit căreia sunt aplicabile dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. vizând nulitatea recursului pârâtei SC A. SRL.
Este adevărat că, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţa şi doctrina, sancţiunea nulităţii recursului nu intervine doar în situaţia în care motivarea cererii lipseşte cu desăvârşire, ci şi atunci când recurentul nu indică nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se la reluarea susţinerilor şi apărărilor formulate în fazele procesuale anterioare şi care fac imposibilă identificarea unuia dintre motivele de recurs legale.
În speţă recurenta pârâtă SC A. SRL s-a conformat exigenţelor care guvernează motivarea în fapt şi în drept a recursului, fiind precizate criticile aduse deciziei atacate, distinct fiind expuse toate aspectele de nelegalitate.
Din verificarea întregii documentaţii aflate la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul P.V., prin cererea de chemare în judecată, precizată, a cerut în contradictoriu cu pârâţii SC A. SRL, SC A. SA şi G.T. să se stabilească activul SC A. SRL şi să se dispună plata contravalorii acţiunilor deţinute, avându-se în vedere că în AGA din 5 mai 2004 s-a discutat şi aprobat retragerea sa din societate.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor care decurg din prezentul litigiu de natură comercială.
Cadrul legal în vigoare, conferit de dispoziţiile art. 216 din Legea nr. 31/1990, la momentul retragerii din societate a asociatului reclamant, aşa cum o consacră hotărârea AGA din 5 mai 2004, a condus ca din cele trei expertize contabile efectuate în cauză, să fie avută în vedere cea a expertului D.F.
Concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expert D.F., având la bază calcule complete, a valorificat datele şi informaţiile fiscale existente la data de 30 aprilie 2004. Astfel valoarea părţilor sociale deţinute de asociatul P.V. a fost determinată la suma de 582.405 RON care prin actualizare cu coeficientul de 1,52 a stabilit un drept cuvenit la nivelul sumei de 885.256 RON.
Din examinarea cronologică a efectelor produse de hotărârile AGA ale SC A. SRL apare cât se poate de evident că la data de 5 mai 2004 a fost discutată şi aprobată retragerea asociatului P.V., cu menţionarea expresă a restituirii valorii corespunzătoare a celor 6 părţi sociale deţinute în societatea comercială.
Constatându-se îndeplinite condiţiile legale de retragere a reclamantului din societate, se impune ca pentru părţile sociale deţinute să i se cuvină o sumă de bani echivalent al cotei sale de participare la capitalul social prin raportare la valoarea activului net deţinut de societate, calculată după ultimul bilanţ aprobat. Expertul contabil D.F. a răspuns exigenţelor în materie şi a calculat valoarea celor 6 părţi sociale ale asociatului P.V. în raport de valoarea reală a activelor societăţii comerciale de la data retragerii sale.
De remarcat că obligarea la plata sumei de 885.256 RON către reclamant revine numai pârâţilor G.T. şi SC A. SRL, fiind menţinută lipsa calităţii procesuale pasive a SC A. SA.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge excepţia nulităţii recursului precum şi respingerea recursurilor pârâţilor împotriva deciziei nr. 68/A-C/9 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursurile declarate de pârâţii SC A. SRL Satu Mare prin administrator judiciar I.E.S.P.R.L. Satu Mare, SC A. SA Satu Mare şi G.T. împotriva Deciziei nr. 68 /2009- AC din 9 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1585/2010. Comercial → |
|---|
