ICCJ. Decizia nr. 1588/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1588/2010
Dosar nr. 6018/100/2008
Şedinţa publică de la 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 220 din 27 ianuarie 2009 a respins excepţiile privind necompetenţa generală a instanţelor române şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei O.M.S.L. invocate de pârâta SC R.E. SRL Baia Mare.
A fost admisă excepţia invocată de pârâta SC R.M. SRL Baia Mare privind lipsa calităţii sale procesuale pasive.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta O.M.S.L. în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SRL Baia Mare în sensul că a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie echipamentul de foraj minier constând în două sonde de forare împreună cu accesoriile acestora.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata chiriei echipamentului.
De asemenea a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC R.M. SRL Baia Mare.
În final a fost admisă în parte cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată în sensul obligării pârâtei SC R.E. SRL Baia Mare la plata către reclamantă a sumei de 86.323,79 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că excepţiile invocate de pârâta SC R.E. SRL Baia Mare sunt neîntemeiate.
Excepţia de necompetenţă generală a instanţelor române nu a putut fi reţinută întrucât acţiunea în revendicare formulată de reclamantă nu formează obiectul unui litigiu ce decurge din contractul de vânzare-cumpărare de părţi sociale din data de 26 aprilie 2007.
Respectivul contract a avut ca obiect doar vânzarea participaţiei de 50% a O.R.C., la capitalul social al R.L., către celălalt acţionar, K.G.L.
Clauza compromisorie ar fi fost aplicabilă numai dacă în cuprinsul contractului menţionat, s-ar fi făcut referire la Echipament, ca fiind inclus în obiectul contractului, or, o asemenea referire nu există în contract.
Calitatea procesuală activă a reclamantei rezidă atât din declaraţia autentificată din data de 3 noiembrie 2008 a furnizorului Echipamentului, firma suedeză – A.C.C., prin care atestă că reclamanta a devenit proprietarul Ehipamentului compus din două sonde de foraj identificate prin serie şi număr şi că dreptul de proprietate s-a transmis la momentul încheierii contractului de credit.
S-a constatat întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R.M. SRL Baia Mare, nefiind făcută dovada că această societate posedă bunul litigios. Mai mult, din actele dosarului a rezultat că posesorul actual al Echipamentului este pârâta SC R.E. SRL, care l-a evidenţiat contabil şi nu a contestat posesia bunului.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, asupra echipamentului în momentul încheierii contractului de credit cu A.C.C.F.
Din cuprinsul Contractului de credit încheiat cu A.C.C.F., rezultă că, în vederea achiziţionării de către reclamantă a unui echipament compus din două sonde de forare împreună cu accesoriile acesteia, de la vânzătorul A.C., reclamanta a beneficiat de o finanţare sub forma creditării în valoare de 721.817,34 dolari SUA.
La art. 1 din Actul adiţional la contractul de credit, s-a menţionat în mod expres: Clauza 21 (Retenţia titularului) din Condiţiile Generale nu va fi validă. Părţile au convenit ca transferul total al proprietăţii asupra echipamentului să aibă loc la momentul intrării în vigoare a contractului de creditare furnizor.
Pârâta SC R.E. SRL Baia Mare a invocat în favoarea sa prezumţia de proprietate care operează în temeiul dispoziţiilor art. 1909 alin. (1) C. civ., ulterior a susţinut că echipamentul reprezintă un aport al SC O.G. SA la constituirea sa, precum şi faptul că titularul său de proprietate ar fi contractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 2007, susţineri fără acoperire sub aspect probator.
Cererea reclamantei vizând obligarea pârâtei la plata chiriei a fost găsită neîntemeiată, având în vedere că nu există contract de închiriere între părţi pentru echipamentul în discuţie şi nu au fost dovedite împrejurări de natură a confirma încheierea unui contract de locaţiune în formă tacită.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 106 din 23 iunie 2009 a respins apelurile declarate de reclamanta O.M.S.L. şi pârâta SC R.E. SRL, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior de prima instanţă.
Împotriva deciziei civile nr. 105 din 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs atât reclamanta O.M.S.L. cât şi pârâta SC R.E. SRL care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.
Recurenta reclamantă O.M.S.L. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R.M. SRL. Pe cale de consecinţă s-a mai cerut modificarea deciziei recurate în sensul admiterii capătului 1 din cererea de chemare în judecată şi în contradictoriu cu pârâta SC R.M. SRL şi obligarea acesteia să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie cele două sonde de forare, împreună cu accesoriile acestora.
Astfel, în principal s-a cerut modificarea deciziei dată în apel în sensul admiterii capătului 2 din cererea de chemare în judecată şi obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 630.420,24 RON, (echivalentul sumei de 280.923,42 dolari SUA) calculată până la data de 1 iulie 2008 precum şi în continuare până la momentul restituirii efective a echipamentului, iar în subsidiar casarea în parte a deciziei şi trimiterea spre rejudecare Curţii de Apel Cluj în vederea analizării pe fond a cererii de obligarea a pârâtelor la plata sumelor menţionate mai sus cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă a echipamentului.
La rândul ei recurenta pârâtă SC R.E. SRL în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii de revendicare a echipamentului de foraj minier.
De asemenea a mai solicitat şi menţinerea hotărârilor în ce priveşte respingerea apelului declarat de O.M.S.
Fiecare recurentă a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care s-a cerut respingerea recursului părţii adverse.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că sunt justificate cele expuse de pârâta SC R.E. SRL, urmând a admite recursul acesteia şi găseşte nejustificate pe cele ale reclamantei O.M.S.L., respingând ca nefondat acest recurs, pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată reclamanta O.M.S.L. a cerut în contradictoriu cu pârâtele SC R.E. SRL şi SC R.M. SRL obligarea acestora din urmă să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie echipamentul de foraj minier constând în două sonde de forare împreună cu accesoriile lor, aflat în posesia pârâtelor şi obligarea la plata chiriei echipamentului constând în suma de 630.420,24 RON (echivalentul a 280.923,42 dolari SUA), precum şi cheltuieli de judecată.
În subsidiar, reclamanta a precizat, că în ipoteza în care nu se va reţine existenţa unui contract de locaţiune încheiat în mod tacit, se impune cel puţin obligarea pârâtelor la plata sumei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a echipamentului, deoarece pe toată perioada a folosit nelegal.
Constant, pârâta SC R.M. SRL Baia Mare, prin întâmpinările şi actele depuse, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, determinat de faptul că nu deţine posesia asupra echipamentului de foraj minier ce face obiectul prezentului litigiu de natură comercială.
De remarcat că reclamanta O.M.S.L. a mai chemat în judecată pe aceleaşi pârâte pentru înfiinţarea unui sechestru judiciar asupra celor două sonde de foraj minier.
Prin sentinţa civilă nr. 3602 din 24 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4893/100/2008, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R.M. SRL. S-a reţinut că această pârâtă nu posedă bunul litigios, din acte rezultând că posesorul actual este numai cealaltă pârâtă SC R.E. SRL, cererea de sechestru judiciar fiind respinsă.
Din această perspectivă corect a fost admisă excepţia ridicată de pârâta SC R.M. SRL Baia Mare, neexistând raporturi juridice care să atragă o răspundere de natura celei menţionate în obiectul cererii de chemare în judecată, impunându-se respingerea acţiunii.
Greşit a apreciat, atât instanţa de fond cât şi cea de apel că dreptul de proprietate asupra echipamentelor revendicate a intrat în patrimoniul reclamantei la momentul încheierii contractului de credit, respectiv atunci când A.C.C.F. a finanţat achiziţia bunurilor.
În realitate reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra echipamentelor, deoarece în contractul de credit nu se regăseşte nici o manifestare de voinţă a A.C.C. de a transmite dreptul de proprietate şi nu există o certitudine dacă creditul acordat a fost efectiv destinat achiziţionării utilajelor.
Pe de altă parte, pârâta SC R.E. SRL a susţinut şi a depus documente probând că echipamentul a fost importat definitiv, în concordanţă cu declaraţiile vamale, fiind achitată şi taxa pe valoare adăugată, care legal revine importatorului. Nu lipsit de relevanţă este şi aspectul că bunurile importate au fost evidenţiate şi în contabilitatea societăţii comerciale.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga reclamantul O.M.S.L. la plata sumei de 15.862,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului O.M.S.L. împotriva Deciziei civile nr. 105 din 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
De asemenea, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâtul SC R.E. SRL Baia Mare împotriva aceleiaşi decizii, pe care o va modifica, va admite apelul, va schimba în parte sentinţa şi va respinge acţiunea faţă de reclamantă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul O.M.S.L. împotriva deciziei nr. 105 din 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta SC R.E. SRL Baia Mare, împotriva aceleiaşi decizii, modifică decizia recurată, admite apelul SC R.E. SRL Baia Mare, schimbă în parte sentinţa şi respinge acţiunea faţă de SC R.E. SRL Baia Mare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă reclamantul O.M.S.L. la plata sumei de 15.862,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1596/2010. Comercial → |
|---|
