ICCJ. Decizia nr. 1659/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1659/2010
Dosar nr. 3581/91/2007
Şedinţa publică de la 11 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 146 din 23 iunie 2009, Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscală, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL împotriva pârâtei SC L. SRL Focşani şi în consecinţă:
A constatat reziliat contractul din 26 iunie 2006 la 15 decembrie 2006.
A fost obligată pârâta - reclamantă la despăgubiri către reclamanta-pârâtă, despăgubiri în sumă de 15.747 lei reprezentând beneficiu nerealizat.
A fost obligată reclamanta - pârâtă să achite pârâtei - reclamante suma de 7.000 lei reprezentând lucrări nedecontate.
Au fost anulate ca netimbrate celelalte pretenţii ale pârâtei - reclamante.
A fost obligată pârâta - reclamantă la 6.211 lei cheltuieli de judecată către reclamanta - pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, la data de 21 iulie 2009, reclamanta SC A.T. SRL criticând soluţia pronunţată de tribunal sub aspectul încălcării dreptului la apărare de efectuarea unei expertize solicită, ignorând această probă, precum şi a dispoziţiilor imperative ale art. 129 teza 5 din C. proc. civ.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel şi pârâta SC L. SRL, criticând sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, întrucât tribunalul nu a reţinut culpa exclusivă a reclamantei, având în vedere că din probe rezultă nu şi-a respectat obligaţia de plată a lucrărilor şi s-a reţinut netemeinic de către prima instanţă durata executării contractului de 8 luni, cu începere de la data semnării acestuia şi nu s-a arătat care este valoarea pretenţiilor acordate şi nici modalitatea în care a ajuns la acest calcul şi a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională, fără a i se pune în vedere apelantei să timbreze.
Prin decizia comercială nr. 111/ A din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, au fost anulate ca netimbrate apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă, reţinându-se în considerente că aşa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 9 şi 26 dosar apel apelantele au fost legal citate cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.451,65 lei şi timbru judiciar în sumă de 5 lei, însă nu au înţeles să-şi îndeplinească această obligaţie.
Totodată, s-a avut în vedere că prin Încheierea din 25 noiembrie 2009, instanţa a respins cererea de eşalonare şi reducere a taxei judiciare de timbru formulată de apelanta-pârâtă SC L. SRL Focşani situaţie în raport cu care s-a dispus anularea apelurilor ca netimbrate.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs prin care a formulat critici vizând fondul pricinii şi în ceea ce priveşte anularea ca netimbrat a apelului declarat de pârâtă.
Înalta Curte, urmează să analizeze numai criticile vizând anularea apelului pârâtei ca netimbrat, întrucât instanţa de apel s-a pronunţat numai asupra excepţiei netimbrării apelului.
În susţinerea recursului, pârâta arată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală cu încălcarea dispoziţiilor legale privind taxa judiciară de timbru, în sensul că după ce i-a fost respinsă cererea de eşalonare sau reducere a taxei judiciare de timbru pe care a formulat-o la data de 30 octombrie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la 25 noiembrie 2009, în aceeaşi şedinţă, fără să pună în discuţia părţilor excepţia netimbrării apelului şi fără să-i dea posibilitatea de a timbra, a soluţionat apelul pe excepţia netimbrării.
Astfel că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind taxa judiciară de timbru, motiv de recurs ce se circumscrie în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1995, republicată, prestatorul serviciului taxabil este obligat să comunice în scris plătitorul cuantumul taxei judiciare de timbru, iar conform art. 35 alin. (2) din acelaşi act normativ instanţele judecătoreşti - cu totul excepţional, pentru motivele menţionate în rezoluţie - pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.
Din examinarea textelor de lege enunţate mai sus rezultă că instanţa de judecată este obligată să comunice în scris cuantumul datorat de partea care formulează cererea, iar aceasta din urmă este obligată ca până la primul termen de judecată să achite suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Ipoteza excepţională, înscrisă în textul de lege enunţat, se referă la situaţii deosebite, distincte pentru care nu s-a timbrat cererea sau este insuficient timbrată, cum este şi cazul de faţă, când pârâtei i-a fost respinsă cererea de acordare de facilităţi privind taxa judiciară de timbru prevăzută expres de dispoziţiile art. 21 din Legea taxelor judiciare de timbru, iar instanţa în aceiaşi zi, fără a da posibilitatea pârâtei să timbreze apelul, a rămas în pronunţare pe excepţia netimbrării.
În cauză, ca urmare a punerii în discuţie cuantumul taxei judiciare de timbru datorată de pârâtă, la termenul din 30 octombrie 2010, societatea pârâtă prin administrator O.N. a depus o cerere pentru reducerea/sau eşalonarea taxei judiciare de timbru dat fiind lipsa posibilităţilor financiare.
Drept urmare a acestei cereri s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 25 noiembrie 2009, când instanţa de apel a soluţionat cererea de reducere/eşalonare, şi tot în aceiaşi zi, a invocat excepţia netimbrării apelurilor, rămânând în pronunţare pe această excepţie.
Conform principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, precum şi a rolului activ al instanţei, instanţa de judecată era obligată să pună în vedere părţilor taxa judiciară de timbru, sens în care să se dispună amânarea judecării cauzei în vederea achitării taxei de timbru aferentă exercitării căii de atac, ca urmare a respingerii cererii de reducere/ eşalonare.
Mai mult instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1995 potrivit cărora împotriva încheierii, părţile interesate pot formula cerere de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare, astfel, instanţa de apel îi comunică încheierea de respingere a cererii de acordare de facilităţi apelantei pârâte, recurenta din prezenta cauză, la data de 4 decembrie 2009 (aşa cum rezultă din referatul întocmit de grefierul însărcinat cu comunicarea actelor de procedură aflat la fila 31 dosar apel), după pronunţarea deciziei în apel pe excepţia netimbrării.
Faţă de cele anterior menţionate Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală cu încălcarea dreptului la apărare al pârâtei şi a dispoziţiilor legale vizând taxele judiciare de timbru.
În consecinţă, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. urmează să admită recursul declarat de pârâtă, să caseze, în parte decizia atacată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare a apelului declarat de apelanta-pârâtă SC L. SRL Focşani, menţinându-se celelalte dispoziţiile ale deciziei în aceea ce priveşte apelul declarat de partea adversă.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanţa de apel urmează să examineze criticile formulate de pârâtă pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC L. SRL Focşani împotriva deciziei nr. 111/A din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, pe care o casează, în parte, şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare a apelului declarat de apelanta - pârâtă SC L. SRL Focşani.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1658/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1662/2010. Comercial → |
|---|
