ICCJ. Decizia nr. 1662/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1662/2010
Dosar nr. 6381/110/2008
Şedinţa publică de la 11 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 64 din 18 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat.
A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamantă şi pe cale de consecinţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Oneşti, cu 1000 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţa tribunalul a reţinut că reclamanta prin acţiunea înregistrată sub nr. 6381/110/2008 a chemat în judecată pârâtele SC O. SRL Oneşti şi SC O. SA Oneşti prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a sentinţei civile nr. 3160 din 1 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Oneşti, în Dosarul nr. 6585/2005.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pentru încasarea creanţelor bugetare cu care figurează debitoarea SC O. SA în evidenţele fiscale s-a luat măsura sechestrării bunurilor imobile aflate în proprietatea debitoarei în temeiul art. 79 şi urm. din O.G. nr. 81/2002, instituindu-se această măsură şi asupra spaţiului comercial situat în Oneşti, Str. Mercur, judeţul Bacău. Procesul - verbal de sechestru din 27 noiembrie 2003 a fost însuşit de debitoare prin reprezentantul său legal în persoana doamnei C.M. şi înregistrat în evidenţele de publicitate imobiliară din 21 ianuarie 2004. Sentinţa civilă nr. 3160 din 1 noiembrie 2005 a Judecătoriei Oneşti, în Dosarul nr. 6585/2005 - ca act de vânzare - cumpărare - este lovită de nulitate absolută, ca act translativ de proprietate a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor legale lipsind una din condiţiile de validitate a actului juridic civil, în frauda legii.
Din examinarea hotărârii a cărei nulitate absolută se cere, tribunalul a reţinut că aceasta îmbracă forma unui contract de vânzare-cumpărare, aparent fără voinţa părţilor, care a fost impusă de către instanţa de judecată.
Doctrina de specialitate a statuat ca hotărârile judecătoreşti de această natură intră în categoria contractelor judiciare de executare, definite ca fiind „forme judiciare în care rolul judecătorilor nu este numai de a controla voinţa părţilor, ci de a completa, impunându-le o situaţie juridica la care in mod normal n-ar putea ajunge decât printr-un acord de voinţă”.
În speţa de faţă acordul de voinţă nu a fost posibil ca realizare deoarece asupra spaţiului era instituit sechestru care scotea spaţiul din circuitul civil, dar pârâtele de conivenţă, au hotărât eludarea unor norme imperative care dispuneau nulitatea absolută actelor de dispoziţie intervenite după înscrierea sechestrului la Biroul de carte funciară, astfel că pârâta SC O. SRL a formulat acţiunea în perfectarea vânzării, iar SC O. SA şi-a făcut apărări pur formale.
Prin transferul de proprietate către SC O. SRL s-a încălcat dreptul creditorilor ipotecari de aşi valorifica creanţele, prin sentinţă sustrăgându-se şi stabilind o situaţie conflictuală, respectiv de a putea transfera dreptul de proprietate fără acordul creditorilor ipotecari, ipoteca devenind o simplă formalitate fără scop practic.
Prin sentinţa civila nr. 66 din 22 februarie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 4408/2005 a Tribunalul Bacău, debitoarea SC O. SA a intrat în procedura de lichidare judiciară, dosar în care creditorul fiscal figura cu o creanţă garantată în sumă de 2.904.990,00 lei, garanţie instituită asupra imobilului înstrăinat fraudulos.
Având în vedere faptul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană nu fi acoperita prin confirmare, poate fi exercitată pe cale de acţiune sau excepţie, imprescriptibila şi au fost prejudiciaţi în calitatea lor de creditori ipotecari, a solicitat admiterea acţiunii şi anularea actului translativ de proprietate.
Pârâta SC O. SRL Oneşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 1087/D din 21 mai 2007 pronunţată Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 541/110/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă 964 din 04 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere dispoziţiile Codului de procedură civilă privind reformarea unei hotărâri judecătoreşti solicitând pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca nefondată.
Pârâta SC O. SA Oneşti prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. a solicitat admiterea acţiunii şi anularea sentinţei civile nr. 3160/2005 pronunţată în Dosarul nr. 6585/2005 a Judecătoriei Oneşti ca fiind lovită de nulitate absolută, aceasta îmbrăcând forma unui contract vânzare-cumpărare, cu excepţia faptului că nu s-au întâlnit voinţele părţilor, voinţă care a fost impusă de instanţa de judecată.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a respins-o, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1201 C. civ., astfel Dosarul nr. 541/110/2005, în care Tribunalul Bacău a pronunţat sentinţa civilă nr. 1087 din 21 mai 2007 reclamant a fost lichidatorul judiciar al SC O. SA Oneşti - I.P.U.R.L.P.T., iar Administraţia Finanţelor Publice Oneşti, reclamanta din prezenta cauză, a avut calitatea procesuală de intervenient, iar temeiul legal al acţiunii a fost art. 77 din Legea nr. 85/2006, ori în speţa de faţă reclamanta a invocat dispoziţiile art. 81 coroborat cu art. 73 alin. (2) din O.G. nr. 61/2002, art. 147 alin. (10) coroborat cu art. 150 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, tribunalul a admis-o cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău a declarat apel, reclamanta A.F.P. Oneşti considerând-o nelegală.
A mai precizat apelanta că nu a fost parte în Dosarul nr. 6220/21005 când s-a perfectat vânzarea deci nu putea exercita căile de atac prevăzute de codul de procedură civilă.
La termenul din data de 6 octombrie 2009, SC O. SA a depus cerere de aderare la apelul declarat de A.F.P. Oneşti în esenţă criticând sentinţa apelată ca şi reclamanta A.F.P. Oneşti precizând totodată că asupra bunului vândut exista un sechestru asigurător care îl scotea din circuitul civil.
Prin decizia comercială nr. 68 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, au fost respinse apelul reclamantei şi cererea de aderare la apel formulată de SC O. SA prin lichidator S.P.R.L.P.T. Oneşti, cu 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi de asemenea, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale; astfel, codul de procedură civilă reglementând calea de atac apelului şi a recursului face referire doar la părţile din procesul civil.
Acţiunea formulată de A.F.P. Oneşti este într-adevăr inadmisibilă, neputându-se dispune anularea unei hotărâri judecătoreşti decât în situaţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, care nu se încadrează acţiunea apelantei - reclamante.
Prin recursul său, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta critică soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate, în ceea ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii, în opinia recurentei printr-o acţiune poate fi desfiinţată o hotărâre judecătorească.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa nr. 64 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Bacău a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de intimata-pârâtă SC O. SRL Oneşti şi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Oneşti, acţiune prin care se solicita anularea sentinţei nr. 3160 din 01 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Oneşti, în Dosarul nr. 6585/2005.
În cauză, în mod legal instanţa de apel a constatat că o hotărâre judecătorească nu poate face obiectul unei acţiuni în anulare, aceasta putând fi desfiinţată numai pe în urma exercitării căilor de atac, ordinare sau extraordinare, în virtutea normelor înscrise în Codul de procedură civilă.
Prin urmare, critica recurentei că instanţele nu au analizat sentinţa civilă a cărei anulare se cere din perspectiva textelor de lege evocate în cauză, urmează să fie înlăturată ca nefondată, instanţele neputând examina motivele de nulitate pretins a fi încălcate.
Astfel criticile formulate de recurentă nu sunt circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv în raport cu care, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respins recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Oneşti împotriva deciziei nr. 68 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1659/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1665/2010. Comercial → |
|---|
