ICCJ. Decizia nr. 1819/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1819/2010
Dosar nr. 7986/3/2007
Şedinţa publică de la 20 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1Bucureşti sub nr. 34121/299/2006, la data 23 octombrie 2006, reclamanta SC R.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele C.N.R. SA Bucureşti şi SC I.C.P.S.P. SA Bucureşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să le oblige pe acestea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 1, identificat conform anexei nr. 1 la contractul de închiriere nr. 4625 din 30 octombrie 2003, intervenit între reclamantă şi ce-a de a doua pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 30 octombrie 2003 între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 4625, având ca obiect spaţiul arătat în cerere, în suprafaţă de circa 189 mp, iar prin actul adiţional nr. 1457 din 19 octombrie 2005, părţile au convenit prelungirea contractului pe perioada necesară rezolvării formalităţilor legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
S-a arătat de către reclamantă că aceasta şi-a exprimat intenţia de a cumpăra respectivul spaţiu, în temeiul art. 12 din Legea nr. 346/2004, însă a primit răspuns că activul respectiv nu poate face obiectul vânzării, fiind inclus în S.P.A.
La data de 20 noiembrie 2006 pârâta SC I.C.P.S.P. SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin cererea reconvenţională solicitând rezilierea contractului de închirie pe motiv că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei.
Prin sentinţa civilă nr. 825 din 18 ianuarie 2007 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată sub nr. 7986/3/2007.
Prin sentinţa comercială nr. 12326 din 30 octombrie 2007, a acestei din urmă instanţe, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.R. SA Bucureşti, şi a fost respinsă acţiunea faţă de această pârâtă; a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC I.C.P.S.P. SA Bucureşti, ca nefondată; a fost admisă cererea reconvenţională şi s-a dispus rezilierea contractului de reziliere nr. 4625 din 30 octombrie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta pârâtă nu a făcut dovada raporturilor contractuale cu pârâta C.N.R. SA şi nici dovada calităţii de proprietar al acestei pârâte în raport cu spaţiile închiriate, prin urmare aceasta neavând calitate procesuală pasivă.
Pe fond, a fost respinsă acţiunea reclamantei-pârâte, pe motiv că cererea acesteia nu se încadrează în prevederile art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004, deoarece pârâta reclamantă SC I.C.P.S.P. SA este filială a C.N.R. SA şi deci nu are calitatea de regie autonomă, societate sau companie naţională sau societate comercială cu capital majoritar de stat, ci este o filială a unei companii naţionale, deci o societate comercială cu capital integral privat.
Pe de altă parte, imobilul nu poate fi vândut, întrucât face obiectul unei cererii de restituire, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, aşa după cum rezultă din adresele emise de Primăria Municipiului Bucureşti.
În ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta a fost găsită întemeiată, deoarece, potrivit art. 6 şi art. 7 din contractul de închiriere, chiria este de 718 Euro pe lună, fără TVA, plătibilă în lei, la cursul de schimb de la data facturării, plata utilităţilor se face lunar, în baza facturilor emise de proprietar, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora, iar potrivit art. 9 alin. (2) din contract, neplata chiriei şi a utilităţilor mai mult de 60 de zile consecutiv, atrage rezilierea de drept a contractului.
Cum pârâta reclamantă şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, de a pune la dispoziţie spaţiul închiriat, însă reclamanta pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de plată a chiriei şi utilităţilor, în baza art. 9 alin. (2) din contract, instanţa a constatat reziliat contractul de închirie nr. 4625 din 30 octombrie 2003.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta pârâtă, iar prin Decizia comercială nr. 55 din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost admis apelul formulat de către SC R.C. SRL, a fost desfiinţată, în tot, sentinţa comercială apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod greşit prima instanţă a admis excepţia calităţii procesuale pasive a C.N.R. SA, din dovezile existente la dosarul cauzei, rezultând că aceasta are legitimare procesuală pasivă, fiind ţinută de obligaţiile izvorâte din Legea nr. 346/2004, pârâta SC I.C.P.S.P. SA fiind doar o filială a acesteia.
S-a apreciat că prin modul de soluţionare a cauzei, prima instanţă a îngrădit reclamantei accesul la procedura prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 346/2004.
Instanţa de apel a dat indicaţia ca la rejudecare să se aibă în vedere faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3773 din 5 septembrie 2007, pârâta C.N.R. SA a vândut către SC U.T.I.S. SA un număr de 907.646 acţiuni, reprezentând 100% din capitalul social al SC I.C.P.S.P. SA.
De asemenea, s-a dat indicaţia de a se pune în discuţia părţilor şi calitatea de proprietar actual al imobilului, cu privire la care se solicită vânzarea, precum şi aceea de a se soluţiona, din nou, pe fond, şi cererea reconvenţională, pentru soluţionarea unitară a tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită prima instanţă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta C.N.R. SA Bucureşti şi pârâta-reclamantă SC I.C.P.S.P. SA Bucureşti.
I. În recursul său recurenta-pârâtă C.N.R. SA a adus următoarele critici deciziei recurate:
1. Instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul acestuia, reţinând în mod greşit că între această recurentă şi reclamantă ar fi existat raporturi contractuale, din cuprinsul probelor existente la dosarul cauzei, rezultând, fără echivoc, faptul că SC I.C.P.S.P. SA este proprietarul spaţiilor ce fac obiectul litigiului, şi că respectivul contract de închiriere s-a încheiat cu această pârâtă.
2. Decizia recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece, în mod greşit instanţa de apel a considerat că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei.
Astfel, prima instanţă a cercetat fondul cauzei şi a arătat că spaţiul respectiv este proprietatea pârâtei SC I.C.P.S.P. SA, şi că nu poate fi vândut, deoarece această societate nu se încadrează din dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 346/2004, fiind societate comercială cu capital integral privat, pe de o parte, iar pe de altă parte imobilul respectiv fiind solicitat, spre restituire, în temeiul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că pârâta C.N.R. SA este proprietara acestui spaţiu, potrivit art. 65 din Legea nr. 31/1990, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării în Registrul Comerţului, or, SC I.C.P.S.P. SA a fost înmatriculată la ORC la data de 14 martie 2002, la acea dată C.N.R. SA deţinând doar acţiunile la SC I.C.P.S.P. SA.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II: În recursul său, recurenta-pârâtă-reclamantă SC I.C.P.S.P. SA a adus următoarele critici deciziei recurate.
1. Hotărârea instanţei de apel este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 292 C. proc. civ. şi art. 295 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel nu a verificat hotărârea primei instanţe în limitele cereri de apel, aceasta făcând verificări şi asupra modului de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.R. SA, prin motivele de apel nefiind adusă vreo critică asupra modului de soluţionare a acestei excepţii.
2. Această recurentă mai susţine că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., reţinându-se în mod greşit că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, deoarece aceasta a soluţionat cauza pe fond , reţinând că C.N.R. SA nu are calitate procesuală pasivă şi că SC I.C.P.S.P. SA nu se încadrează în prevederile art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte, constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează.
I. În ce priveşte recursul declarat de pârâta C.N.R. SA.
1. Prima critică este fondată.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că pârâta C.N.R. SA ar avea calitate procesuală pasivă.
Astfel, aceasta a fost doar deţinătoarea capitalului social al SC I.C.P.S.P. SA, or, potrivit dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 31/1990, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în Registrul Comerţului.
În cauza de faţă SC I.C.P.S.P. SA a fost înmatriculată la ORC ca societate pe acţiuni, în data de 14 martie 2002 (certificat de înregistrare â€" fila 14 dosar recurs), astfel că bunurile care se solicită a fi vândute fac parte din patrimoniul SC I.C.P.S.P. SA şi nu din patrimoniul C.N.R. SA, mai ales că între timp, totalul acţiunilor deţinute de către C.N.R. SA la SC I.C.P.S.P. SA, au fost vândute către SC U.T.I.S. SA, după cum a reţinut chiar instanţa de apel.
De altfel, contractul de închiriere pentru spaţiul respectiv, nici nu a fost încheiat cu C.N.R. SA ci cu SC I.C.P.S.P. SA, astfel încât este evident că C.N.R. SA nu are calitate procesuală pasivă.
2. Şi cea de a doua critică este fondată.
Prima instanţă a intrat în cercetarea fondului, evident, în ceea ce priveşte pe pârâta SC I.C.P.S.P. SA, arătând pe larg de ce această pârâtă nu poate fi obligată la aplicarea procedurii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 346/2004.
Tot în cercetarea fondului, a intrat prima instanţă, şi în ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă SC I.C.P.S.P. SA.
De fapt, cea care nu a intrat în cercetarea fondului, sub aceste aspecte, este chiar instanţa de apel, care a considerat în mod greşit că C.N.R. SA ar avea calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, deoarece instanţa de apel nu a soluţionat, pe fond, apelul reclamantei, în ce priveşte pe pârâta SC I.C.P.S.P. SA, precum şi cererea reconvenţională, în baza art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei C.N.R. SA, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, pentru soluţionarea pe fond a apelului, cu privire la pârâta SC I.C.P.S.P. SA, precum şi cu privire la critica privind soluţia dată cererii reconvenţionale.
II. În ce priveşte recursul formulat de pârâta SC I.C.P.S.P. SA.
1. Prima critică este fondată.
Instanţa de apel a încălcat prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că, deşi prin cererea de apel nu s-a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.R. SA, aceasta a analizat hotărârea şi sub acest aspect, ajungând, oricum, la o soluţie greşită, dar în acelaşi timp nelegală, prin încălcarea limitelor cererii de apel.
2. Şi cea de a doua critică este fondată, din aceleaşi considerente ca cele arătate la critica identică, formulată de recurenta C.N.R. SA şi dezvoltate la considerentele privind recursul acestei recurente.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de recurentele-pârâte C.N.R. SA şi SC I.C.P.S.P. SA, va casa Decizia nr. 55 din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte C.N.R. SA Bucureşti şi SC I.C.P.S.P. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 55 din 2 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1818/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1824/2010. Comercial → |
|---|
