ICCJ. Decizia nr. 1620/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1620/2010
Dosar nr. 8100/95/2008
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Obiectul cauzei şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă şi în apel.
1. Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 2 iunie 2008, reclamanta SC O.I. SRL Târgu Jiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele F.T.C.C. Gorj şi SC A.L. SRL Alba următoarele: constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 31 august 2007 încheiat între cele două pârâte; constatarea existenţei dreptului său de folosinţă până la data de 30 noiembrie 2010 asupra spaţiului de depozit în suprafaţă de 294,55 mp şi rampei din faţa depozitului situat în Târgu Jiu conform contractului de închirieri din 8 decembrie 2005.
Pârâta SC A.L. SRL Alba a formulat la data de 30 iunie 2008 cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate încetate efectele contractului de închiriere din 8 decembrie 2008 deţinut de reclamantă pentru spaţiu din Târgu Jiu, urmare denunţării unilaterale a contractului de către societate în calitate de proprietar al spaţiului, să se dispună evacuarea reclamantei din imobil şi să fie obligată la plata lipsei de folosinţă a imobilului evaluată la suma de 2.685,9 euro.
2. Tribunalul Gorj, secţia comercială, prin sentinţa comercială nr. 60 din data de 24 martie 2009 a anulat ca insuficient timbrată acţiunea introductivă formulată de reclamantă şi a acordat termen pentru soluţionarea cererii reconvenţionale.
Tribunalul a reţinut în motivarea soluţiei de anulare a acţiunii principale, că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 care instituie obligaţia timbrării cererilor şi acţiunilor în justiţie, deşi i s-a pus în vedere cuantumul taxelor datorate la valoarea pretenţiilor, având în vedere obiectul cererii care vizează proprietatea şi respectiv folosinţa unui spaţiu comercial, ceea ce impune aplicarea sancţiunii anulării ca insuficient timbrate a acţiunii.
3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj a fost apelată de reclamanta care a susţinut, în esenţă, că a investit instanţa cu două capete de cerere neevaluabile în bani, respectiv constatarea nulităţii unui contract de vânzare cumpărare fără repunerea părţilor în situaţia anterioară şi constatarea existenţei dreptului de folosinţă, context în raport de care sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 146/1997 fiind datorată o taxă judiciară de timbru constând într-o taxă fixă.
Prin Decizia nr. 159 din 1 iulie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul formulat de societatea reclamantă în sensul desfiinţării sentinţei pronunţate de Tribunalul Gorj ca primă instanţă şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a constatat din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului că reclamanta a timbrat acţiunea cu suma de 31 lei taxă judiciară de timbru, iar prin încheierea din data de 10 octombrie 2008 instanţa i-a pus în vedere să completeze taxa de timbru cu suma de 12.322 lei şi 5 lei timbru judiciar, cererea de reexaminare formulată de reclamanta împotriva modului de stabilire a taxei de timbru fiind respinsă prin încheierea din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului Gorj.
Cu privire la aplicarea Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, instanţa de control judiciar a apreciat că efectele deciziei nu pot fi extinse şi asupra altor acte normative iar corelarea interpretării date prin decizie sintagmei caracterul evaluabil al acţiunilor în constatarea nulităţii, cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997 s-a realizat prin modificarea legii taxei de timbru prin Legea nr. 76/2008 publicată în M. Of. nr. 231 din 8 aprilie 2009.
Urmare acestei modificări s-a stabilit că cererile aflate pe rolul instanţelor la 12 decembrie 2008 şi care au fost timbrate corespunzător la data introducerii lor se consideră legal timbrate.
În raport de data introducerii acţiunii formulate de reclamantă - 2 iunie 2008, instanţa de apel a apreciat că cererea era legal timbrată cu taxa judiciară de timbru fixă şi că în mod nelegal i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru la valoare cu consecinţa anulării acţiunii ca insuficient timbrate.
II. Recursul.
4. La data de 6 august 2009 pârâta SC A.L. SRL a declarat recurs, în termen legal împotriva Deciziei nr. 159 pronunţate de Curtea de Apel solicitând modificarea în tot a hotărârii şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate în cauză de tribunal privind anularea acţiunii reclamantei ca insuficient timbrate.
Potrivit recurentei, instanţa de apel a avut în vedere în mod eronat dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 146/1997 referitoare la cererile neevaluabile în bani care se timbrează cu taxa fixă, deoarece faţă de obiectul acţiunii reclamantei, privind drepturi patrimoniale, respectiv dreptul de proprietate şi de folosinţă, calificarea acţiunii ca evaluabilă în bani se impunea.
În sensul acestei concluzii, recurenta invocă şi dispoziţiile art. 6 din Ordinul nr. 760/1999 potrivit cărora sunt considerate acţiuni şi cereri evaluabile în bani cele al căror obiect este un drept patrimonial ce poate fi evaluat.
În opinia recurentei şi capătul doi de cerere având ca obiect constatarea dreptului de folosinţă asupra spaţiului, are un caracter evaluabil, în raport de cuantumul chiriei datorate până la ajungerea la termen a contractului, ceea ce impune obligarea recurentei la plata integrală a taxei pentru cele două capete distincte de cerere.
Totodată recurenta arată că măsura de anulare a acţiunii ca insuficient timbrată nu a avut în vedere Decizia nr. 32/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cum eronat apreciază instanţa de apel ci dispoziţiile Legii nr. 146/1997 respectiv art. 2 din Lege.
Intimata reclamantă a depus la data de 2 februarie 2010 întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a deciziei recurate, care a statuat în mod corect, faţă de dispoziţiile legale existente la data introducerii acţiunii, caracterul neevaluabil al celor două capete de cerere, timbrate corespunzător cu taxă judiciară de timbru fixă.
5. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Referitor la aplicarea deciziei în interesul Legii nr. 32, Curtea observă că decizia a fost publicată în M. Of. la data de 10 decembrie 2008 când a devenit obligatorie, iar în cauză taxa de timbru s-a stabilit prin încheierea din 10 octombrie 2008 distinct de faptul că, criteriile de clasificare a acţiunilor ca evaluabile în bani statuate prin decizie au avut în vedere determinarea competenţei materiale după valoare şi implicit a căilor de atac şi nu stabilirea taxei judiciare de timbru.
În considerentele deciziei se arată, in terminis că ,,pentru stabilirea taxei judiciare de timbru urmează să fie avute în vedere dispoziţiile şi categoriile de acţiuni folosite de legea specială limitată la materia taxelor de timbru”.
Or, la data de 10 octombrie 2008, potrivit art. 3 din Legea nr. 147/1997 în forma în vigoare la dată, cererile pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept făcute în cadrul art. 111 C. proc. civ. precum şi cererile în anularea sau declararea nulităţii unui act juridic se taxau cu sumă fixă şi numai în ipoteza, neîndeplinită în cauză, prin care se cerea restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul unui act juridic pentru care s-a cerut constatarea nulităţii, cererea era considerată evaluabilă în bani potrivit art. 6 din Ordinul nr. 766/1999.
Prin urmare, recurenta, în mod vădit neîntemeiat susţine că, potrivit dispoziţiilor legii speciale privind taxa judiciară de timbru, în vigoare la data introducerii cererii şi stabilirii taxei de timbru, acţiunea formulată de reclamantă, respectiv cele două capete de cerere se încadrau în categoria acţiunilor evaluabile în bani.
Este adevărat că cursul soluţionării litigiului în faţa primei instanţe, Legea nr. 147/1997 a fost modificată prin O.U.G. nr. 212 din 4 decembrie 2008 publicată în M. Of. Partea I nr. 837 din 12 decembrie 2008 în sensul că au fost introduse în categoria acţiunilor şi cererilor evaluabile în bani şi cererile pentru declararea nulităţii, chiar dacă nu se solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, dar potrivit dispoziţiilor exprese cuprinse în art. 11 din Ordonanţa (aprobată prin Legea nr. 276 din 7 iulie 2009 publicate în M. Of. nr. 482 din 13 iulie 2009) cererile pentru declararea nulităţii, constatarea existenţei unui drept, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a ordonanţei şi care au fost timbrate corespunzător la data introducerii lor, se consideră legal timbrate.
Cum la data introducerii acţiunii taxa de timbru datorată potrivit legii nr. 146/1999 era fixă, taxa achitată de reclamantă, în mod corect instanţa de apel a constatat că sancţiunea anulării cererii ca insuficient timbrată dispusă de instanţa fondului a fost aplicată cu încălcarea dispoziţiilor legii speciale aplicabile în această materie în forma în vigoare la data stabilirii taxei de timbru.
Mai trebuie precizat că trimiterea pe care instanţa de apel o face la dispoziţiile O.U.G. nr. 212 din 4 decembrie 2002 şi la legea de aprobare a ordonanţei este pertinentă, deoarece Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată, este o lege fiscală care cuprinde şi dispoziţii procedurale, reglementând raporturi de ordine publică, şi prin urmare este de imediată aplicare, încadrându-se în excepţiilor de la principiul neretroactivităţii legii civile, cu menţiunea că legiuitorul activ, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 11 a limitat efectul retroactiv, statuând că cererile, de natura celor enumerate, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a actului normativ şi care au fost timbrate corespunzător, se consideră ca legal timbrate.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.L. Sebeş împotriva Deciziei nr. 159 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1619/2010. Comercial. Acţiune în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 1621/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
