ICCJ. Decizia nr. 1621/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1621/2010
Dosar nr. 19737/3/2008
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SA a chemat în judecată S.R.L. SRL în faţa Tribunalului Bucureşti căruia i-a solicitat să pronunţe o sentinţă prin care să constate nulitatea hotărârii generale ordinare a acţionarilor SC R.L. SRL care s-a ţinut la data de 9 mai 2008 precum şi a actelor subsecvente care au fost încheiate pe baza acestei hotărâri. În esenţă reclamanta şi-a argumentat cererea pe nerespectarea dreptului de preemţiune prevăzut de art. 11.2 şi 11.3 din actul constitutiv şi pe încălcarea art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prin care se dispune că transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţii reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa nr. 774 din 15 ianuarie 2009 a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a pct. 5 din hotărârea A.G.A. din 9 mai 2008 şi a actelor subsecvente, a respins cererea de intervenţie formulată în cauză de SC S.E. SA Fieni şi J.H. în interesul pârâtei SC R.L. SRL Bucureşti şi a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de fond a reţinut că nu s-a respectat actul constitutiv întrucât aprobarea transferului părţilor sociale deţinute de SC S.E. SA Fieni către J.H. a fost realizat fără a acorda celorlalţi asociaţi posibilitatea exercitării dreptului de preemţiune în termen de 15 zile socotit de la data transmiterii notificării de către asociatul cedent. Instanţa de fond a constatat şi nerespectarea art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 motivat de faptul că hotărârea a fost adoptată cu nerespectarea majorităţii de ¾ din capitalul social prevăzută pentru transferul părţilor sociale.
Sentinţa instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, care prin decizia nr. 290 din 9 iunie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de intervenientele SC S.E. SA Fieni, J.H. şi pârâta SC R.L. SRL.
După analiza criticilor care au fost aduse sentinţei, Curtea de Apel a lămurit problema cererilor de intervenţie stabilind că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie, potrivit investirii. A reţinut că în cauză nu erau două cereri separate de intervenţie, concluzia bazându-se atât pe precizarea din 4 septembrie 2008 cât şi pe susţinerile părţilor consemnate în practicaua sentinţei. În continuare, instanţa de apel a înlăturat criticile privind pierderea drepturilor asupra părţilor sociale deţinute de către SC S.E. SA ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor faţă de administratorul său J.H. întrucât o astfel de cedare a părţilor sociale este contrară legii şi actului constitutiv, în sprijinul acestei concluzii fiind citate prevederile art. 11.2 şi 11.3 din actul constitutiv şi art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Recursul. Motivele de recurs.
Împotriva Deciziei nr. 290 din 9 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs, intervenientele SC R.L. SRL, J.H. şi pârâta SC S.E. SA solicitând Înaltei Curţi ca în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 să pronunţe o decizie prin care să caseze decizia atacată şi să trimită cauza pentru rejudecare, iar în subsidiar să respingă acţiunea ca rămasă fără obiect ca efect al hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2009, prin care ulterior hotărârii a cărei nulitate s-a cerut, s-a aprobat transmiterea părţilor sociale deţinute de SC S.E. SA. În final a solicitat admiterea cererii de intervenţie în interes propriu promovată de SC S.E. SA şi J.H.
Fără să argumenteze distinct, motivele de nelegalitate pe care şi-au întemeiat criticile, recurentele au susţinut că:
- Tribunalul Bucureşti nu s-a pronunţat prin dispozitiv decât asupra unei singure cereri de intervenţie deşi a fost investită cu două cereri de intervenţie;
- Prima instanţă şi Curtea de Apel nu s-au pronunţat asupra încălcării prevederilor art. 132 alin. (2) şi 128 din Legea nr. 31/1990.
- Curtea de Apel a făcut o greşită interpretare a hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2009 a SC R.L. SRL şi nu a observat că prin respectiva hotărâre s-a aprobat transmiterea către persoane din afara societăţii a părţilor sociale deţinute de SC S.E. SA lăsând practic fără obiect cererea SC R. SA de anulare a hotărârii A.G.A. din 9 aprilie 2008.
- Ambele instanţe au făcut o greşită aplicare a art. 644 C. civ. atunci când au apreciat că transferul dreptului de proprietate asupra părţilor sociale deţinute de SC S.E. SA la SC R.L. SRL nu poate opera decât prin cesiune în baza Legii nr. 31/1990 şi nu ca efect al unei convenţii prin care au fost asumate obligaţii ferme faţă de o persoană care este terţ în raport cu societatea.
Recursul este nefondat.
1. Observaţie prealabilă. Recursul este cale de atac extraordinară care poate fi promovată numai cu respectarea cerinţelor procedurale impuse de art. 304 alin. (1) raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. care obligă la indicarea motivelor de nelegalitate şi la dezvoltarea lor. Fiind o cale de atac prin care se realizează doar un control de legalitate în condiţiile art. 304 alin. (1)-(9) C. proc. civ., pentru exerciţiul procedural al recursului părţile au obligaţia nu doar să indice motivele de nelegalitate ci să le dezvolte distinct pentru fiecare caz în parte.
În speţă, se constată că recurenţii nu au respectat aceste cerinţe limitându-se la argumente generale prin care şi-au exprimat dezacordul în raport de soluţia pronunţată fără indicarea concretă, în fiecare caz în parte, a motivului de nelegalitate şi a argumentelor în drept care să facă posibilă o analiză distinctă a fiecărei critici.
2. A doua chestiune care se impune a fi subliniată şi care ţine de exerciţiul cu bună-credinţă a drepturilor procedurale vizează subsidiarul solicitării recurenţilor privind constatarea faptului că în urma ţinerii unei adunări generale a acţionarilor, la data de 25 aprilie 2009, s-a realizat transmiterea părţilor sociale ceea ce ar face de prisos analiza în continuare a condiţiilor de legalitate în care s-a hotărât acelaşi transfer al părţilor sociale prin hotărârea A.G.O.A. din 9 mai 2008. În legătură cu aceste susţineri, Înalta Curte observă că iniţiatorii căilor de atac asupra hotărârii adunării generale sunt recurenţii şi că în virtutea principiului disponibilităţii erau în măsură să continue sau nu procesul apreciind şi asupra lipsei de eficienţă a căilor de atac în condiţiile în care după anularea hotărârii A.G.A. din 9 mai 2008, transmiterea părţilor sociale a fost hotărâtă de A.G.A. la data de 25 aprilie 2009.
3. Sub acest ultim aspect nu se poate reproşa instanţei de apel că a făcut o greşită interpretare a hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2009 întrucât această hotărâre nu a constituit obiect de analiză în fond, acţiunea fiind introdusă în anul 2008. Faptul că ulterior sesizării instanţei, când litigiul se afla în dezbaterea căii de atac a apelului a fost adoptată o hotărâre care privea tot transmiterea părţilor sociale, nu justifică afirmaţia recurenţilor în legătură cu interpretarea acestei hotărâri care lipseşte de interes menţinerea pe poziţie a recurenţilor de vreme ce au obţinut acceptul adunării generale pentru deţinerea părţilor sociale. În fine, în condiţiile evocate de recurenţi, recurgerea la o altă adunare generală vine să sublinieze justeţea analizei condiţiilor de nelegalitate în care a fost adoptată hotărârea adunării generale din data de 9 mai 2008.
4. Recurgând la dispoziţiile art. 306 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că hotărârea A.G.A. din 9 mai 2008 a fost adoptată cu nerespectarea art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii se aprobă cu o majoritate de ¾ din capitalul social. Din conţinutul înscrisurilor aflate în dosarul de fond se constată că hotărârea a fost adoptată cu 59,55% din capitalul social aşa încât instanţele anterioare au reţinut corect nelegalitatea acestei hotărâri.
În fine, analiza acestui motiv de nelegalitate a hotărârii A.G.A. supusă anulării prin prisma dispoziţiilor mai sus arătate şi a actului constitutiv, (art. 11.2 şi 11.3) care atrage nulitatea absolută a actului astfel adoptat, face de prisos examinarea art. 132 alin. (2) şi 128 din Legea nr. 31/1990 aşa încât şi aceste critici în măsura în care se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate.
5. Legea societăţilor comerciale are un domeniu propriu de aplicare, şi prin urmare nu s-ar putea recurge la dispoziţiile Codului civil pentru a analiza legalitatea transmiterii părţilor sociale. În consecinţă, legea specială este cea care se impune ca aplicare atunci când societatea comercială hotărăşte transferul părţilor sociale.
Nu este lipsit de relevanţă să se arate că, prin încheierea unor convenţii, ca în cauză, recurenţii au urmărit ca pe această cale să ajungă la dobândirea părţilor sociale fără controlul celorlalţi deţinători şi cu nesocotirea normelor din Legea nr. 31/1990 privind transferul părţilor sociale. În aceste împrejurări în mod corect s-a reţinut ineficienţa pactului comisoriu stipulat pe cale convenţională cu nesocotirea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 care reglementează transferul acestor părţi sociale. Instituirea unor condiţii de cvorum pentru modalitatea concretă de transmitere către persoane din afara societăţii demonstrează intenţia legiuitorului de restricţionare a transferului părţilor sociale către terţi, fără a interzice însă libera circulaţie a acestora. În fine, această restricţionare stabilită prin lege şi preluată de societate în actul constitutiv, ca în speţă, îşi are explicaţia şi în faptul că transmiterea părţilor sociale modifică structura societară care constituie un element esenţial al actului constitutiv.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se va reţine că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei criticate, recursul, conform art. 312 C. proc. civ., urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.L. SRL Bucureşti şi intervenienţii J.H. şi SC S.E. SA Fieni împotriva Deciziei comerciale nr. 290 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1620/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1622/2010. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... → |
|---|
