ICCJ. Decizia nr. 1631/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1631/2010
Dosar nr. 6685/62/2008
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanta SC SC H.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 36.000 euro, cu titlu de dezdăunări contractuale, precum şi la plata sumei de 12.096,04 dobânzi legale calculate pe perioada 8 octombrie 2008 - 17 februarie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de livrare, execuţie, montaj instalaţii frigorifice, pentru realizarea unei investiţii. Prin această convenţie părţile au stabilit în art. 4 o clauză de dezicere, iar întrucât societatea debitoare nu a achitat avansul până la data de 15 aprilie 2008, reclamanta a denunţat unilateral contractul. În aceste condiţii, reclamanta a apreciat că pârâta datorează dezdăunările contractuale de 5% din valoarea contractului.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 486 din data de 14 aprilie 2009 a respins acţiunea comercială formulată şi precizată de către reclamantă.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reţinut că pentru a opera clauza de dezicere inserată în art. 4.2 din contract este necesar că partea care solicită aplicarea acestei clauze să-şi fi îndeplinit obligaţiile ce-i revin din contract, în cazul în care contractul nu s-a executat din proprie culpă. În speţă, începerea executării contractului era condiţionată de plata către pârâtă a avansului de 20% din valoarea contractului, iar plata acestui contract era condiţionată de îndeplinirea către reclamantă a obligaţiei prevăzută de art. 7.17 lit. f) din contract, respectiv de deschiderea în favoarea beneficiarului a unui scrisori de garanţie bancară în valoare egală cu avansul. În consecinţă, reclamanta neîndeplinindu-şi obligaţiile care îi revin prin contract nu poate solicita aplicarea clauzei de dezicere din contract.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, iar Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 121/R din 17 noiembrie 2009 a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantă.
Curtea de Apel a reţinut că reclamanta a fost citată cu menţiunea timbrării cererii de apel, sens în care partea fost citată pentru termenul de judecată din 1 septembrie 2009. La acel termen de judecată s-a dispus suspendarea judecării apelului, pentru lipsa nejustificată a părţilor. Reclamanta a solicitat cererea privind repunerea pe rol a cauzei, reclamanta fiind citată cu menţiunea de a timbra cererea de repunere a cauzei pe rol, obligaţie neîndeplinită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin criticile de nelegalitate recurenta a invocat că sancţiunea neîndeplinirii obligaţiei de timbrare a cererii privind repunerea pe rol este anularea acestei cereri şi nu anularea cererii de apel. Procedând în acest fel rezultă că instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererii de apel, în condiţiile în care judecata era suspendată, iar repunerea pe rol nu îndeplinea condiţiile cerute de lege.
Recursul este nefondat.
Art. 242 C. proc. civ. reglementează expres şi limitativ două situaţii în care instanţa este obligată să suspende judecata, şi anume: 1 când toate părţile o cer; 2. când niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă.
La termenul de judecată din data de 1 septembrie 2009, instanţa de apel a constatat lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii şi a dispus suspendarea cursului judecăţii cererii de apel, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Din punct de vedere al timbrării cererii de apel, instanţa constatând că cererea de apel nu a fost însoţită de dovada taxelor judiciare de timbru a dispus citarea apelantei cu menţiunea timbrării cererii de recurs cu suma de 2.146,61 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
Prin cererea formulată la data de 30 octombrie 2009, apelanta a formulat cerere prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, instanţa prin rezoluţie dispunând citarea părţii cu menţiunea de a timbra cererea de repunere pe rol cu suma de 1.073,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Analizând soluţionarea cererii de apel, prin prisma excepţiei insuficientei timbrări a cererii de apel, Înalta Curte constată legalitatea soluţiei pronunţată în raport de dispoziţiile imperative ale Legii nr. 146/1997 şi Normelor Metodologice de aplicare a acestui act normativ.
Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 35 din Normele Metodologice de aplicare a acesteia, taxele judiciare de timbru, se datorează şi se plătesc anticipat, instanţa de judecată având obligaţia de a pune în vedere petentului cuantumul taxelor judiciare de timbru, care trebuie achitate până la primul termen de judecată. Instanţa nu poate reveni asupra dispunerii acestei măsuri decât ca urmare a soluţionării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa are obligaţia, iar nu facultatea de a suspenda judecata dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, în condiţiile în care nu s-a cerut de către vreuna dintre părţi judecarea în lipsă. Potrivit art. 16 din Normele Metodologice de aplicare a legii, cererile pentru repunerea pe rol a procesului a cărui judecare a fost suspendată datorită părţilor se timbrează cu 50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acţiunea respectivă.
În raport de aceste dispoziţii legale, constatând că apelantul avea obligaţia de a timbra atât cererea pentru exercitarea căii de atac, cât şi cererea privind repunerea cauzei pe rol, în mod corect a dispus anularea apelului ca insuficient timbrat, constatând îndeplinirea numai parţial a acestei obligaţii.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312. alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC H.I. SRL Buzău împotriva Deciziei comerciale nr. 121/R din 17 noiembrie 200 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1623/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1632/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
