ICCJ. Decizia nr. 1622/2010. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1622/2010
Dosar nr. 1331/1/2009
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1427/86/2007 reclamanta SC T. SA. Suceava a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Suceava şi Primăria Suceava prin primar şi Grădiniţa cu program prelungit Suceava, solicitând instanţei obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 100.890,52 lei reprezentând penalităţi de întârziere la plata energiei termice furnizate de reclamantă.
Prin sentinţa comercială nr. 1636 din 1 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Suceava a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC T. SA. Suceava, pârâtele fiind obligate, în solidar, să plătească reclamantei, suma de 100.890,52 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanta a furnizat energie termică pârâtei Grădiniţa cu program prelungit Suceava însă aceasta nu şi-a îndeplinit la timp obligaţiile contractuale, obligaţii recunoscute de pârâta prin convenţia de eşalonare a datoriilor, semnată fără rezerve de pârâtă. Municipiul Suceava are calitate procesuală pasivă întrucât are obligaţia legală a a asigura plata contravalorii energiei termice furnizată de reclamantă.
Prin Decizia nr. 94 din 15 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a fost respins ca nefondat apelul formulat de Municipiul şi Primăria Suceava prin primar împotriva sentinţei nr. 1636 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Suceava.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia comercială nr. 2536 din 23 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1427/88/2007, a admis recursul declarat de Municipiul Suceava prin primar. Împotriva Deciziei nr. 94/2007 a Curţii de Apel Suceava, a modificat decizia în sensul că a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1636/2007 a Tribunalul Suceava. Sentinţa menţionată a fost schimbată în parte în sensul că a fost înlăturată obligarea în solidar la plată a pârâtului Municipiul Suceava.
În motivarea deciziei s-a reţinut obligarea pârâtei Municipiul Suceava alături de pârâta Grădiniţa cu program prelungit Suceava la plata penalităţilor de întârziere este greşită întrucât Municipiul Suceava nu este parte în contractul încheiat de părţi, fiind încălcate dispoziţiile art. 969 şi 973 C. civ., iar O.G. nr. 32/2001, reţinută drept temei al răspunderii, reglementează raporturile de tip administrativ privind finanţarea de la bugetul local.
Critica prin care a fost invocată lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei, a fost apreciată ca lipsită de interes faţă de soluţia pronunţată şi efectele juridice ale hotărârii care nu ar putea fi pusă în executare decât faţă de un subiect de drept.
SC T. SA. Suceava a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2536/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 1427/86/2008, arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar în recursul declarat de Municipiul Suceava prin primar.
Astfel, intimata pârâtă Grădiniţa cu program prelungit Suceava datorează sumele pretinse în temeiul răspunderii contractuale conform art. 969 C. civ., iar pârâtul recurent Municipiul Suceava datorează sumele solicitate în temeiul legii, anume art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2001.
Municipiul şi Primăria Suceava prin primar sunt finanţatori ai pârâtei - Grădiniţa cu program prelungit Suceava şi în calitate de ordonatori principali de credite au obligaţia de a asigura plata.
Raportul juridic de drept bugetar este bazat pe o obligaţie solidară, neindivizibilă prin natura sa, datorită unicităţii raportului juridic contractual: SC T. SA. Suceava pe de o parte şi Grădiniţa cu program prelungit Suceava finanţată de Municipiul şi Primăria Suceava pe de altă parte.
În mod greşit s-a reţinut de instanţa de recurs lipsa calităţii procesuale a pârâţilor Municipiul şi Primăria Suceava întrucât aceştia au capacitate juridică şi pot sta în judecată, fiind reprezentaţi prin primar, iar potrivit art. 62 şi art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, Primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite şi şef al administraţiei locale.
Chemând în judecată şi Primăria Municipiului Suceava s-a avut în vedere primarul şi Primăria ca reprezentanţi ai Municipiului Suceava ca ordonatori de credite şi din această perspectivă, calitatea procesuală este neîndoielnică iar răspunderea este solidară.
Contractarea utilităţilor de către Centrul bugetar Grădiniţa cu program prelungit Suceava nu putea fi făcută fără acordul ordonatorului principal de credite în sarcina căruia cade obligaţia de plată a serviciilor prestate de SC T. SA. Suceava.
În concluzie, se solicită, admiterea contestaţiei în anulare şi pe fond respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea Deciziei nr. 94/2007 a Curţii de Apel Suceava.
Intimatul Municipiul Suceava a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei în anulare în raport de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Analizând decizia contestată în raport de motivele invocate, se constată că, contestaţia în anulare este nefondată.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., invocate de contestatoarea SC T. SA. Suceava, reglementează contestaţia în anulare specială care vizează două situaţii : când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Ca atare, această cale de atac extraordinară nu poate fi utilizată pentru remedierea greşelilor de fond, a acelor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a dispoziţiilor legale, de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, altfel, s-ar ajunge, pe cale ocolită, să se judece încă o dată recursul.
În speţă, instanţa de recurs a înlăturat obligaţia Municipiului Suceava de a plăti penalităţile de întârziere în solidar cu Grădiniţa cu program prelungit Suceava întrucât recurenta nu era parte în contractul de furnizare de utilităţi, interpretând dispoziţiile art. 969 şi art. 973 C. civ. precum şi dispoziţiile Legii nr. 215/2001.
De asemenea a fost analizată şi critica vizând lipsa calităţii procesual pasive a Primăriei din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 215/2001.
Prin interpretarea dispoziţiilor legale nu se poate spune că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra unor chestiuni de drept invocate prin întâmpinare de SC T. SA., întrucât în cauză au fost analizate atât criticile invocate de recurentă cât şi apărările formulate de intimata.
Dispoziţiile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie interpretate, în mod restrictiv, pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs.
Fiind o cale de retractare, şi nu de cenzura judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.
Contestatoarea s-a rezumat să reitereze argumentele invocate în întâmpinare, care însă, au fost întru-totul verificate de instanţa de recurs, cum rezultă pe larg din motivarea deciziei atacate.
În realitate, temeiurile contestaţiei se circumscriu unor critici împotriva deciziei irevocabile, care o transformase într-un recurs la recurs.
Faţă de considerentele expuse, constată că motivele invocate de contestator, în susţinerea prezentei contestaţii în anulare nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. motiv pentru care văzând şi dispoziţiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T. SA. Suceava împotriva Deciziei nr. 2536 din 23 septembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T. SA. Suceava împotriva Deciziei nr. 2536 din 23 septembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosar nr. 1427/86/2007, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1621/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1623/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
