ICCJ. Decizia nr. 1632/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1632/2010
Dosar nr. 8125/121/2008
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Obiectul cauzei şi lucrările judecătoreşti pronunţate în primă instanţă şi în apel.
Reclamantul I.A., în calitate de acţionar la SC T. SA, a solicitat prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 16 decembrie 2008, formulată în contradictoriu cu pârâta SC T. SA anularea hotărârii A.G.E.A. din 22 octombrie 2008 prin care s-a aprobat modificarea actului constitutiv al societăţii pârâte.
Potrivit reclamantului modificările adoptate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor cu privire la majorarea capitalului social şi la retragerea acţionarilor în cazul fuziunii sau divizării încalcă dispoziţiile pertinente din Legea nr. 31/1990, Legea societăţilor comerciale (Legea societăților comerciale), respectiv dispoziţiile prevăzute de art. 94 alin. (1), art. 216 alin. (1), art. 132 alin. (2) şi (3), art. 134 alin. (1) şi (4), art. 251 alin. (3), art. 101 alin. (1) şi (5), precum şi principiul simetriei formelor în contractul de mandat.
Susţine reclamantul că întreaga hotărâre de modificare a actului constitutiv contravine dispoziţiilor art. 1361 din Legea societăților comerciale şi este lovită de nulitate în întregime întrucât este fondată pe o cauză falsă, cauza reală fiind ilicită şi contrară bunelor moravuri.
Prin modificarea de acţiune formulată la 24 martie 2009 reclamantul a solicitat să se ia act că pârâta a achiesat parţial la acţiune, modificând o parte din articolele adoptate, respectiv art. 191 pct. 3 alin. (1) şi art. 192 pct. 7 alin. (1) - (4) sens în care a precizat că solicită să se declare nulitatea atât a hotărârii nr. 1 din 22 octombrie 2008 cât şi a hotărârii din 23 februarie 2009 de modificare.
2. Prin sentinţa civilă nr. 20/CC din 12 mai 2009 Tribunalul Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea în anulare a hotărârilor A.G.E.A. atacate.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în cadrul adunării din 22 octombrie 2008 acţionarii au decis cu votul a 99,89% din numărul voturilor deţinute de acţionarii prezenţi, iar în adunarea din 23 februarie 2009 cu votul a 90,92%, regulile de organizare şi funcţionare a societăţii.
Examinând dispoziţiile din Legea societăților comerciale a căror încălcare se invocă, prima instanţă a apreciat că dispoziţiile art. 216 alin. (2) referitoare la termenul de o lună pentru exercitarea dreptului de preferinţă a fost respectat.
În ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 251 referitoare la nulitatea divizării, instanţa constată că ele au fost transpuse corect în actul constitutiv, respectiv art. 192 pct. 8 care prevăd clar că acţionarii vor putea cere instanţei anularea divizării în condiţiile legii.
Cu privire la încălcarea prin actul constitutiv a dispoziţiilor statuate în art. 134 din Legea societăților comerciale instanţa apreciază că natura juridică a dreptului de retragere instituit prin actul constitutiv, este convenţională, fiind acordat de societate, ca un drept suplimentar celui reglementat de Legea societăților comerciale, raţiunea acestei menţiuni fiind de a veni în sprijinul acţionarilor care nu erau de acord cu divizarea sau fuziunea astfel încât aceştia să nu fie nevoiţi să aştepte în mod real, cel puţin două luni de la data hotărârii adunării generale, pentru a primi contravaloarea acţiunilor.
3. Sentinţa primei instanţe a fost apelată de reclamant, pentru motive de nelegalitate.
În esenţă, reclamantul a arătat că instanţa a interpretat greşit art. 192 pct. 8 din actul constitutiv şi nu a sancţionat neconcordanţa dintre art. 191 pct. 7 şi art. 19 pct. 8.
În privinţa dreptului de retragere, reclamantul a susţinut, contrar celor reţinute de instanţă, că atât doctrina cât şi practica nu consacră un drept convenţional suplimentar, special, de retragere din societate în caz de fuziune şi divizare, aspect reglementat de Legea societăților comerciale în art. 134.
Prin Decizia nr. 113/A din 4 decembrie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.
Instanţa de control judiciar a constatat că dezlegarea dată de prima instanţă este legală în raport de dispoziţiile legale aplicabile, care au fost analizate prin raportare la susţinerile reclamantului.
Totodată instanţa reţine că, modificările aduse actului constitutiv cu votul majorităţii urmează a se impune acţionarilor minoritari în măsura în care aceştia nu dovedesc nesocotirea flagrantă a unor dispoziţii imperative.
II. Recursul
4. Împotriva Deciziei nr. 113 pronunţate de Curtea de apel, reclamantul a declarat recurs la data de 27 ianuarie 2010, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii şi declarării nulităţii hotărârilor din 22 octombrie 2008 şi din 23 februarie 2009 adoptate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii pârâte.
Recurentul şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În argumentarea criticilor subsumate motivului de nelegalitate invocat recurentul a arătat că instanţa de apel şi implicit prima instanţă au interpretat şi aplicat eronat o serie de norme şi principii de drept care reglementează condiţiile exercitării acţiunii în nulitate a hotărârilor A.G.A. (art. 132 din Legea societăților comerciale) apreciind că nu se pot cenzura decât erorile de procedură ale şedinţei A.G.A. nu şi erorile de conţinut ale hotărârilor adoptate, ajungând astfel la concluzia greşită că voinţa societară şi actul constitutiv sunt necenzurabile.
Potrivit recurentului prin cele două hotărâri atacate au fost instituite procedurii de un formalism extrem, în domenii în care se modifică sau se înlătură ponderea asociaţilor, cu scopul invalidării actelor de opţiune ale acestora, încălcându-se principiul consensualismului .
În acest sens, recurentul arată că subscrierea la majorare şi opţiunile la divizare, prevăzute prin modificările aduse, este contrară legii, deoarece declaraţia de subscrierea şi opţiunea la divizare sunt acte juridice consensuale pentru care nu sunt necesare condiţii speciale de forma, fiind suficientă forma scrisă ad probationem.
Contrar acestui principiu, arată recurentul, prin hotărârile adoptate s-a impus o formă specială a procurii însoţită de încheiere notarială, de legalizare de semnătură (art. 191 pct. 6), sub sancţiunea nulităţii, deşi declaraţia de subscriere şi procurile aferente sunt simple acte de conservare.
Cu privire la modul de repartizare a acţionarilor în procedura divizării recurentul arată că dispoziţia înscrisă în art. 192 pct. 8 este abuzivă şi vădit contrară legii.
Referitor la încălcarea art. 216 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. care prevede în cazul majorării de capital, un mod de curgere a timpului pe luni şi nu pe zile, recurentul arată că prin actul constitutiv astfel cum a fost modificat se instituie, un termen pe zile, contrar dispoziţiilor art. 216.
5. Recursul este nefondat.
5.1. Prima critică formulată de recurent, cu caracter general, întemeiată pe nesocotirea de către instanţă a condiţiilor de exercitare a acţiunii în nulitatea hotărârilor A.G.A. şi a principiilor care guvernează dreptul societăţilor, nu este confirmată de considerentele hotărârii, aşa cum susţine recurentul, în sensul că instanţa a cenzurat numai erorile de procedură ale şedinţei A.G.A. nu şi erorile de conţinut.
În preambulul expunerii raţionamentului său şi argumentelor care au condus la menţinerea ca legală a sentinţei fondului, instanţa de apel precizează in terminis că obiectivele analizei sale vizează contrarietatea hotărârii cu legea şi actul constitutiv, nu numai prin raportare la textele de lege imperative aplicabile, dar şi la scopul urmărit de normele incidente şi având în vedere principiile care guvernează materia dreptului societar.
Cu alte cuvinte, modul de abordare şi de analiză a acţiunii în nulitate A.G.A. nu relevă nicio încălcare a condiţiilor enunţate în art. 132 din Legea societăților comerciale.
5.2. Critica recurentului privind încălcarea principiului consensualismului prin introducerea unor proceduri de un formalism extrem este formulată în termeni generali, fără nicio referire la încălcarea unor dispoziţiilor legale imperative din Legea societăților comerciale.
Cu privire la forma specială impusă în art. 191 pct. 6 pentru procura de reprezentare, de a fi însoţită de o încheiere notarială de legalizare de semnătură, hotărârea adoptată de A.G.E.A. nu încalcă dispoziţiile relevante din Legea societăților comerciale respectiv art. 125, care nu interzic luarea unor astfel de măsuri de natură să securizeze operaţiunile derulate.
5.3. Cu privire la modul de repartizare a acţiunilor în procedura divizării.
Dispoziţia înscrisă în art. 192 pct. 8 din actul constitutiv astfel cum a fost modificat, prin hotărârea din 23 februarie 2009, menţionează în teza a II-a dreptul acţionarilor de a solicita anularea divizării, în condiţiile legii, astfel că susţinerea recurentului în sensul că au fost încălcate dispoziţiile art. 132 şi art. 251 din Legea societăților comerciale care reglementează acţiunea în nulitatea operaţiunii nu se confirmă.
5.4. Referitor la exercitarea dreptului la preferinţă al acţionarilor asupra acţiunilor noi emise de societate prin majorare de capital, dispoziţiile pertinente din Legea societăților comerciale, art. 216, prevăd expres că termenul nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii privind majorarea capitalului social în M. Of.
Prin hotărârea A.G.E.A. din 23 februarie 2009 art. 191 pct. 3 a fost modificat în sensul că termenul de exercitare a dreptului de preferinţă s-a stabilit la 32 de zile începând cu data publicării în M. Of. ceea ce semnifică o respectare a termenului minim de o lună prevăzut de Legea societăților comerciale.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte constatând că, susţinerile recurentului nu relevă nicio încălcare sau aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente de natură să impună modificarea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva Deciziei nr. 113/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială.
Obligă recurentul I.A. la plata sumei de 3000, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC T. SA Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1631/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1633/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
