ICCJ. Decizia nr. 1630/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1630/2010
Dosar nr. 3127/30/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamanta SC I.P. SRL Timişoara a solicitat instanţei să constate rezilierea contractului de închiriere din 28 martie 2006, încheiat între reclamantă şi pârâta SC C. SRL Jebel.
Prin sentinţa civilă nr. 6272 din data de 19 iunie 2007, Judecătoria Timişoara a admis acţiunea reclamantei.
Contestaţia în anulare formulată de pârâtă, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., a fost declinată de judecătorie, prin sentinţa civilă nr. 5 din 7 ianuarie 2008, spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş, partea precizându-şi calea de atac ca fiind apel.
Prin Decizia civilă nr. 5/A din 7 martie 2008, instanţa de apel a admis apelul pârâtei, a desfiinţat hotărârea judecătoriei şi a trimis cauza spre judecare, în primă instanţă, la Tribunal.
În rejudecare, reclamanta şi-a completat motivele cererii de chemare în judecată, menţionând că în considerarea faptului că prima instanţă a admis acţiunea, a încheiat un alt contract de închiriere a spaţiului cu SC P. SRL Timişoara, care a făcut investiţii în imobil de 50.000 euro.
La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2008, SC P. SRL Timişoara a formulat cerere de intervenţie în favoarea reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 588 din 16 iunie 2009, Tribunalul Timiş a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, respingând totodată cererea de intervenţie.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că deşi părţile au stipulat în art. 8 din contractul de închiriere, posibilitatea rezilierii de drept a contractului, în cazul neachitării chiriei în termen de 2 luni de la emiterea facturii, reclamanta a prezentat trunchiat starea de fapt, omiţând să indice şi actele adiţionale încheiate ulterior contractului, prin care părţile au convenit ca locatorul să nu mai pretindă chirie până la data intabulării clădirii. Faptul că pe parcursul litigiului reclamanta a închiriat spaţiul intervenientei care a făcut investiţii importante nu poate fi imputat pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot hotărârii, în sensul admiterii acţiunii, arătând că în ipoteza în care nu s-ar admite acţiunea părţile s-ar afla în prezenta a două contracte de închiriere pentru acest imobil, dar cu doi locatari diferiţi.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 207 din 15 decembrie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa primei instanţe.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către reclamanta SC I.P. SRL Timişoara, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a indicat şi dezvoltat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC I.P. SRL Timişoara nu a fost însoţit de dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantum de 8994.80 lei şi de timbrul judiciar de 5 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 7 mai 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 7 mai 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, şi respectiv art. 35 pct. 1 şi 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
În considerarea culpei procesuale a recurentei în declanşarea litigiului de faţă, coroborat cu dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţa va obliga recurenta la plata către intimata SC C. SRL Jebel a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces şi probate conform art. 1169 C. civ., în cuantum de 3.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, stabilite prin aprecierea în raport de complexitatea cauzei şi prestaţia apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamanta SC I.P. SRL Timişoara împotriva deciziei civile nr. 207 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca netimbrat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC C. SRL Jebel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1629/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1636/2010. Comercial → |
|---|
