ICCJ. Decizia nr. 1635/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1635/2010
Dosar nr. 2253/120/2009
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 2753/120/2008, reclamantul P.E. a chemat în judecată pe pârâta SC A.R. SA - Sucursala A.S.I.R.O.M. Dâmboviţa, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 213.184,39 lei rest de plată neachitat din valoarea imobilului avariat în urma accidentului din data de 18 iunie 2007.
Prin sentinţa nr. 163 din 12 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost admisă în parte acţiunea reclamantului P.E., pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA Târgovişte fiind obligată să plătească suma de 165.803,74 lei reprezentând despăgubire şi 8.407 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamantul şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de asigurare dar la data de 28 iunie 2007 a avut loc un incedniu al bunului asigurat. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că valoarea reaparaţilor la imobilul asigurat a fost în sumă de 121.263,47 lei plus suma de 40.951 contravaloarea bunurilor mobile asigurate, deci în total 165.803,74 lei.
Prin Decizia nr. 123 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul P.E. împotriva sentinţei nr. 163/2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi a fost admis apelul formulat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA Târgovişte în sensul că suma stabilită prin sentinţa nr. 163/2009 a fost redusă la 116.016,73 lei.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că între părţi a fost încheiat contractul de asigurare A.P. din 16 noiembrie 2006 prin care a fost asigurată clădirea situată în comuna Băleni, judeţul Dâmboviţa pentru suma de 300.000 lei precum şi bunurile aflate în clădire pentru suma de 74.000 plus 45.000 asigurare suplimentară.
În urma producerii unui incendiu, imobilul asigurat a suferit deteriorări pentru care pârâta a plătit suma de 53.125 lei. Din raportul de expertiză în construcţii efectuat în cauză, rezultă că valoarea de deviz a lucrărilor reale executate de către reclamant după data producerii incendiului este de 121.263,47 lei.
Din raportul de expertiză-specialitatea electroenergetică rezultă că valoarea devizului de reparaţii a instalaţiei electrice este de 6.927,64 din care a fost achitată suma de 3.338,27 lei rămânând un rest de plată de 3.589,37.
Din raportul de specialitate merceologie, rezultă că valoarea bunurilor mobile afectate de incendiu depăşesc suma de 40.951 solicitată de reclamant.
Susţinerea apelantului în sensul că valoarea prejudiciului total este de 266.309,37 lei a fost înlăturată de instanţă întrucât din expertiza judiciară rezultă sumele menţionate mai sus.
Apelantul a efectuat repararea imobilului asigurat înainte de a formula o cerere de asigurare de dovezi în baza art. 235 C. proc. civ., asumându-şi astfel riscul ca la o eventuală expertiză judiciară să nu se mai poată stabili adevărata stare a imobilului imediat după incendiu.
În consecinţă, instanţa de apel a constatat în mod corect s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 165.803,74 lei în conformitate cu rapoartele de expertiză efectuate în cauză dar din această sumă pârâta a plătit suma de 49.787,01 lei, situaţie în care suma datorată de pârâtă este de 116.016,53 lei sens în care a fost modificată sentinţa nr. 163/2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
Împotriva Decizie nr. 123/2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs reclamantul P.E.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul prezintă situaţia de fapt şi arată că ambele instanţe nu au ţinut cont de adevărata întindere a pagubei aşa cum a rezultat ea imediat după incendiu fapt ce rezultă din raportul de expertiză efectuat imediat de expertul tehnic atestat M.L.P.A.T.
Intimata SC A.R.A.V.I.G. SA Târgovişte a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate se constată că recursul este nefondat.
Astfel, recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate. Admiterea recursului poate fi cerută, aşadar,pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9.
Recurentul critică decizia sub aspectul netemeiniciei ca urmare a neluării în considerare a unor dovezi administrate. De altfel recurentul doreşte o reapreciere a probelor dar reaprecierea probelor administrate de către instanţa de apel nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000 iar ipoteza reglementată de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost şi ea înlăturată prin pct. 41 al Legii nr. 219/2005.
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă, întrucât recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea decizie atacate din perspectiva cerinţelor acestui text, iar afirmaţia acestuia în sensul că prejudiciul real suferit ca urmare a incendiului la imobilul asigurat este mult mai mare decât sumele stabilite prin expertizele efectuate în cauză nu poate fi reţinută în raport de cerinţele legale menţionate.
Este adevărat că părţile au încheiat un contract de asigurare facultativă a clădiri aparţinând reclamantului iar la data de 28 iunie 2007 a avut loc un incendiu dar din expertizele judiciare efectuate după producerea riscului asigurat rezultă cuantumul prejudiciului astfel cum a fost reţinut prin hotărârea recurată, instanţa de judecată aplicând şi interpretând corect dispoziţiile art. 969-970 precum şi dispoziţiile Legii nr. 136/1995 ţinând cont şi de dispoziţiile art. 1169 C. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge recursul formulat de P.E. ca nefodat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.E. împotriva Deciziei nr. 123 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1634/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1637/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
