ICCJ. Decizia nr. 1637/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1637/2010
Dosar nr. 15283/3/2009
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 15283/3/2009, reclamanta S.M., a chemat în judecată pe pârâta SC E.C.C. SRL, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 203.790 lei, reprezentând dublu avansului achitat conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 7 aprilie 2008.
Prin sentinţa comercială nr. 9130 din 11 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.M., pârâta SC E.C.C. SRL fiind obligată să plătească suma de 203.790 lei, reprezentând dublu avansului achitat conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 7 aprilie 2008 şi 7.229,92 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanta a achitat pârâtei suma de 13.209 lei cu prilejul semnării contractului de rezervare şi 88.686 lei la data de 7 aprilie 2008 cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul tip A2 situat în bloc tronson 3, sector 6, restul sumei de 81.265 euro urmând a fi achitat la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Termenul limită pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost stabilit la data de 1 aprilie 2009, termen nerespectat însă de pârâtă, context în care în temeiul art. 969, 1073 C. civ., acţiunea reclamantei a fost apreciată ca fiind întemeiată.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 9130/2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, a formulat apelul pârâta SC E.C.C. SRL iar prin Decizia civilă nr. 411 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost anulat ca netimbrat apelul declarat.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că apelanta nu a îndeplinit obligaţia legală privind timbrajul, obligaţie prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 context în care se aplică sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/2005.
Împotriva Deciziei nr. 411 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, a formulat recurs - pârâta SC E.C.C. SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greşit instanţa de apel a dispus anularea cererii de apel întrucât la data de 3 noiembrie 2009 a fost formulată o cerere pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului ales în posesia căruia se află şi dovada achitării taxei de timbru. În susţinerea recursului nu au fost administrate probe.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau în mod excepţional într-un termen stabilit de instanţă.
Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit, se sancţionează cu anularea cererii conform art. 20 alin. (3) din Legea menţionată.
Dovada plăţii taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 31 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, o constituie copia de pe chitanţa sau ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului.
De asemenea, timbrul judiciar, instituit prin O.G. nr. 32/1995 se datorează în toate cazurile în care se percep taxe judiciare de timbru.
Potrivit art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, aprobată şi modificată prin Legea nr. 106/1995, cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu pot fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător iar în caz de nerespectare a dispoziţiilor menţionate se vor aplica prevederile legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Recurenta SC E.C.C. SRL a transmis prin fax instanţei de apel, o cerere de amânare a cauzei, pentru termenul de judecată din 3 noiembrie 2009, pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales din motive medicale, cerere nedovedită cu acte medicale în acest sens.
Prin aceiaşi cerere, apelanta a învederat instanţei că dovada achitării taxei de timbru se afla în posesia apărătorului ales fără a anexa la dosar o copie a ordinului de plată, situaţie în care instanţa de apel în mod corect a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 (2) din O.G. nr. 32/1995, motivul de nelegalitate invocat de recurentă fiind apreciat de Înalta Curte ca fiind neîntemeiat.
În condiţiile în care, în faţa instanţei de apel nu au fost respectate dispoziţiile legale evocate mai sus, nu se poate susţine că instanţa de apel a încălcat dreptul de acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţia României, întrucât dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, accesibilitatea justiţiei nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia.
De asemenea, se nu poate susţine încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţia României, în condiţiile în care cererea de amânare nu a fost însoţită de împuternicirea avocaţială a apărătorului ales, acte medicale şi taxa judiciară datorată.
Este de remarcat faptul că nici în calea de atac a recursului, recurenta nu a făcut dovada achitării taxelor de timbru datorate în apel astfel că susţinerile recurentei în sensul achitării taxei de timbru nu sunt susţinute de probe, părţile având obligaţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale.
Instanţa de apel, nefiind legal sesizată cu cererea de apel legal timbrată nu putea să treacă peste excepţia netimbrării căii de atac şi să analizeze motivele de apel invocate sau să acorde termen pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului ales, fără delegaţie de reprezentare la dosar.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.C.C. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 411 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1635/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1639/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
