ICCJ. Decizia nr. 1639/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1639/2010
Dosar nr. 5523/1/2009
Şedinţa publică de la 7 mai 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2009, A.A.K. a solicitat revizuirea nr. 1542 din 8 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 11013/2/2005, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivare, revizuientul a arătat că după pronunţarea deciziei sus menţionată au fost descoperite înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică, în sensul că Hotărârea adunării generale din data de 2 decembrie 2003, folosită la notariat pentru autentificarea contractului de vânzare cumpărare din 16 decembrie 2003 este total diferită de cea existentă la Dosarul nr. 11013/2/2005, având ca obiect recursul declarat împotriva Deciziei nr. 166 din 22 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În continuare revizuientul a arătat că urmare descoperirii acestui înscris a formulat plângere penală, iar urmare cercetărilor efectuate s-a propus trimiterea în judecată a învinuiţilor C.C. şi M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în legătură cu inducerea în eroare la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.
În legătură cu aspectele reţinute de către organele de cercetare penală, revizuientul a arătat că acţionarii care au chemat în judecată SC T. SA şi pe revizuient nu au depus la dosarul cauzei hotărârea A.G.A ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare din 16 decembrie 2003, iar în acest fel au indus în eroare instanţele de judecată care au dispus anularea altei hotărâri A.G.A.
În cauză s-a dispus ataşarea dosarului în care a fost pronunţată decizia atacată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului invocat prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este nefondată.
Prin Decizia nr. 1542 din data de 8 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, investită cu soluţionarea recursului declarat de reclamanţii M.I. şi C.G.S. împotriva Deciziei nr. 166 din 22 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis recursul, a modificat decizia recurată, a schimbat în parte sentinţa nr. 1038 din 3 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 16 decembrie 2003 de B.N.E. Bucureşti; a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a examinat criticile reclamanţilor referitoare la respingerea capătului de cerere privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare a terenului în sup. de 2.316 mp şi construcţia în sup. de 646,01 mp situată pe acest teren situat în comuna Voluntari, şi a reţinut că acest contract este încheiat între pârâta SC T. SA prin acţionarul majoritar C.C. împuternicit în baza Hotărârii A.G.A din 2 decembrie 2003, anulată de către instanţa de fond - Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 1038 din 3 martie 2005 - şi cumpărătorul Ş.G.G.
Instanţa de recurs a analizat efectul declarării nulităţii absolute a hotărârii A.G.A., în raport de capătul II la cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare, capăt de cerere pe care l-a apreciat ca fiind accesoriu faţă de primul capăt de cerere sub incidenţa art. 17 C. proc. civ.
Cu referire la hotărârea A.G.A din 2 decembrie 2003, instanţa de recurs a apreciat că din moment ce această hotărâre a fost anulată, nu poate fi producătoare de efecte juridice având în vedere inopozabilitatea sa faţă de terţi. De asemenea, Înalta Curte a reţinut inaplicabilitatea terţului dobânditor de bună credinţă. În aceste condiţii, s-a constatat lipsa consimţământului vânzătorului la încheierea contractului de vânzare cumpărare şi fraudarea dispoziţiilor legale imperative, cauze care atrag nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.
Revenind la examinarea hotărârii atacate prin prisma motivului invocat prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte precizează că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres şi limitativ de lege.
Ipoteza reglementată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., vizează situaţia în care după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau aceste înscrisuri nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În aceste două situaţii, partea trebuie să dovedească două elemente: faptul că înscrisul a existat la data pronunţării hotărârii, nefiind ulterior acestui moment şi faptul imposibilităţii prezentării înscrisului dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa ori al reţinerii înscrisurilor de partea potrivnică.
În speţa de faţă, revizuientul deşi nu a precizat în mod expres care dintre cele două situaţii sunt aplicabile, invocând deopotrivă ambele ipoteze ale textului de lege, Înalta Curte constată că nici una dintre cerinţele textului de lege nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, situaţia invocată de către revizuient în sensul că înscrisul reprezentat de Hotărârea A.G.A. din data de 2 decembrie 2003, care a format obiectul judecăţii Dosarului nr. 11013/2/2005, înscris depus la dosar în susţinerea cererii de chemare în judecată nu are acelaşi conţinut cu înscrisul care a fost utilizat la autentificarea contractului de vânzare cumpărare la notarul public, nu poate fi echivalată unei situaţii insurmontabile, mai presus de voinţa părţii, de natură să o împiedice să procure actele invocate în susţinerea cererii de revizuire.
Drept urmare, simpla împrejurare că partea a descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunţarea hotărârii nu legitimează calea procesuală a revizuirii, cu excepţia situaţiei în care se face şi dovada imposibilităţii de prezentare a acestora. Din acest punct de vedere, se constată că în dosarul având ca obiect anularea hotărârii A.G.A., numitul A.A.K. a avut calitatea de pârât, calitate în care a aluat cunoştinţă de actele depuse la dosarul cauzei în susţinerea cererii de chemare în judecată, iar în calitate de vânzător în contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 16 decembrie 2003 a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de actele depuse vânzător, printre care şi hotărârea A.G.A. din data de 2 decembrie 2003.
În realitate, revizuientul invocă împrejurarea descoperirii ulterior pronunţării hotărârii atacate a unui înscris care exista la data pronunţării deciziei, această împrejurare neputând constitui motiv de revizuire. Partea care invocă acest motiv de revizuire trebuie să facă dovada imposibilităţii de prezentare a înscrisului în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă.
De asemenea, nici cealaltă ipoteză a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., privind reţinerea acestui înscris de către partea potrivnică nu a fost demonstrată de către revizuient.
Cerinţa textului de lege nu poate fi îndeplinită, în situaţia în care, în realitate revizuientul încearcă să utilizeze ca şi înscris nou, un act care nu a fost utilizat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul A.A.K.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta A.A.K. împotriva Deciziei nr. 1542 din 8 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1686/2010. Comercial. Dizolvare societate.... → |
|---|
