ICCJ. Decizia nr. 1690/2010. Comercial. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1690/2010
Dosar nr. 6271/110/2008
Şedinţa publică de la 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6271/110/2008 la Tribunalul Bacău, reclamanta A.F.P. Oneşti a chemat în judecată pe pârâtele SC Z. SRL Oneşti şi SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Oneşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a sentinţei civile nr. 1343 din 29 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosarul nr. 2291/2005.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în vederea încasării creanţelor bugetare cu care figura în evidenţele fiscale debitoarea SC O. SA s-a luat măsura sechestrării bunurilor imobile aflate în proprietatea debitoarei în temeiul prevederilor art. 79 şi urm. din O.G. nr. 61/2002, instituindu-se această măsură şi asupra spaţiului comercial în discuţie.
Reclamanta a invocat în drept dispoziţiile art. 81 coroborat cu art. 73 alin. (2) al O.G. nr. 61/2002, precum şi ale art 147 alin. (1) coroborat cu art. 150 alin. (5) al O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, care stipulează că actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii sechestrului sunt lovite de nulitatea absolută.
Analizând natura juridică a sentinţei civile nr. 1343/2005 arată că aceasta îmbracă forma unui act de vânzare-cumpărare, cu excepţia faptului că, aparent, nu s-a întâlnit voinţa părţilor, aceasta fiind impusă de instanţa de judecată. În plus, acordul de voinţă nu a fost posibil, deoarece asupra spaţiului era instituit sechestru care scotea spaţiul din circuitul civil.
Reclamanta a susţinut că actul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută, deoarece lipseşte una din condiţiile de validitate a actului juridic, condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 948 C. civ. şi prin urmare, sentinţa nr. 1343/2005 pronunţată de Judecătoria Oneşti este lovită de nulitate absolută, întrucât sentinţa ca act translativ de proprietate a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative, astfel încât actul prin care s-a transmis dreptul de proprietate a imobilului s-a încheiat în frauda legii.
Pârâta SC Z. SRL Oneşti a invocat prin întâmpinare excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Pârâta SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Oneşti a achiesat la acţiunea reclamantei.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut ca întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deoarece mijlocul procedural prin care se poate solicita anularea unei hotărâri judecătoreşti este parcurgerea căilor de atac, astfel că prin sentinţa civilă nr. 66 din 19 februarie 2009, Tribunalul Bacău a respins cererea formulată de reclamanta A.F.P. Oneşti ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A.F.P. Oneşti a declarat apel, invocând în motivarea apelului nulitatea hotărârii pentru nemotivare în fapt şi în drept, având în vedere dispoziţiile art. 81 coroborate cu art. 73 alin. (2) din O.G. nr. 61/2002 şi art. 151 alin. (1) coroborat cu art. 154 alin. (5) C. proc. fisc. invocate prin acţiunea formulată, prima instanţă nepronunţându-se asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Pârâta SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Oneşti a formulat cerere de aderare la apel pe care nu a timbrat-o, instanţa de apel învederându-i acestei părţi obligaţia legală de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul solicitat.
Intimata-pârâtă SC Z. SRL Oneşti prin reprezentant a formulat concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Prin Decizia nr. 61 din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fical, a respins, ca nefondat apelul formulat de reclamanta A.F.P. Oneşti şi a anulat ca netimbrată cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Oneşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că prezenta cauză se particularizează prin efectele produse de către hotărârea a cărei nulitate se solicită a fi constatată, în sensul că această hotărâre are valoarea juridică a unui contract de vânzare-cumpărare fiind complinit consimţământul vânzătoarei SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Oneşti prin hotărârea pronunţată cu consecinţa transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat.
În acest sens, aceste efecte particulare ale sentinţei nu determină însă modificarea căilor de atac specifice hotărârilor judecătoreşti, pentru reformarea acestora ca urmare a reanalizării temeiniciei şi legalităţii acestora.
În raport de considerentele expuse, instanţa de apel a constatat că în mod legal prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva Deciziei nr. 61 din 6 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.F.P. Oneşti a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea deciziei recurate şi modificarea în tot a acesteia.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susţinut, în esenţă, că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de control judiciar au respins cererile pe motiv că exista posibilitatea de a reforma hotărârea judecătorească prin intermediul căilor de atac ordinare şi extraordinare, deşi reclamanta precizase că hotărârea nu s-a pronunţat în contradictoriu cu executorul fiscal.
În opinia recurentei-reclamante, în mod neîntemeiat, a fost respins apelul pe motiv că respingerea acţiunii ca inadmisibilă face de prisos examinarea celorlalte motive ale acţiunii privind incidenţa dispoziţiilor O.G. nr. 61/2002 şi a O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat, acestea vizând fondul dreptului ce face obiectul litigiului.
Intimata-pârâtă SC Z. SRL Oneşti a depus la dosar concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de apel.
Intimata-pârâtă SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Oneşti a transmis prin fax concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9, modificarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii”.
Critica recurentei potrivit căreia în mod neîntemeiat a fost respins apelul pe motiv că respingerea acţiunii ca inadmisibilă face de prisos examinarea celorlalte motive ale acţiunii privind incidenţa dispoziţiilor O.G. nr. 61/2002 şi a O.G. nr. 92/2003, este nefondată, întrucât instanţa de apel în mod corect a interpretat şi aplicat legea la speţa în cauză.
În acest context, se constată că instanţa de apel în mod legal şi corect a reţinut faptul că o hotărâre judecătorească nu poate face obiectul unei acţiuni în anulare, aceasta putând fi desfiinţată doar în urma exercitării căilor de atac ordinare şi extraordinare prevăzute de dispoziţiile legii.
Instanţa de apel în mod judicios a apreciat că, faţă de motivul pentru care a fost respinsă acţiunea deveneau irelevante celelalte motive ale acţiunii privind incidenţa dispoziţiilor O.G. nr. 61/2002 şi a O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat, acestea vizând fondul dreptului ce face obiectul litigiului şi nefiind analizate, întrucât s-a dat eficienţă prevederilor art. 137 alin. (1), conform cărora: „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
În plus, faţă de critica recurentei că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra celei de a doua excepţii, respectiv excepţia autorităţii de lucru judecat, de reţinut este şi faptul că această excepţie a fost invocată de pârâta SC Z. SRL Oneşti, ceea ce nu justifică un interes al reclamantei sub acest aspect.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, recursul reclamantei este nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menţinându-se hotărârea pronunţată de instanţa de apel, ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. Oneşti împotriva Deciziei civile nr. 61 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1689/2010. Comercial. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1769/2010. Comercial. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
