ICCJ. Decizia nr. 1661/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1661/2010
Dosar nr. 5157/108/2008
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 837 din 4 mai 2009, Tribunalul Arad, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.D. SRL ARAD în contradictor cu pârâta SC U. SA ARAD, pe care, în consecinţă, a obligat-o la plata sumei de 1.263.391,33 lei reprezentând contravaloare servicii în baza contractului de prestări servicii nr. TD U. 001 din 23 aprilie 2007, subsecvent respingerii excepţiei de nulitate a acestuia.
Prin aceeaşi sentinţă s-a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în garanţie a I.C.I.M. ARAD SA formulată de pârâtă.
Instanţa de fond a reţinut realitatea contractului de prestări servicii pe care părţile l-au încheiat la 23 aprilie 2007, îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de emitere şi transmitere a facturii şi neexecutarea obligaţiei de plată la care pârâta s-a obligat, în raport de prevederile art. 969 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 186 din 24 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei menţionate pe care astfel a menţinut-o.
În contra deciziei instanţei de apel pârâta SC U. SA ARAD a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii.
Pentru termenul din 11 mai 2010 recurenta-pârâtă SC U. SA ARAD şi intimata-reclamantă SC T.D. SRL ARAD au depus la dosar prin reprezentant comun, R.A.I., o tranzacţie semnată şi parafată de aceste părţi solicitând a se lua act de aceasta în condiţiile art. 271 C. proc. civ.
Prin notele scrise depuse pentru acelaşi termen, intimata chemată în garanţie SC T.D. SRL ARAD a solicitat scoaterea sa din cauză deoarece dispoziţia sentinţei instanţei de fond de anulare ca insuficient timbrată a cererii de chemare în garanţie prin neatacarea ei a rămas definitivă şi irevocabilă.
Cu privire la solicitarea de a se lua act de tranzacţie, Înalta Curte constată:
Potrivit art. 271 C. proc. civ. „Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să dea o hotărâre care să consfinţească învoiala lor".
Învoiala, potrivit art. 272 C. proc. civ., va alcătui dispozitivul hotărârii iar această hotărâre care consfinţeşte învoiala părţilor, conform art. 273 C. proc. civ. se va da fără drept de apel.
Din textele citate rezultă că învoiala sau tranzacţia în sensul art. 1704 C. civ., reprezintă alternativa amiabilă de rezolvare pe fond a litigiului dedus judecăţii care se substituie rezolvării judiciare, sens în care dispozitivul hotărârii îl va constitui în acest caz chiar conţinutul învoielii iar nu ceea ce instanţa de fond sau devolutivă ar fi dispus în caz contrar.
Este şi motivul pentru care hotărârea de consfinţire a învoielii sau de expediment se dă fără drept de apel, ea având caracter definitiv.
În cauza de faţă, recurenta-pârâtă şi intimata-reclamantă nu şi intimata-chemată în garanţie au depus în cadrul recursului o tranzacţie asupra fondului litigiului.
Cum recursul este o cale extraordinară de atac al cărei control are ca obiect o hotărâre definitivă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, controlul este limitat numai la motivele de nelegalitate nu şi de netemeinicie, procedura reglementată de art. 271 - 273 C. proc. civ. este incompatibilă cu procedura recursului.
În acest sens, art. 316 C. proc. civ., dispune ca, în instanţa de recurs se aplică dispoziţiile de procedură privind judecata în apel în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privind recursul.
Constatând situaţia ivită în recurs, a susţinerii pronunţării unei hotărâri de expediment, de competenţa instanţei de fond, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia atacată şi sentinţa, în parte, cât priveşte soluţia asupra acţiunii promovată de reclamantă în contradictor cu pârâta, menţinând-o cu privire la soluţia asupra cererii de chemare în garanţie, de anulare ca insuficient timbrată, care nu a făcut obiectul căilor de atac, şi, conform art. 312 alin. (6) va trimite cauza tribunalului pentru a proceda conform art. 271-273 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC U. SA ARAD împotriva deciziei nr. 186 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează Decizia atacată şi, în parte, sentinţa nr. 837 din 4 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială, şi trimite cauza la tribunal pentru soluţionare.
Menţine sentinţa cu privire la soluţia pronunţată în cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1660/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1664/2010. Comercial → |
|---|
