ICCJ. Decizia nr. 1683/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1683/2010
Dosar nr. 4343/83/2006
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1048/LC din 12 iunie 2007, Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea reclamantei D.G.F.P. Satu Mare, formulată în contradictoriu cu pârâţii SC G.G.S. SRL (fosta SC H.C.V.I. SRL) Negreşti Oaş, C.D. şi C.A., având ca obiect constatarea nulităţii absolute.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta, în motivarea în drept a acţiunii sale, nu a invocat decât art. 115 şi urm. C. proCod Fiscal, însă din economia textului cererii de chemare în judecată instanţa a considerat că, solicitându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită şi preţ neserios stabilit de părţi, în motivarea cererii sunt aplicabile dispoziţiile art. 966 şi art. 1303 C. civ.
Reclamanta nu şi-a dovedit afirmaţiile legate de motivele pentru care solicită nulitatea absolută a înscrisurilor, iar faptul că cumpărătorii ar fi procedat la aducerea în garanţie a acestor imobile, s-a apreciat că nu poate constitui un motiv de anulare a lor.
De altfel, aspectele indicate de reclamantă în susţinerea existenţei unei cauze ilicite s-a constatat că ar rezulta că din procesul verbal nr. 5575 din 9 iunie 2006 emis de Activitatea de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Satu Mare, care conţine aceleaşi date ca şi raportul de inspecţie fiscală din 30 iunie 2005.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei şi procesul verbal nr. 5145 din 27 iunie 2003, care se pare că a avut ca obiect exact verificarea legalităţii contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1957 din 30 septembrie 2001 şi nr. 2156 din septembrie 2001 şi de asemenea, a stat la baza plângerii penale formulate pentru infracţiunea de evaziune fiscală, însă după cercetarea penală s-a dispus scoaterea pârâtului C.D. de sub urmărire penală, conform Rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş din 4 martie în dosarul nr. 485/P/2003.
La dosar, s-a depus dovada de către pârâta de ordin I a achitării preţului de către cumpărătorii-pârâţi de ordin II şi III şi a evidenţierii sumelor în contabilitatea pârâtei de ordin I, iar reclamanta nu a făcut dovada relei credinţe a cumpărătorilor, în condiţiile în care, în afara contractelor de vânzare-cumpărare existente la dosar, restul actelor depuse de reclamantă nu le sunt opozabile cumpărătorilor pârâţi.
Conform dispoziţiilor art. 1169 C. civ., reclamanta avea obligaţia să-şi dovedească cererea de chemare în judecată, ceea ce nu a făcut şi, în fine, potrivit dispoziţiilor art. 948 C. civ., condiţiile esenţiale de validitate a convenţiei - capacitate, consimţământ, obiectul determinat şi cauza licită - au fost respectate de pârâţi la încheierea actelor juridice contestate de reclamantă.
Prin Decizia nr. 145/C din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Aspectele invocate de reclamanta apelantă privind nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv, în susţinerea „existenţei unei cauze ilicite" şi referitor la preţul stabilit de părţi în cadrul contractului de vânzare-cumpărare, sunt nefondate.
Analizând actele existente la dosar instanţa de fond a concluzionat corect că, în speţă condiţiile esenţiale de validitate a convenţiei prevăzute de art. 948 C. civ. - capacitate, consimţământ, obiect determinat şi cauza licită - au fost respectate de pârâtă la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se solicită a fi constate de reclamantă.
Reclamanta a depus la dosar, odată cu cererea introductivă, procesul-verbal nr. 5145 din 27 iunie 2003, care a avut ca obiect exact verificarea legalităţii contractelor de vânzare-cumpărare 1957 din 03 septembrie 2001 şi 2156 din 25 septembrie 2001.
În temeiul acestui proces-verbal au fost sesizate şi organele de cercetare penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, cercetare ce s-a finalizat cu scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtului C.D. - conform Rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş - din 4 martie 2005.
În speţă, nu s-a făcut dovada relei-credinţe a cumpărătorilor, reclamanta apelantă având obligaţia dovedirii cererii de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ.
La dosar, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, s-a făcut dovada de către pârâta de ordin I a admiterii preţului de către cumpărătorii pârâţi de ordin II şi III şi a evidenţierii sumelor în contabilitatea pârâtei de ordin I.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta D.G.F.P. SATU MARE, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă reiterează motivele de apel, aceleaşi care au fost indicate şi în cererea de chemare în judecată şi arată că, prin acţiunea introductivă a solicitat instanţei în temeiul art. 948, art. 966 şi urm. şi art. 1303 C. civ.
I. Să se constate nulitatea absolută:
1. a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public M.V., prin încheierea nr. 1957/2000 încheiat între SC H.C.V.I. SRL (actuala SC G.G.S. SRL) Negreşti Oaş şi C.D. şi C.A.;
2. a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public M.V., prin încheierea nr. 2156 din 25 septembrie 2001 încheiat între SC H.C.V.I. SRL şi C.D. şi C.A.;
3. a vânzării imobilului reprezentând în natură" teren de tenis şi piscină" către C.D. în baza facturii fiscale nr. 2523514 din 31 mai 2002 emisă de SC H.C.V.I. SRL în valoarea de 3.355.357.481 lei + TVA în sumă de 637.517.921 lei.
II. Să se dispună restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară acestor înstrăinări.
În continuare reiterează efectiv starea de fapt din acţiunea introductivă şi, în considerarea celor expuse, solicită admiterea recursului său, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, să se constate nulitatea contractelor menţionate de vânzare-cumpărare autentificate şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restabilirii situaţiei de carte funciară anterioară actelor de înstrăinare atacate, pentru a crea posibilitatea instituţiei sale de a-şi recupera creanţa faţă de debitoarea SC G.G.S. SRL Negreşti Oaş.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată în principal şi în mod evident că recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, procedând la sistematizarea şi dezvoltarea acestora, în raport de temeiul de drept invocat, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., - criticile de nelegalitate fiind singurele critici ce pot fi analizate de instanţa de recurs, şi nu criticile de netemeinicie prezentate în recurs de reclamantă.
În subsidiar, se constată că ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au reţinut judicios, pe de-o parte, că reclamanta, în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C.civ., avea obligaţia dovedirii susţinerilor formulate în cererea de chemare în judecată, ceea ce nu a făcut, iar, pe de altă parte, că pârâţii au respectat condiţiile esenţiale de valabilitate a convenţiei prevăzute de art. 948 C.civ. - capacitate, consimţământ, obiect determinat şi cauză ilicită - la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se solicită de către reclamantă a fi constatată de instanţă.
Reclamanta s-a sprijinit în susţinerea unei cauze ilicite pe aspectele evocate în procesul verbal nr. 5575 din 9 iunie 2006 emis de Activitatea de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Satu Mare, (care conţine aceleaşi date ca şi raportul de inspecţie fiscală din 30 iunie 2005) - aceste acte fiind întocmite ca urmare a verificării legalităţii contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1957 din 3 septembrie 2001 şi nr. 2156 din 25 septembrie 2001 şi stând la baza plângerii penale formulate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, însă această cercetare penală s-a finalizat cu scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului C.D., astfel cum rezultă din Rezoluţia din 4 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş.
Având în vedere că motivarea cererii reclamantei se întemeiază pe înscrisurile menţionate, la aproximativ 5 ani de la întocmirea lor, asupra cărora instanţele competente s-au pronunţat definitiv şi irevocabil, astfel cum s-a arătat, că s-a făcut dovada achitării preţului de către cumpărătorii-pârâţi de ordin II şi III, că s-au respectat condiţiile de validitate a convenţiei şi că nu s-a făcut dovada relei credinţe a cumpărătorilor, - se reţine că în mod corect instanţele au apreciat că acţiunea şi apelul reclamantei sunt neîntemeiate şi au fost respinse ca atare, - soluţie ce va fi menţinută prin respingerea prezentului recurs, ca nefondat.
În consecinţă, reţinând şi că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică de nelegalitate întemeiată, de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârilor pronunţate, - se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de reclamanta D.G.F.P. SATU MARE.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P.SATU MARE împotriva deciziei nr. 145/C din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1678/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1691/2010. Comercial → |
|---|
