ICCJ. Decizia nr. 1746/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1746/2010
Dosar nr. 810/103/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 210 din 11 aprilie 2008 pronunţată în dosarul nr. 810/103/2007 al Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-au respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor P.M., P.E. şi A.F. P.M. prin A.J.R.I.P.U.R.L. PIATRA NEAMŢ şi s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de D.G.F.P. Neamţ împotriva pârâţilor P.M., P.E., SC C.P.&V. SRL Târgu Neamţ prin lichidator judiciar P.V. şi A.F. P.M. prin A.J.R.I.P.U.R.L. PIATRA NEAMŢ.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat să se constate simulaţia actelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâţii A.F. P.M. şi SC C. P.&V. SRL Târgu Neamţ arătând în motivarea acţiunii că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2854 din 23 noiembrie 2004, s-a convenit înstrăinarea imobilelor menţionate în contract, pentru preţul de 20.000 lei (RON).
Ulterior, respectiv în datele de 24 şi 27 noiembrie 2004 au fost emise, pentru aceleaşi bunuri trei facturi în care se menţiona preţul vânzării ca fiind de 570.749 lei (RON). Aceste înscrisuri arată reclamanta sunt acte simulate întocmite în scopul prejudicierii bugetului general consolidat al statului, deoarece preţul de vânzare din facturi a fost astfel stabilit încât TVA aferent să acopere valoarea obligaţiilor de plată stabilite în sarcina pârâtei SC C. P.&V. SRL prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 368 din 18 ianuarie 2005 iar ulterior, această societate a şi solicitat restituirea TVA-ului aferent celor trei facturi.
Soluţionând, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor P.M. şi P.E., tribunalul constatând că actele din litigiu au fost semnate de aceştia în calitate de reprezentanţii ai persoanelor juridice, a respins ca nefondată excepţia invocată.
De asemenea, excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că prin cererea de completare a acţiunii au fost respectate dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
În privinţa fondului, prima instanţă a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 1175 C. civ. în sensul existenţei contraînscrisului, ca act secret al cărui conţinut să nu fie cunoscut terţilor şi care să fie încheiat concomitent cu actul aparent, precum şi intenţia comună a părţilor de a simula.
Astfel, în speţă, condiţia de simultaneitate nu este îndeplinită deoarece contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de 23 noiembrie 2004 iar facturile au fost întocmite la 24 şi respectiv 27 noiembrie 2004.
În plus, ambele pârâte, atât A.F. P.M. cât şi SC C. P.&V. SRL sunt supuse procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006, situaţie în care reclamanta, în calitatea sa de creditoare, are posibilitatea promovării acţiunilor prevăzute de această lege.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 88 din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel, după reluarea integrală a considerentelor primei hotărârii a respins criticile formulate, cu motivarea că nu există un act aparent a cărui existenţă să fie negată de actul ascuns, iar operaţiunea juridică este una singură, aceea a transmiterii dreptului de proprietate prin contractul încheiat, fiind nerelevantă împrejurarea că în facturi s-a inserat un preţ mult mai mare, pentru că reclamanta, ca organ fiscal trebuie să analizeze cererea de rambursare a TVA-ului potrivit dispoziţiilor legale incidente materiei.
De asemenea, au fost înlăturate criticile referitoare la imposibilitatea apelantei de a promova o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 pentru anularea facturilor, în considerarea faptului că dosarul nr. 88/103/2005 privind procedura insolvenţei pârâtei A.F. P.M. s-a repus pe rol astfel încât apelanta poate solicita anularea actelor frauduloase.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta D.G.F.P. Neamţ, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor, reluând starea de fapt, recurenta invocă faptul că, contrar celor reţinute prin Decizia recurată, în speţă sunt îndeplinite cerinţele art. 1175 C. civ., deoarece actul secret respectiv contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat înaintea celui aparent, adică a celor trei facturi, între aceleaşi părţi, care au urmărit un scop ilicit, motiv pentru care simulaţia este ilicită şi trebuie sancţionată prin anularea ambelor acte.
De asemenea, în mod greşit instanţele anterioare au arătat că reclamanta are posibilitatea de a solicita în conformitate cu dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 anularea actelor frauduloase încheiate cu fraudarea intereselor creditorilor, pentru că o atare acţiune poate fi promovată în cei trei ani anterior deschideri proceduri insolvenţei, termen care însă a expirat, astfel că motivarea instanţei de apel este nelegală şi sub acest aspect.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea, constată că este nefondat.
Astfel, ambele instanţe au argumentat corect că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1175 C. civ., în sensul existenţei simulaţiei, că operaţiunea întemeiată pe intenţia comună a părţilor de a simula, prin încheierea a două acte juridice, unul public, numit simulat, care creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi altul secret, numit contraînscris, ce corespunde voinţei reale a părţilor, produce efecte juridice prin care se anulează în tot sau în parte aparenţe juridică creată prin actul public simulat, şi nu este cunoscut terţilor.
Din această perspectivă susţinerea recurentei potrivit căreia contractul de vânzare-cumpărare reprezintă actul secret sau contraînscrisul nu poate fi primită pentru că acesta având ca obiect imobile, a fost încheiat în formă autentică şi înscris în cartea funciară, astfel încât este lipsit de caracter secret ca urmare a faptului că a fost supus publicităţii, care, prin natura sa este destinată a aduce actele juridice la cunoştinţa terţilor.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se va reţine că şi această critică este nefondată, deoarece prin argumentele din Decizia recurată, în sensul existenţei posibilităţii de a se promova o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, este sugerată o eventuală soluţie de urmat pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. Valabilitatea acestei teze nu este condiţionată de concretizarea demersului judiciar în sensul arătat de recurentă, ci dă posibilitatea legală de a promova o astfel de acţiune, desigur cu respectarea termenelor şi condiţiilor stabilite în acest scop.
În consecinţă, recursul reclamantei este nefondat şi va fi respins, ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. NEAMŢ, împotriva deciziei nr. 88 din 7 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1705/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1749/2010. Comercial → |
|---|
