ICCJ. Decizia nr. 1692/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1692/2010
Dosar nr. 4642/1/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 mai 2009 E.S.C.M. CONSTANŢA a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1537 din 21 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În drept, s-a invocat de către contestatoarea E.S.C.M încălcarea dispoziţiilor art. 317 pct. 2 C. proc. civ. si art. 318 C. proc. civ.
Cu privire la încălcarea art. 317 pct. 2 C. proc. civ. s-a arătat de către contestatoare ca Decizia nr. 1537 din 21 mai 2009 a fost data cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publica, iar conform art. 317 pct. 2 C. proc. civ. hotărârile date cu încălcarea ordinii publice pot fi atacate cu contestaţie in anulare, motivându-se ca doi dintre judecătorii ce au pronunţat Decizia menţionata au luat parte totodată si la pronunţarea deciziei nr. 932 din 19 martie 2009 (dos. nr. 7809/1/2009), contravenind dispoziţiilor art. 24 si art. 25 C. proc. civ.
Cu privire la încălcarea art. 318 C. proc. civ. s-a arătat de către contestatoare ca Decizia nr. 1537 din 21 mai 2009 este rezultatul unei grave erori materiale întrucât nu s-au examinat toate actele depuse in apărare care ar conferi calitatea procesuala activa a contestatoarei, încălcându-se astfel dreptul sau de proprietate pentru imobilul din Constanţa.
Contestaţia în anulare este nefondată şi se va respinge pentru următoarele considerente:
Motivul de contestaţie in anulare prevăzut de art. 317 pct. 2 C. proc. civ. vizează situaţia "când hotărârea a fost data de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publica privitoare la competenta", temeiul acestei cai extraordinare de atac reprezentandu-1 nesocotirea regulilor de competenta absoluta, a regulilor de competenta generala, materiala sau teritoriala excepţionala.
Acest motiv de contestaţie in anulare nu poate fi invocat in cazul nesocotirii normelor privitoare la incompatibilitate, întrucât aceste norme nu fac parte din categoria dispoziţiilor legale privitoare la competenta, iar invocarea art. 24 şi art. 25 C. proc. civ. este inadmisibila in acest caz, întrucât deşi in calea de atac a recursului contestatoarea avea posibilitatea invocării incompatibilităţii celor doi judecători, aceasta nu a uzitat de aceasta posibilitate verbal sau in scris, înainte sau după începerea dezbaterilor.
Mai mult decât atât cele doua decizii despre care face vorbire contestatoarea au in vedere doua acţiuni distincte si care se refera la obiecte separate, respectiv:
- Decizia nr. 932 din 19 martie 2009 (dosar nr. 7809/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie) a avut drept obiect contestaţia in anulare împotriva Deciziei nr. 2540 din 23 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie (dosar nr. 10947/1/2007) formulata de E. S.C.M. prin care se respinsese ca nefondat recursul declarat de E. S.C.M împotriva sentinţei nr. 215 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti (ce privea anularea sentinţei arbitrale nr. 223 din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Arbitraj U.C.E.C.O.M.);
- Decizia nr. 1537 din 21 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie in dosarul nr. 7032/2/2007 a avut ca obiect recursurile declarate de A.N.C.O.M.U.C.E.C.O.M. Bucureşti şi U.J.C.M. Constanţa împotriva sentinţei comerciale nr. 62 din 21 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti ce privea anularea sentinţei arbitrale nr. 579 din 26 noiembrie 1998 a Curţii de arbitraj U.C.E.C.O.M.
Aşadar, cei doi judecători nu au luat parte la judecata aceleiaşi pricini in apel sau recurs şi nici in caz de rejudecare după casare, pentru a fi incidentă dispoziţia din art. 24 C. proc. civ. Judecătorii nu au procedat la soluţionarea in fond a pricinii pentru a le fi interzisa judecarea in apel sau recurs, dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. nefiind incidente cu privire si la contestaţia in anulare.
Pentru motivele menţionate mai sus Decizia nr. 1537 din 21 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nu poate fi anulată.
Cu privire la încălcarea art. 318 C. proc. civ. se va reţine că, prin Decizia nr. 1537 din 21 mai 2009 instanţa de recurs a soluţionat recursul promovat de U.J.C.M. Constanţa si A.N.C.O.M.U.C.E.C.O.M. admiţându-l in baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., modificând sentinţa recurată si respingând acţiunea in anulare promovata de E.S.C.M. ca fiind promovata de o persoana fără calitate procesuala activa. Instanţa de recurs a soluţionat recursul fără a intra in cercetarea fondului cauzei, întrucât potrivit art. 137 C. proc. civ. „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum si a celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.". In aceasta situaţie, instanţa de recurs nu a intrat in cercetarea fondului cauzei pentru a analiza toate documentele despre care face vorbire contestatoarea ce tindeau la soluţionarea in fond a pricinii, ci a respins acţiunea in anulare promovata de contestatoare reţinând excepţia lipsei calităţii procesual active a acesteia fata de obiectul acţiunii in anulare.
Greşelile materiale in înţelesul art. 318 C. proc. civ. vizează greşelile săvârşite in legătura cu dezlegarea data recursului, ele trebuie sa fie evidente si săvârşite de instanţa ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestaţia in anulare speciala nu poate fi exercitata pentru remedierea unor greşeli de judecata, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural. Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinara de retractare pentru remedierea unor greşeli materiale si nu pentru reformarea unor greşeli fond.
Aşa cum se poate observa din motivările contestatoarei, acestea au in vedere reformarea unor greşeli de fond ale instanţei recurs, critici cu privire la neexaminarea tuturor documentelor care ar fi conferit calitate procesual activă contestatoarei, aspecte ce nu reprezintă erori materiale in înţelesul art. 318 C. proc. civ.
Rezultă, aşadar, că dezlegarea dată recursului prin Decizia atacată nu este rezultatul unei greşeli materiale, iar prezenta contestaţie in anulare specială este nefondată şi din perspectiva art. 318 C. proc. civ.
Pentru considerentele reţinute, conform art. 320 şi art. 274 C. proc. civ. se va respinge contestaţia in anulare formulată de contestatoarea E.S.C.M. CONSTANŢA împotriva deciziei nr. 1537 din 21 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi se va dispune obligarea contestatoarei la 350 lei cheltuieli de judecată către intimata SC U.J.C.M. CONSTANŢA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia in anulare formulată de contestatoarea E.S.C.M. CONSTANŢA împotriva deciziei nr. 1537 din 21 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială. Obligă contestatoarea la 350 lei cheltuieli de judecată către intimata SC U.J.C.M. CONSTANŢA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1691/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1705/2010. Comercial → |
|---|
