ICCJ. Decizia nr. 1691/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1691/2010
Dosar nr. 7244/118/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr. 7244/118/2008, reclamanta S.I.F. Transilvania SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC M.E. SA Olimp, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, în temeiul dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, să se dispună:
I. Constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor adoptate de SC M.E. SA Olimp în data de 04 iulie 2008:
- nr. 4 referitoare la aprobarea programului de acţiune în vederea continuării şi finalizării programului de investiţii aprobat în şedinţa A.G.E.A. din data de 08 noiembrie 2007;
- nr. 5 referitoare la aprobarea actului constitutiv al societăţii actualizat, iar în subsidiar, să anuleze hotărârea de mai sus.
II. Comunicarea la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa a hotărârii pronunţate, conform art. 6-7 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului
III. Radierea din registrul comerţului a menţiunilor efectuate de pârâtă în baza hotărârii atacate prin prezenta, cu respectarea prevederilor Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului.
IV. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 20/com din 27 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a fost respinsă excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, ca nefondată. A fost respinsă acţiunea promovată de reclamanta ca nefondată.
Relativ la excepţia lipsei de interes a cererii deduse judecăţii, în condiţiile în care reclamanta a promovat acţiunea la interval de 3 zile după înregistrarea cererii de retragere, instanţa a reţinut următoarele:
Interesul ca şi condiţie a acţiunii civile reprezintă folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, el trebuind a fi justificat atât la momentul promovării demersului judiciar, cât şi ulterior acestei date, în legătură cu toate actele procedurale îndeplinite.
În raport de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 care consacră posibilitatea atacării în instanţă a hotărârilor apreciate nelegale sau contrare dispoziţiilor statutare, interesul S.I.F. este justificat de intenţia de a obţine o sancţionare judecătorească a hotărârilor pe care le consideră contrare legii sau interesului societar.
Cum interesul reclamantei în apărarea drepturilor sale societare s-a născut odată cu posibilitatea trecerii la executarea hotărârilor adoptat conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, iar „retragerea" din societate nu a primit o dezlegare irevocabilă, înscrisă şi opozabilă conform art. 134 din Legea nr. 31/1990 şi Legea nr. 26/1990, excepţia invocată de pârâtă a fost apreciată ca nefondată, fiind respinsă de instanţă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că la data de 04 iulie 2008 a avut loc şedinţa A.G.E.A. SC M.E. SA Olimp având înscrise pe ordinea de zi 6 puncte de discuţie printre care au figurat aprobarea programului de acţiune în vederea continuării şi finalizării programului de investiţii aprobat în şedinţa A.G.E.A. din 08 noiembrie 2007 şi aprobarea actului constitutiv actualizat conform prevederilor legale în vigoare şi a hotărârilor A.G.A. adoptate până la data prezentă.
Conform Hotărârii nr. 4 şi 5 din 04 iulie 2008 s-au aprobat programul de acţiune în vederea continuării şi finalizării programului de investiţii aprobat în hotărârea A.G.E.A. din 08 noiembrie 2007, cu componentele expres nominalizate respectiv actul constitutiv actualizat.
Reclamanta a votat împotrivă, invocând în susţinerea acţiunii în anulare formulată conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată atât aspecte ce ţin de nelegalitatea convocării şi constituirii şedinţei adunării, cât şi aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârilor, caracterul abuziv şi prejudicierea intereselor acţionarilor minoritari.
Toate criticile formulate cu privire la nelegalitatea convocării şi încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare, a intereselor acţionarilor sunt infirmate prin prezentarea, de către pârâtă, a documentaţiei ce a stat la baza adoptării hotărârilor atacate.
Sub aspect probator, conform art. 1169 C. civ., pârâta a făcut dovada respectării tuturor obligaţiilor legale ce-i incumbă potrivit Legii nr. 31/l990 şi a Legii nr. 297/2004 privind publicitatea convocatorului în vederea constituirii legale a şedinţei A.G.E.A. din 04 iulie 2008.
Prin prezentarea ziarului Cuget Liber din 09 iunie 2008, Buletinului C.N.V.M. din 04 iunie 2008 şi M.Of. nr. 3000 din 30 mai 2008, pârâta a făcut dovada respectării întocmai a dispoziţiilor art. 117 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, art. 224 alin. (2)-(4) din Legea nr. 297/2004, art. 113 şi art. 1444 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
Criticile reclamantei sub aspectul neconformării hotărârilor adoptate interesului societar, al acţionarilor minoritari au fost considerate de asemenea nefondate şi au fost înlăturate de instanţă.
Conform înscrisurilor depuse de pârâtă şi care constituie documentaţia ce a stat la baza hotărârilor atacate, hotărârea nr. 4/2008 se constituie ca o punere în aplicare a unei strategii aprobată anterior, respectiv la data de 08 noiembrie 2007, măsurile adoptate reprezentând „o continuare şi finalizare" a programului de investiţii neatacat de reclamantă sub aspectul nelegalităţii sau al oportunităţii.
În acelaşi context, adoptarea actelor constitutive noilor cerinţe legale, reprezintă o măsură de respectare de către pârâtă, a legislaţiei în materie, ce nu poate fi imputabilă, având în vedere disp. art. l C. civ., art. 16 alin. (2) din Constituţie.
S-a imputat reclamantei atitudinea oscilantă şi prejudiciabilă pentru interesul societar în condiţiile în care în perioada 26 august 2008 (data formulării declaraţiei de retragere) şi 09 ianuarie 2009 (data formulării notificării de revocare a declaraţiei de retragere) pârâta a demarat procedurile legale şi a avansat cheltuieli pentru stabilirea drepturilor băneşti cuvenite acţionarului retras în scopul definitivării structurii participanţilor la capitalul social al SC M.E. SA, dând eficienţă intenţiei exprese manifestate de S.I.F. de a se retrage din calitatea de acţionar.
Prin Decizia civilă nr. 134/COM din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul declarat de reclamantă, ca nefondat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că din probele prezentate de pârâtă s-a făcut dovada respectării întocmai a dispoziţiilor art. 117 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, convocatorul fiind publicat conform legii în ziarul local Cuget Liber din 09 iunie 2008, Buletinul C.N.V.M. din 04 iunie 2008 şi M.Of. nr. 3000 din 30 mai 2008.
A mai reţinut, de asemenea, că:
În cauză nu au fost formulate propuneri de modificare sau completare a actului constitutiv ci doar actualizarea lui în conformitate cu modificările aduse Legii nr. 31/1990 actualizat în temeiul art. 204 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, text de lege care dată publicat în Monitorul Oficial este opozabil tuturor, astfel că pârâta nu poate invoca necunoaşterea dispoziţiilor legale, cu caracter imperativ.
Apelanta susţine în mod nejustificat că pârâta nu a respectat prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind menţionarea explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterilor adunării în condiţiile în care modificarea obiectului principal de activitate s-a aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 22 aprilie 2008 A.G.E.A., publicată în M.Of., partea a IV-a.
Apelanta a fost prezentă la A.G.E.A. din data de 22 aprilie 2008 votând împotrivă, hotărârea fiind aprobată cu majoritate de voturi şi nu a atacat hotărârea de la data publicării ei în Monitorul Oficial, partea a IV-a, aceasta fiind în vigoare şi în prezent.
In ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 224 alin. (2)-(4) din Legea nr. 297/2004, art. 113 A alin. (1) lit. c) şi art. 144 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 Curtea a reţinut că nu au nici o legătură cu legalitatea adoptării celor două hotărâri contestate şi aceasta pentru că ele se referă la obligaţii ale societăţii care nu ţin de momente prealabile sau concomitente adoptării hotărârilor.
De altfel, cauza de nulitate trebuie să fie anterioară sau concomitentă adoptării hotărârii AGA pentru a-şi produce efecte ori dispoziţiile art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 impun unei societăţi tranzacţionate pe piaţa de capital să informeze publicul în termen de 48 de ore de la apariţia evenimentului, deci după adoptarea punctul de pe ordinea de zi, nefiind o cauză de nulitate a hotărârii din 4 iulie 2008. Nesocotirea acestor dispoziţii ar atrage sancţiuni contravenţionale în persoana societăţii nicidecum nu afectează legalitatea hotărârilor adoptate.
A reţinut, de asemenea, respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 fiind ales un secretar de şedinţă din rândul acţionarilor prezenţi, acesta fiind P.I., reprezentant al acţionarului semnificativ SC S.B.S. & C. SRL, în timp ce secretar tehnic a fost desemnat N.M.
Din procesul verbal anexat, întocmit de secretarul desemnat, rezultă că acesta întruneşte cerinţele prevăzute de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în sensul că prin el se constată îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, declaraţiile făcute de reprezentanţii acţionarilor în şedinţă. Procesul verbal face proba în justiţie cu privire la realitatea actelor, faptelor şi operaţiunilor consemnate până la înscrierea în fals şi până la proba contrară pentru declaraţiile participanţilor.
Data de înregistrare a fost propusă prin proiectul propus dezbaterilor, ca fiind 21 iulie 2008 şi a figurat pe ordinea de zi la pct. 6, fiind votată de ambii reprezentanţi ai acţionarilor prezenţi, deci inclusiv de reprezentantul S.I.F., astfel că orice critică din această perspectivă este inutilă.
Împrejurarea că a fost întocmit un singur proces verbal nu afectează valabilitatea hotărârilor adoptate câtă vreme ceea ce se poate ataca în justiţie potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 este hotărârea şi nu procesul verbal.
Reclamanta nu a demonstrat în ce fel votul acţionarului semnificativ, cu ocazia adoptării celor două hotărâri, a fost exercitat cu rea credinţă şi în detrimentul interesului societar sau al celorlalţi acţionari.
Apelanta nu a demonstrat că a fost împiedicată în vreun fel să solicite informaţii cu privire la aspectele invocate. De altfel, aşa cum rezultă din procesul verbal de şedinţă reprezentantul S.I.F. a fost întrebat dacă societatea pe care o reprezintă are o soluţie concretă de finalizare a investiţiei astfel cum a fost aprobată la 8 noiembrie 2007, acesta nefiind în măsură să prezinte vreo propunere concretă.
Prin hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 8 noiembrie 2007 s-a aprobat în unanimitate modificarea programului de investiţii astfel că orice critică este neîntemeiată.
Faptul că pârâta a înregistrat hotărârile A.G.E.A. la Oficiul Registrului Comerţului nu este de natură să atragă nulitatea absolută, nici măcar o nulitate relativă a hotărârilor, câtă vreme nu s-a arătat vreo vătămare în persoana apelantei, înregistrarea asigurând opozabilitatea faţă de terţi, în ceea ce-i priveşte pe acţionari fiind incidente dispoziţiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Concluzionând, curtea de apel a reţinut că hotărârea tribunalului este legală şi temeinică, criticile aduse de apelantă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care apelul a fost respins, ca nefondat.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine astfel că:
I. Instanţa de apel a apreciat legalitatea convocării A.G.E.A. prin publicarea convocatorului în ziarul local ,,Cugetul Liber" din data de 9 iunie 2008, prin raportare la textul art. 117 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 şi fără nicio referire la temeiul invocat de societatea sa – art. 144 care face trimitere la art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, text legal care dispune în mod expres publicarea convocatorului într-un cotidian naţional.
II. Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, modificată, considerând total greşit şi nefondat că în cauză nu au fost formulate propuneri de modificare sau completare a actului constitutiv, ci doar actualizarea lui în conformitate cu modificările aduse Legii nr. 31/1990.
III. Instanţa de apel a arătat că dispoziţiile art. 224 alin. (2)-(4) din Legea nr. 297/2004, art. 113A alin. (1) lit. c) şi art. 144 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 nu au nicio legătură cu legalitatea adoptării celor două hotărâri contestate şi aceasta pentru că ele se referă la obligaţii ale societăţii care nu ţin de momente prealabile sau concomitente adoptării hotărârii – reţinere total nefondată, întrucât în niciun caz aspectele precizate nu sunt ulterioare adoptării A.G.A., cum greşit arată instanţa, ci sunt ulterioare.
IV. Instanţa de apel nu a analizat atent motivul de anulare referitor la încălcarea obligaţiei consemnării în procesul verbal de şedinţă a conţinutului în rezumat al hotărârilor adoptate şi al procentului de vot cu care acestea au fost adoptate, conform art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine în esenţă că nu au fost respectate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pentru că hotărârea curţii de apel nu cuprinde toate motivele de fapt şi de drept pentru care s-au înlăturat cererile părţilor şi nu răspunde în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate de părţi. Astfel arată că nu au fost analizate susţinerile privind încălcarea dreptului la informare, a faptului că în şedinţa A.G.E.A. din data de 4 iulie 2008 nu a fost prezentat acţionarilor un studiu de fezabilitate a programului de acţiune pe întregul proiect, nu au fost prezentate lucrările efectuate şi costurile efectiv alocate pentru modernizările efectuate până la data ţinerii A.G.E.A. Nu au fost verificate susţinerile sale în raport de actul constitutiv „actualizat", precum şi alte aspecte ce au constituit o gravă încălcare a dreptului la informare a acţionarilor şi, de asemenea, susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990, modificată, referitoare la exercitarea cu bună credinţă a drepturilor acţionarilor.
Recursul nu este fondat.
Referitor la criticile formulate de recurenta prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
I. În ce priveşte susţinerea potrivit căruia în mod greşit instanţa de apel a apreciat legalitatea convocării prin publicarea convocatorului în ziarul local „Cuget Liber" din data de 9 iunie 2008, în temeiul art. 117 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, fără a face vreo referire la temeiul juridic invocat de societatea sa, respectiv art. 144 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 se constată că nu este întemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, „convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV şi în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate", or, atât timp cât pârâta a făcut dovada publicării convocatorului în ziarul local „Cuget Liber" din 9 iunie 2008, în Buletinul C.N.V.M. din 4 iunie 2008 şi în M.Of. nr. 3000 din 30 mai 2008, având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, în mod corect instanţa de apel a apreciat că pârâta şi-a îndeplinit corespunzător această obligaţie.
II. Referitor la susţinerea potrivit căreia instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 se constată că este, de asemenea neîntemeiată, în împrejurarea în care modificarea obiectului principal de activitate s-a aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 22 aprilie 2008 A.G.E.A., s-a publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a, reclamanta a fost prezentă la A.G.E.A. din 22 aprilie 2008 votând împotrivă, hotărârea fiind aprobată cu majoritate de voturi, dar reclamanta nu a atacat această hotărâre.
III. Nici susţinerea conţinută în cel de-al treilea motiv de recurs referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 113 A alin. (1) lit. c) din Regulamentul C.N.V.M., neluată în considerare de instanţa de apel, nu poate fi primită, deoarece în mod judicios curtea de apel a apreciat că toate criticile formulate de reclamantă cu privire la nelegalitatea convocării şi încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare au fost infirmate prin prezentarea de către pârâtă a documentaţiei ce a stat la baza hotărârii atacate.
IV. În fine, nici ultima susţinere întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată, întrucât instanţa de apel a reţinut corect că procesul verbal întocmit de secretarul desemnat întruneşte cerinţele art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind constatarea îndeplinirii formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, declaraţiile făcute de reprezentanţii acţionarilor în şedinţă, iar acest proces verbal face proba în justiţie a tuturor celor consemnate până la înscrierea în fals.
Referitor la criticile formulate de recurentă prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Din examinarea hotărârii instanţei de apel, în raport de actele dosarului şi de susţinerile formulate de recurentă sub acest aspect, rezultă că nu se confirmă o încălcare a dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în sensul susţinerilor recurentei, de vreme ce, pentru ca hotărârea să fie motivată, judecătorul nu este obligat să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi, ci să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns implicit tuturor argumentelor.
În speţă, se constată că în considerentele deciziei curţii de apel sunt prezentate argumentele, cu trimitere la probele administrate, care au format convingerea instanţei, răspunzându-se criticilor apelantei-reclamante.
Contrar susţinerilor recurentei se constată că au fost examinate criticile care în accepţiunea acesteia reprezintă o gravă încălcare a dreptului la informare, reţinându-se că apelanta nu a demonstrat că a fost împiedicată în vreun fel să solicite informaţii cu privire la aspectele invocate, reprezentantul S.I.F. nu a fost în măsură să prezinte o soluţie concretă de finalizare a investiţiei atunci când a fost întrebat - astfel cum rezultă din procesul verbal de şedinţă, iar modificarea programului de investiţii s-a aprobat în unanimitate prin hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 8 noiembrie 2007 – aşa încât orice nemulţumire a recurentei sub acest aspect este nejustificată şi inacceptabilă.
De neacceptat este şi susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990, referitoare la exercitarea cu bună credinţă a drepturilor acţionarilor, atât timp cât hotărârile A.G.E.A. criticate au respectat dispoziţiile art. 131 alin (1) şi art. 1361 din Legea nr. 31/1990, criticile reclamantei vizând neconformarea hotărârilor adoptate interesului societar al acţionarilor minoritari în mod corect au fost înlăturate de ambele instanţe, iar pe de altă parte, instanţele au reţinut de asemenea corect că dimpotrivă reclamantei i se poate reproşa o atitudine oscilantă şi prejudiciabilă pentru interesul societar în legătură cu declaraţia de retragere şi consecinţele notificării de revocare a acesteia.
Drept urmare, faţă de cele mai sus arătate, reţinându-se că reclamanta nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă la modificarea ori casarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAŞOV, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAŞOV împotriva deciziei civile nr. 134/COM din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1683/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1692/2010. Comercial → |
|---|
