ICCJ. Decizia nr. 1809/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1809/2010
Dosar nr. 38339/3/2007
Ședința publică de la 19 mai 2010
Asupra recursului de fata:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constata următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4133 din 21 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a comercială, s-a admis acţiunea reclamantei SC S.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA Bucuresti şi A.V.A.S. Bucuresti şi s-a constatat nulitatea absolută a pct. 5 din hotărârea A.G.E.A. din 11 octombrie 2007 referitoare la vânzarea activului „Baracă metalică şi teren aferent 545 mp”.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de către pârâtele SC B. SA Bucuresti şi A.V.A.S. Bucuresti au fost respinse ca nefondate prin Decizia comercială nr. 546 din 10 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Instanţa de control judiciar a avut în vedere că, potrivit art. 12 din Legea nr. 346/2004, întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispoziţiilor legale privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Art. 12 lit. d) din Legea nr. 346/2004 prevede că întreprinderile mici şi mijlocii au drept de preferinţă la cumpărarea activelor disponibile ale regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale precum şi ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat aflate în vecinătatea imediată a activelor pe care le deţin în proprietate. Dreptul de preferinţă se poate exercita prin depunerea unei solicitări în acest sens, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înscrierii activului pe listele cuprinzând activele disponibile prevăzute la art. 13 alin. (4). Este interzis sub sancţiunea nulităţii absolute, transferul, în orice moment al dreptului de proprietate asupra activului disponibil, fără acordarea dreptului de preferinţă.
Fără a înlătura aplicabilitatea prevederilor legii generale - legea privatizării - ce constituie dreptul comun în materie, curtea de apel a apreciat că, în speţă sunt aplicabile prevederile Legii nr. 346/2004, lege cu caracter special, fiind cunoscută regula că norma specială se aplică cu prioritate ori de câte ori se găseşte în faţa unui caz care intră în prevederile sale.
Faţă de cele arătate şi nu în ultimul rând şi faţă de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 care prevede că, regiile autonome, societăţile, companiile naţionale precum şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici şi mijlocii să încheie contractele de vânzare-cumpărare, Curtea a apreciat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 346/2004 şi nu Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte susţinerea A.V.A.S. în sensul că Hotărârii A.G.E.A. este legală fiind adoptată în concordanţă cu legislaţia internă şi europeană, prin invocarea art. 81 alin. (1) şi (2) din Tratatul de la Roma şi art. 11 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că este neîntemeiată deoarece art. 85 alin. (1) arată în mod expres că sunt interzise practicile ce pot aduce atingere liberei concurenţe, deci nu este incident în speţa de faţă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC B. SA Bucuresti prin administrator judiciar G.G.E. Sprl şi A.V.A.S. Bucuresti, care au invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut încălcarea legii de către instanţa de apel.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va admite recursurile şi va răspunde acestora printr-un considerent comun, după cum urmează:
Hotărârea atacată este nelegala, urmând a fi modificata pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind data cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 12 și art. 13 din Legea nr. 346/2004, precum și a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 137/2002 întrucât în speţa de fata sunt incidente prevederile legislaţiei privatizării, cadrul legal special in privinţa închirierii si vânzării activelor societăţilor comerciale, iar nu dispoziţiile Legii nr. 346/2004 astfel cum au considerat atât instanţa de fond cat si instanţa de apel.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările si completările ulterioare:
Art. 2 - "Prevederile prezentei legi se aplica societăţilor comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înfiinţat, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, filialelor la care sunt acţionari/asociaţi majoritari societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum și regiilor autonome".
Art. 15 alin. (4) - "Vânzarea, închirierea, asocierea în participaţiune, aportul la capitalul social al unei societăţi comerciale, leasingul imobiliar şi constituirea uzufructului având ca obiect activele societăţii comerciale, inclusiv cele de interes strategic, se aprobă de către adunarea generala a acţionarilor pe baza mandatului acordat de instituţia publică implicată".
Dispoziţiile art. 15322 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd: „Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societăţii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate in patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, data in condiţiile art. 115";
Concluzionând, competenţa de aprobare a operaţiunii de închiriere, vânzare a activelor unor societăţi comerciale în care statul este acţionar, aparţine adunării generale a acţionarilor.
Evident ca, în cazul operaţiunilor juridice menţionate mai sus sunt incidente prevederile legislaţiei privatizării, cadrul legal special in privinţa închirierii si vânzării activelor societăţilor comerciale.
În decizia comerciala pronunţata, instanţa de apel a înlăturat nejustificat aceste apărări, reţinând greşit că in speţa sunt aplicabile prevederile legislaţiei specifice întreprinderilor mici si mijlocii, respectiv art. 12 și art. 13 din Legea nr. 346/2004.
Conform prevederilor art. 13 (4) din Legea nr. 346/2004, cu modificările si completările ulterioare, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate să stabilească şi să întocmească liste cuprinzând activele disponibile, liste care trebuie transmise C.C.I. a Municipiului Bucureşti.
Or, aşa cum şi SC S.E. SRL cunoştea, asemenea liste cuprinzând activele disponibile ale SC B. SA nu au fost depuse la C.C.I. a Municipiului Bucureşti, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 346/2004, cu modificările si completările ulterioare.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi apreciate de instanţa ca fiind pertinente, nu rezultă faptul că SC B. SA a stabilit şi întocmit o asemenea listă de active disponibile, astfel cum acestea sunt definite de legislaţia întreprinderilor mici și mijlocii.
Prevederile Legii nr. 346/2004, respectiv art. 13 alin. (1), (2) și (4), reglementează expressis verbis faptul ca societatea comerciala este singura îndreptăţită să stabilescă dacă activele din patrimoniul acesteia sunt active disponibile (în sensul că activele în cauză nu au fost utilizate mai mult de trei luni, se află în conservare pentru o perioada mai mare de 1 an) şi să întocmească lista la care am făcut referire mai sus pe care să o depună la C.C.I. a Municipiului Bucureşti.
În acest context, pornind de la ideea ca activul „baraca metalica si teren aferent in suprafaţa de 545 mp” nu sunt active disponibile, astfel cum acestea sunt definite de dispoziţiile legale redate mai sus, rezultă că prevederile Legii nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile speţei de faţă, nefiind îndeplinită condiţia exercitării vreunui drept de preferinţa atâta timp cat activele în cauză nu au fost declarate de societatea comerciala ca fiind disponibile.
Pe lângă această condiţie de declarare a activelor ca fiind active disponibile in sensul Legii nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie îndeplinită şi condiţia existentei unui contract de închiriere în derulare.
În condiţiile în care rezultă ca nu sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 346/2004, cu modificările si completările ulterioare, acestea nu sunt incidente speţei de faţă, soluţia corectă a instanţei ar fi trebuit sa fie admiterea apelului A.V.A.S.
În consecinţă, societatea comercială poate vinde activele respective în concordanţă deplină cu dispoziţiile Legii nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ale O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările si completările ulterioare, fără a avea obligaţia să respecte dispoziţiile Legii nr. 346/2004. Totodată, instanţa de apel a reţinut în mod greşit, în considerarea aplicării in cauza a prevederilor art. 12 lit. d) din Legea nr. 346/2004, dreptul de preferinţa al SC S.E. SRL la cumpărarea activelor disponibile.
De altfel, potrivit art. 85 alin. (1) lit. d) din Tratatul din 25 mai 1957 privitor la instituirea unei Comunităţi Europene (Tratatul C.E.), sunt interzise orice decizii sau practici care pot afecta comerţul, între alte state prin aplicarea unor condiţii inegale la pretenţii echivalente faţă de partenerii comerciali, creîndu-se astfel un dezavantaj concurenţial". Prin aceste dispoziţii cuprinse in art. 85 Tratatul C.E. se anulează atât dreptul de preferinţa, cât şi stabilirea unui preţ preferenţial invocate de pârâtă.
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a fost ratificat odată cu ratificarea Tratatului de aderare a României la Comunitatea Europeana prin Legea nr. 157/2005.
Ca atare, prevederile art. 85 din Tratatul din 25 martie 1957, pentru ţara noastră, cu referire la raporturile comerciale stabilite pe piaţa internă, ca parte a pieţei comunitare sunt obligatorii.
Instanţa de apel a considerat în mod eronat că prevederile art. 85 Tratatul C.E. nu sunt incidente în speţa de fata nesocotind principiul priorităţii dreptului comunitar.
În cadrul Curţii Europene de Justiţie, supremaţia (prioritatea) dreptului comunitar trebuie sa fie generală şi absolută, regăsindu-se asupra ansamblului dreptului naţional, inclusiv şi asupra regulilor constituţionale.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat ca normele interne ale unui stat, chiar şi cele de ordin constituţional, nu pot justifica neîndeplinirea de către state a obligaţiilor comunitare. Aceasta a susţinut că prin contrast cu tratatele internaţionale obişnuite, Tratatul C.E. a creat propriul sau sistem juridic, care a devenit parte integranta a sistemelor juridice ale statelor membre şi pe care tribunalele lor sunt obligate sa-l aplice.
În acest context normativ, dispoziţiile Legii nr. 346/2004, ca lege speciala, îşi încetează aplicabilitatea, fiind in contradicţie evidenta cu art. 85 Tratatul C.E.
Având in vedere cele expuse, instanţa de apel era obligată să facă aplicarea art. 85 Tratatul C.E., acesta susţinând în mod total greşit că nu are relevanţă în cauză pentru considerentele relevate mai sus.
Totodată, potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţia României, „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern." Prin această prevedere cuprinsă în legea fundamentală, este consacrat principiul priorităţii dreptului comunitar. Astfel, odată ratificat, Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene devine parte a dreptului intern, devenind direct aplicabil în legislaţia naţională. Prevederile comunitare trebuie aplicate cu prioritate, România devenind membră a U.E. începând cu 1 ianuarie 2007. În acest context normativ, dispoziţiile Legii nr. 346/2004, ca lege specială, îşi încetează aplicabilitatea, fiind in contradicţie evidenta cu textul menţionat din tratat.
Dispunând în sensul respingerii apelurilor şi pe fond admiţând cererea introductivă şi, astfel, constatându-se nulitatea absoluta a pct. 5 din Hotărârea A.G.E.A. a SC B. SA din 11 octombrie 2007, instanţa de judecata a pronunţat o hotărâre contrara legii, Hotărârea A.G.E.A. SC B. SA fiind legală, întrucât a fost adoptata in concordanta cu legislaţia interna si europeana.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se vor admite recursurile declarate de pârâtele SC B. SA Bucureşti prin administrator judiciar G.G.E. Sprl şi A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 546 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. Se va modifica în tot decizia recurată în sensul că se vor admite apelurile declarate de pârâtele SC B. SA Bucureşti prin administrator judiciar G.G.E. Sprl şi A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 4133 din 21 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o va schimba în totalitate. Se va respinge acţiunea reclamantei SC S.E. SRL Voluntari în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA Bucureşti prin administrator judiciar G.G.E. Sprl şi A.V.A.S. Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâtele SC B. SA Bucureşti prin administrator judiciar G.G.E. Sprl şi A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 546 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelurile declarate de pârâtele SC B. SA Bucureşti prin administrator judiciar G.G.E. Sprl şi A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 4133 din 21 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în totalitate.
Respinge acţiunea reclamantei SC S.E. SRL Voluntari în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA Bucureşti prin administrator judiciar G.G.E. Sprl şi A.V.A.S. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1769/2010. Comercial. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1810/2010. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
