ICCJ. Decizia nr. 1858/2010. Comercial. C/val. gaze + penalităţi 8.785.321.024 lei. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1858/2010
Dosar nr. 6673/1/2001
Şedinţa publică de la 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D.N. SA Tg.Mureş prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârât SC G.S. SA la plata sumei de 8.785.321.024,30 lei cu titlu de pretenţii din care 865.670.422,20 lei cu titlu de preţ gaze naturale furnizate şi 7.919.650.602 lei penalităţi de întârziere la plata preţului gazelor naturale furnizate.
Prin sentinţa civilă nr. 170 din 22 februarie 2001 Tribunalul Caraş Severin, secţia civilă, a admis cererea reclamantei, a obligat pârâta la 6.899.582.442 lei cu titlu de penalităţi de întârziere în plata preţului gazelor naturale furnizate şi, respectiv, consumate, la suma de 102.347.528 lei cheltuieli de judecată şi a constatat ca fiind plătită de către reclamantă suma de 865.670.422 lei reprezentând preţ gaze naturale furnizate şi respectiv consumate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a stabilit că suma de 865.670.422,30 lei cu titlu de preţ gaze naturale a fost achitată de către pârâtă în cursul judecăţii, fapt recunoscut de reclamantă, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca rămas fără obiect.
Cât priveşte suma de 7.919.650.602 lei cu titlu de penalităţi de întârziere s-a constatat că penalităţile de întârziere care sunt anterioare datei de 24 octombrie 1997 sunt prescrise în condiţiile prevăzute de Decretul nr. 167/1958 reţinându-se că potrivit dispoziţiilor art. 1066 şi urm.C. civ. s-a stabilit suma de 6.899.582.442 lei cu titlu de penalităţi de întârziere în plata preţului gazelor naturale furnizate şi respectiv consumate.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâta SC G.S. SA a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 660/A din 14 iunie 2001, cu consecinţa schimbării în tot a hotărârii apelate în sensul că s-a respins acţiunea reclamantei.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel a apreciat că existenţa obligaţiei pârâtei de plată a penalităţilor de întârziere nu poate avea ca temei clauza penală asupra căreia nu s-a realizat acordul de voinţă al părţilor, dar nici dispoziţiile Legii nr. 76/1992, cu modificările ulterioare, care au fost considerate a nu avea caracter imperativ şi în consecinţă pretenţiile reclamantei fiind lipsite de temei legal nu puteau fi admise.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC D.N. SA Tg.Mureş - Sucursala Timişoara a declarat recurs prin care a considerat eronate susţinerile intimatei apelante în legătură cu faptul că s-a semnat contractul dintre părţi cu obiecţiuni în condiţiile în care a utilizat gazele naturale dar nu s-a prezentat la negocierea cuantumului penalităţilor.
După promovarea recursului prin sentinţa civilă nr. 493/JS din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Caraş Severin s-a deschis procedura insolvenţei împotriva SC G.S. SA (filele 9,10 recurs) astfel că în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată, s-a dispus suspendarea judecării recursului, dispoziţie menţinută ulterior.
Prin protocolul din 28 iunie 2004, creanţa în valoare de 33.784.776.911 lei a fost predată de SC E.O.N.G. SA Tg.Mureş către A.V.A.S. Bucureşti în temeiul O.U.G. nr. 37/2004, astfel că prin încheierea din 11 decembrie 2009 a fost introdusă în cauză în calitate de recurentă A.V.A.S. Bucureşti.
Prin precizările depuse la dosar la data de 17 mai 2010 recurenta A.V.A.S. Bucureşti învederează instanţei că la data de 21 ianuarie 2010 judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului a debitoarei SC G.S. SA şi că din verificările efectuate la O.N.R.C. a rezultat că SC G.S. SA figurează ca societate radiată.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia lipsei capacităţii civile a debitoarei SC G.S. SA care în plan procesual se reflectă în lipsa capacităţii procesuale.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990,,Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române” . Aceasta înseamnă că după îndeplinirea formalităţilor de constituire, în condiţiile legii, societatea comercială este,,investită” cu personalitate juridică care implică anumite consecinţe juridice.
Printre efectele personalităţii juridice se înscrie şi dreptul societăţii de a sta în justiţie ca reclamantă sau pârâtă. Acest drept subzistă până la data radierii societăţii din Registrul Comerţului, acesta fiind în realitate şi momentul încetării existenţei sale ca persoană juridică.
În speţă, pârâta ca orice persoană juridică a avut capacitate juridică, a dobândit drepturi şi obligaţii, a participat la circuitul civil, şi-a exercitat drepturile săvârşind acte juridice şi a dobândit dreptul de a sta în instanţă pentru a-şi apăra interesele în calitate de intimată-pârâtă.
Aceste drepturi au subzistat până la momentul când societatea pârâtă a fost radiată în urma închiderii procedurii falimentului. Din acest moment menţionata societate nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, sau altfel spus nu mai subzistă ca subiect de drept şi nici nu mai are îndreptăţirea legală de a fi parte în proces întrucât este lipsită de legitimatio ad causam.
În concluzie, văzând şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. proc. civ. se va admite excepţia luată în examinare, iar recursul va fi respins conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale civile a intimatei pârâte SC G.S. SA Oţelu Roşu.
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti continuator al SC E.O.N.G. SA Tg. Mureş împotriva Deciziei nr. 660/A din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca formulat împotriva unei persoane fără capacitate procesuală civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1810/2010. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1860/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
