ICCJ. Decizia nr. 1767/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1767/2010
Dosar nr. 2748/97/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta SC N.D. SRL Aninoasa a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei SC M.P. SA Petroşani la plata sumei de 230.498 lei, actualizată cu indicele de inflaţie reprezentând contravaloarea investiţiilor realizate la imobilul, proprietatea pârâtei, pe perioada cât a deţinut spaţiile, în temeiul contractului de închiriere nr. 1022 din 24 aprilie 2004; să se dispună instituirea unui drept de retenţie în favoarea sa, până la achitarea integrală a debitului; să se dispună instituirea unui sechestru asigurator asupra spaţiilor comerciale în suprafaţă totală de 1000 mp, care au format obiectul contractului de închiriere.
Prin sentinţa nr. 1686/2009 din 5 octombrie 2009 Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii concilierii directe, a respins acţiunea reclamantei şi cererea de instituire a sechestrului asigurator. În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa fondului a reţinut că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., având în vedere că înscrisul intitulat „Notificare" nu cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de lege. Prin acest înscris, s-a reţinut că nu se stabileşte data la care părţile ar fi trebuit să se întâlnească pentru conciliere, reclamanta nu a încercat efectiv o conciliere directă ci doar a solicitat pârâtei să achite suma pretinsă în termen de cincisprezece zile, iar procesul-verbal încheiat de reclamantă în urma notificării, nu respectă termenul de cincisprezece zile stabilit de lege. A mai reţinut instanţa că nici data introducerii acţiunii nu este în concordanţă cu termenul de treizeci de zile prevăzut de alin. (5) al art. 7201 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea de instituire a sechestrului asigurator, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 591 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta nu a făcut dovada depunerii cauţiunii în cuantum de ½ din valoarea pretinsă, astfel încât a respins cererea.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către reclamantă, iar prin Decizia nr. 107/A/2009 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că reclamanta a notificat pârâtei pretenţiile sale, solicitând plata acestora în termen de cincisprezece zile, însă pârâta nu a răspuns reclamantei, fapt consemnat în procesul-verbal din data de 21 mai 2009.
A mai reţinut instanţa că, deşi potrivit art. 7201 alin. (5) C. proc. civ., acţiunea va fi introdusă cu respectarea unui termen de treizeci de zile de la data notificării, acest termen nu se justifică în speţă, având în vedere că din procesul-verbal al concilierii rezultă că pârâta prin reprezentant s-a pronunţat în sensul că nu este de acord cu pretenţiile reclamantei. Refuzul pârâtei de a plăti sumele pretinse, precum şi refuzul de a participa la conciliere, este confirmat prin întâmpinarea formulată de pârâtă, unde se arată în mod explicit că nu este de acord cu pretenţiile reclamantei. În aceste condiţii, instanţa a apreciat că nu se poate reţine vreo vătămare a pârâtei în drepturile sale procesuale, respectiv dreptul la o conciliere prealabilă, astfel încât soluţia instanţei de fond este nelegală prin refuzul antamării fondului cauzei.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs pârâta S.C. M.P. SA Petroşani, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în întregime a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.
În argumentarea criticilor formulate, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., având în vedere că nu s-a stabilit data şi locul concilierii şi nu a comunicat înscrisurile în susţinerea pretenţiilor sale. A mai susţinut recurenta că reclamanta nu a respectat nici termenul de treizeci de zile pentru introducerea acţiunii, astfel încât, în mod corect a reţinut instanţa fondului că acţiunea este prematur introdusă.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind instituirea sechestrului asigurator, solicită a se constata că soluţia de respingere nu a fost apelată, dobândind caracter irevocabil.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Pentru analizarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a legii, se va analiza Decizia recurată, prin prisma aplicării dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Potrivit art. 7201 C. proc. civ., înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Raţiunea concilierii prealabile prevăzute de dispoziţiile legale sus-menţionate este aceea de a simplifica şi degreva procedurile judiciare având ca obiect pretenţii de natură bănească, ce ar putea fi soluţionate pe cale amiabilă şi cu celeritate.
Aşa fiind, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar că, prin notificarea nr. 2 din 4 mai 2009, reclamanta a comunicat pârâtei pretenţiile sale, solicitând plata acestora în cincisprezece zile, însă pârâta nu a răspuns la notificarea reclamantei, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia că nu este de acord cu pretenţiile reclamantei.
De altfel, aceste aspect rezultă atât din procesul-verbal al concilieri din 21 mai 2009, precum şi din întâmpinarea formulată de către pârâtă, în care se arată că nu recunoaşte pretenţiile reclamantei, împrejurare faţă de care corect s-a concluzionat că nu a fost de acord nici cu concilierea conflictului.
Înalta Curte constată că pârâta se prevalează de neîndeplinirea proceduri prealabile, fără a dovedi o vătămare şi fără a-şi manifesta voinţa de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă, în condiţiile în care a avut cunoştinţă de pretenţiile reclamantei, astfel cum au fost comunicate prin notificarea nr. 2 din 4 mai 2009.
Prin urmare, se constată că în mod corect a reţinut curtea de apel că a fost îndeplinită procedura concilierii prealabile, instanţa fondului dând o interpretare excesiv de rigidă şi formalistă dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, pentru aceste considerente, nefiind motive de nelegalitate ce ar putea conduce la modificarea deciziei recurate în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
În considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., obligă recurenta S.C. M.P. SA Petroşani la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC N.D. SRL Aninoasa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. M.P. SA Petroşani împotriva deciziei nr. 107/A/2009 din 27 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC N.D. SRL Aninoasa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1764/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1768/2010. Comercial → |
|---|
