ICCJ. Decizia nr. 1770/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1770/2010
Dosar nr. 1458/120/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra perimării recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1105 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei Asociaţia de proprietari Târgovişte, a dispus evacuarea pârâtei SC G.E.B. SRL Târgovişte din spaţiul proprietatea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 646 lei cu titlu de pretenţii şi la 766 lei cheltuieli de judecată.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către pârâta SC G.E.B. SRL Târgovişte, iar prin Decizia nr. 8 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ fiscal, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 646 lei cu titlu de pretenţii şi a redus cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 200 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2009, reclamanta Asociaţia de Proprietari Târgovişte a declarat recurs împotriva deciziei sus menţionate iar prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2009, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a rămas suspendată mai mult de şase luni, astfel că din oficiu, la data de 9 aprilie 2010, a fost repusă pe rol, în vederea constatării perimării recursului.
Asupra perimării recursului, Înalta Curte a reţinut: potrivit art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., perimarea operează asupra unei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de şase luni, în materie comercială.
Aşa fiind, pentru a opera această sancţiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerinţelor art. 248 C. proc. civ. şi în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost investită cu soluţionarea recursului, iar după suspendarea judecăţii pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de şase luni. Totodată, se constată că înainte de împlinirea acestui termen, nu s-a cerut de către părţile în proces, reluarea judecării şi nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În speţă, la termenul din 29 septembrie 2009, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părţi nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea soluţionării cauzei, care a rămas în nelucrare, până la data de 9 aprilie 2010, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit art. 252 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele ce preced, Înalta Curte a constatat perimarea recursului reclamantei, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (3) raportat la art. 252 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimarea recursului declarat de reclamanta Asociaţia de Proprietari Târgovişte împotriva deciziei nr. 8 din 21 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1768/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1771/2010. Comercial → |
|---|
