ICCJ. Decizia nr. 1771/2010. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1771/2010
Dosar nr. 4781/63/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra perimării recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1519 din 3 septembrie 2008, Tribunalul Dolj, sectia comercială, a admis acţiunea reclamantului I.V.V. şi a dispus obligarea pârâtei la desfiinţarea staţiei de bază şi echipamentului auxiliar acesteia, situate pe terasa casei scării şi în camera uscătorie de la ultimul nivel al blocului din Craiova, cartier Rovine, sub sancţiunea de daune cominatorii de 200 lei pe zi de întârziere şi s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea cererii în acordarea despăgubirilor.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către pârâta SC V.R. SA Bucureşti, iar prin Decizia nr. 2 din 6 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantului, respectiv respingerii capătului de cerere având ca obiect daune cominatorii şi a obligat pârâta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie 2009, pârâta SC V.R. SA Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei sus menţionate, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea deciziei recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantului, ca fiind lipsită de interes legitim.
Prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2009, înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a rămas suspendată mai mult de şase luni, astfel că din oficiu, la data de 9 aprilie 2010, a fost repusă pe rol, în vederea constatării perimării recursului.
Asupra perimării recursului, Înalta Curte a reţinut: potrivit art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., perimarea operează asupra unei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de şase luni, în materie comercială.
Aşa fiind, pentru a opera această sancţiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerinţelor art. 248 C. proc. civ. şi în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost investită cu soluţionarea recursului, iar după suspendarea judecăţii pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de şase luni. Totodată, se constată că înainte de împlinirea acestui termen, nu s-a cerut de către părţile în proces, reluarea judecării şi nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În speţă, la termenul din 29 septembrie 2009, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părţi nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea soluţionării cauzei, care a rămas în nelucrare, până la data de 9 aprilie 2010, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit art. 252 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele ce preced, înalta Curte a constatat perimarea recursului pârâtei, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (3) raportat la art. 252 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimarea recursului declarat de pârâta SC V.R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 2 din 6 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, sectia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1770/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1787/2010. Comercial → |
---|