ICCJ. Decizia nr. 1860/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1860/2010
Dosar nr. 1269/255/2007
Şedinţa publică de la 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Marghita sub nr. 1209/255/2007, reclamanta SC A.P.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta H.D., solicitând instanţei să dispună evacuarea pârâtei din spaţiul situat în localitatea Marghita, Judeţul Bihor.
Pârâta H.D. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare şi ipoteca încheiată la 11 iulie 2007 între SC D.I. SRL prin lichidator judiciar în calitate de vânzător şi SC A.P.C. SRL în calitate de cumpărător.
Prin sentinţa civilă nr. 351 din 18 aprilie 2008 s-a dispus declinarea de competenţă a soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
După declinarea de competenţă în favoarea Tribunalului Bihor, pârâta reclamantă şi-a completat cererea iniţială solicitând citarea în calitate de pârâte a B.C.R., B.C. şi O.R.C., iar în privinţa obiectului cererii reconvenţională s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a procesului verbal a adunării generale a asociaţilor SC D.I. SRL din data de 9 noiembrie 2005, a actului adiţional de modificare a statutului societăţii, anularea procesului verbal de licitaţie imobiliară din data de 12 aprilie 2007, anularea contractului de vânzare-cumpărare şi ipoteca, rectificare înscriere de carte funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 4901 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Bihor a fost respinsă ca nefondată acţiunea principală formulată de SC A.P.C. SRL şi a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta H.D. astfel:
- A fost declarat nul procesul verbal al adunării generale a asociaţilor SC D.I. SRL din data de 9 noiembrie 2005.
- A fost declarat nul actul adiţional de modificare a statutului SC D.I. SRL încheiat la data de 9 noiembrie 2005.
- A fost declarat nul procesul verbal de licitaţie imobiliară încheiat la data de 12 aprilie 2007 de către lichidatorul judiciar Cabinet de insolvenţă A.F. referitor la imobilul înscris în C.F. Marghita.
- A fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare şi ipoteca autentificat din 11 iulie 2007.
- Au fost declarate nule încheierile din 3 februarie 2006 şi din 11 iulie 2005 pronunţate de O.C.P.I. Bihor şi au fost anulate înscrierile din C.F. Marghita.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 105 din 26 noiembrie 2009 a admis apelurile declarate de apelanţii B.C.R. Bucureşti şi B.C. împotriva sentinţei nr. 490/2001 a Tribunalului Bihor, sentinţă ce a fost desfiinţată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiaşi instanţă respectiv Tribunalul Bihor.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că prin încheierea nr. 496 din 3 martie 2005 a Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a constatat dizolvată de drept SC D.I. SRL, în baza art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 359/2004.
Prin încheierea din 2005 a fost numit lichidator A.F. având în vedere procesele verbale încheiate la 8 noiembrie 2005 şi 9 noiembrie 2005 la sediul SC D.I. SRL .
Faţă de dizolvarea de drept a societăţii şi intrarea în lichidare în temeiul Legii nr. 359/2004, hotărârea din procesul verbal din 9 noiembrie 2005 şi actul adiţional aferent de dizolvare a societăţii şi lichidarea patrimoniului societăţii este superflue, ea constituind în realitate temeiul numirii lichidatorului efectuează prin art. 2 din aceleaşi act, în conformitate cu prevederile Legii nr. 359/2004, a Legii nr. 31/1990 şi a Statutului societăţii care nu prevăd obligativitatea adoptării hotărârii adunării generale sau extraordinare a asociaţilor de dizolvare, lichidare şi modificare a statutului societăţii. În consecinţă s-a apreciat că instanţa de fond a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii şi a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în cauza fiind aplicabile dispoziţiile art. 297 C. proc. civ.
Împotriva Deciziei nr. 105/2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs H.D., recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care instanţa de fond a analizat în mod detaliat toate aspectele de fond ale pricinii. Astfel, instanţa de fond s-a pronunţat asupra nulităţii tuturor actelor pentru care a fost investită motivând pe larg fiecare capăt de cerere, situaţie în care desfiinţarea hotărârii instanţei de fond este nelegală.
De asemenea, motivarea instanţei de apel este superficială, fiind incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care hotărârea pronunţată nu este motivată şi nu răspunde motivelor de apel formulat.
Întrucât în mod greşit a fost desfiinţată sentinţa apelată printr-o decizie nemotivată se impune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiaşi instanţă respectiv Curtea de Apel Oradea pentru soluţionarea pe fond este nelegală.
Intimatele B.C.R., SC A.P.C. SRL au formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată în raport de criticile invocate şi temeiurile de drept arătate se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti trebuie să cuprindă motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Obligaţia de a motiva hotărârea este prevăzută, printre altele, şi pentru exercitarea controlului judecătoresc în căile de atac.
În speţa de faţă, instanţa de apel nu a motivat hotărârea pronunţată, iar anularea sentinţei pronunţate de instanţa de fond este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ.
Norma cuprinsă în art. 297 alin. (1) C. proc. civ. este de strictă interpretare şi aplicare, neputând a fi extinsă prin analogie altei soluţii decât cele expres stabilite de legiuitor. Soluţia trimiterii spre rejudecare contravine principiului celerităţii soluţionării cauzei, fiind de natură să prelungească nejustificat procesul fără un fundament legal, în condiţiile în care instanţa de fond a adoptat o soluţie cu privire la fondul cauzei.
Apelul este o cale de atac ce duce la judecarea pricinii în fond, problemele de fapt şi drept dezbătute în faţa primei instanţe urmând a fi repuse în discuţia instanţei de apel, în limitele prevăzute de art. 292 C. proc. civ.
Efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părţile de a supune judecăţii în apel, litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt şi drept ce au fost ridicate în faţa primei instanţe.
Potrivit art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel verifică în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Art. 297 C. proc. civ. prevede că în cazul în care se constată în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii ce nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă. Or, instanţa de apel, fără a fi incidente dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., fără a analiza motivele de apel şi fără a motiva hotărârea pronunţată, în mod greşit a dispus desfiinţarea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în condiţiile în care instanţa de fond s-a pronunţat pe fondul cauzei deduse judecăţii.
Ca atare, nefiind incidente dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., instanţa de apel cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate a principiului celerităţii soluţionării cauzelor şi fără a motiva hotărârea pronunţată, în mod greşit a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ. admite recursul declarat de SC A.P.C. SRL, casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta H.D. împotriva Deciziei nr. 105/C/2009/A din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1858/2010. Comercial. C/val. gaze +... | ICCJ. Decizia nr. 1861/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
