ICCJ. Decizia nr. 1827/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1827/2010
Dosar nr. 7026/63/2008
Şedinţa publică de la 20 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 7026/63 din 25 martie 2008 reclamanta SC C.P. SRL Craiova prin lichidator S.P.B.V.C. I.P.U.R.L. Craiova a chemat în judecată pe pârâta L.S., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 2808 din 21 decembrie 1998 şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 21 decembrie 1998 între SC C.P. SRL Craiova şi pârâtă a fost încheiat, în formă autentică, un contract de vânzare cumpărare privind imobilul situat în Craiova Tarlaua 66, Parcela 4, compus din construcţii şi dependinţe cu destinaţii de locuinţe, ridicate pe un teren intravilan, suprafaţă de 5000 mp.
Reclamantul a mai arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 962, art. 966, art. 967, art. 968 şi art. 1303 C. civ., în sensul că respectivul contract nu a avut la bază un preţ serios şi că îi lipseşte o cauză licită.
Totodată, pe rolul Judecătoriei Craiova a fost înregistrată la data de 27 martie 2008 aceeaşi cerere formându-se dosarul nr. 7233/215/2008.
Prin sentinţa nr. 6676 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Craiova s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială, sub nr. 9210/63/2008 iar prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2008 s-a dispus conexarea dosarului nr. 9210/63/2008 la dosarul nr. 7026/63/2008.
Prin sentinţa nr. 101 din 10 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că preţul din contractul de vânzare cumpărare a fost de 100.000.000 lei, însă la acest contract mai există o anexă, respectiv procesul verbal din 21 decembrie 1998, din care rezultă că societatea vânzătoare a împrumutat suma de 18.000 dolari SUA de la pârâtă pentru o perioadă de 8 luni, stabilindu-se că dacă până la data de 21 septembrie 1999 vânzătoarea nu va restitui suma împrumutată, se va considera că respectivul contract de vânzare cumpărare intră în vigoare.
S-a mai reţinut de către prima instanţă că, potrivit art. 1303 C. civ., preţul este serios chiar dacă există o diferenţă între valoarea reală a imobilului şi preţul vânzării, însă la întocmirea unui astfel de contract părţile sunt libere să determine preţul sub sau peste valoarea lucrului.
În ce priveşte cauza ilicită s-a apreciat că deşi reclamanta a invocat-o, nu a reuşit să facă dovada celor invocate, sub acest aspect.
Împotriva aceste sentinţe a declarat apel reclamanta SC C.P. SRL Craiova prin lichidator S.P.B.V.C. I.P.U.R.L. Craiova.
Prin Decizia nr. 135 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, a fost admis apelul reclamantei, a fost schimbată sentinţa nr. 101/2009 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, în sensul că a fost admisă acţiunea constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2808 din 21 decembrie 1998 la BNP C.E.; totodată s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, imobilul respectiv revenind în proprietatea reclamantei apelante SC C.P. SRL Craiova, care va trebui să restituie intimatei pârâte preţul de 10.000 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că scopul urmărit la încheierea respectivului contract de vânzare cumpărare nu l-a constituit efectuarea prestaţiilor reciproce şi anume, înstrăinarea imobilului şi plata preţului, intenţia reală a părţilor fiind de a împrumuta suma de 18.000 dolari SUA.
Acest fapt a fost considerat de către instanţa de apel ca fiind o cauză imorală, intimata pârâtă profitând de starea de constrângerea în care s-a aflat apelanta reclamantă, obţinând în schimbul sumei împrumutate imobilul din litigiu.
S-a apreciat că, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 966-968 C. civ., contractul fiind, astfel, nul absolut, nu se mai impune a fi analizată şi critica privitoare la preţul neserios.
Drept consecinţă, instanţa de apel a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea reclamantei de a restitui pârâtei suma de 10.000 lei (Ron).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă L.S. aducându-i următoarele critici.
1. În cauză se pune problema stabilirii instanţei competente în soluţionarea cererii, în condiţiile în care reclamanta se află în procedura insolvenţei şi a formulat deja o cerere de constatare a nulităţii absolute a aceluiaşi contract, cererea fiindu-i respinsă în mod irevocabil, în cadrul dosarului de insolvenţă nr. 30/F/2000 al Tribunalului Dolj.
2. În cauză există autoritate de lucru judecat, deoarece prin sentinţa nr. 1302 din 31 martie 2005 a Tribunalului Dolj a fost respinsă acţiunea aceluiaşi reclamant, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 2808 din 21 decembrie 1998, încheiat la BNP C.E., pe motiv de lipsă a cauzei actului juridic, sentinţa respectivă rămânând irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei.
3. Decizia recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deşi instanţa de apel apreciază că valoarea imobilului este vădit superioară împrumutului de 18.000 dolari SUA, acest fapt constituind o cauză imorală, mai departe apreciază că este inutilă analizarea motivului referitor la preţul neserios.
Mai mult, reclamanta nici nu a invocat ca motiv de nulitate absolută existenţa cauzei imorale relativ la preţ, susţinând doar că acesta este neserios.
4. Instanţa de apel a dat ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanta a solicitat anularea contractului, iar prin dispozitiv, instanţa de apel a constatat nulitatea absolută a acestuia.
Intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
La data de 4 februarie 2010, prin încheiere a fost dispusă suspendarea executării silite a deciziei nr. 135 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Într-adevăr, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel trebuia să-şi pună problema dacă sunt competente sau nu să soluţioneze o astfel de cerere, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de lichidatorul judiciar al SC C.P. SRL Craiova, iar acesta, în calitatea respectivă, nu putea să formuleze o astfel de cerere decât în cadrul dosarului de insolvenţă, având drept temei dispoziţiile privitoare la încheierea de către debitorul aflat în insolvenţă, a unor acte sau contracte frauduloase, în perioada de dinaintea deschiderii procedurii.
De altfel lichidatorul a şi făcut acest lucru, iar prin sentinţa nr. 732 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 30/F/2000 (fila 44 dosar recurs) a respins cererea aceluiaşi lichidator judiciar, această sentinţă rămânând irevocabilă prin Decizia nr. 1442 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, (fila 40 dosar recurs).
Instanţa de apel trebuia să-şi pună problema efectului acestei hotărâri, relativ la puterea de lucru judecat, fiind inacceptabil faptul ca, pe baza aceleiaşi stări de fapt, să se pronunţe hotărâri judecătoreşti contradictorii.
2. Şi cea de-a doua critică este fondată, deoarece prin sentinţa nr. 1302 din 31 martie 2005 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, (fila 26 dosar fond), a fost respinsă aceeaşi cerere, de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 2808 din 21 noiembrie 1998 de BNP C.E., formulată de reclamantă, prin lichidator judiciar P.E., această sentinţă rămânând irevocabilă prin Decizia nr. 1717 din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Chiar dacă s-ar accepta ideea că nu există autoritate de lucru judecat, aşa după cum a reţinut prima instanţă prin încheierea din 27 mai 2008 (aspect necontestat de recurentă în calea de atac a apelului ), trebuie să se ţină totuşi cont de efectul de putere de lucru judecat a acestei hotărâri rămase irevocabile, care nu poate rămâne fără consecinţe în planul raporturilor dintre părţile respective, mai ales că în toate acţiunile a fost invocată aceeaşi stare de fapt, numai încadrarea motivului de nulitate absolută fiind alta şi anume: lipsa cauzei, cauză ilicită, contract simulat, preţ neserios.
3. Este adevărată şi susţinerea recurentei cu privire la faptul că în considerentele deciziei recurate există motive contradictorii, deoarece pe de o parte, este considerată ca o cauză imorală diferenţa dintre valoarea reală a imobilului şi preţul plătit, în care instanţa de apel a considerat că se include şi suma de 18.000 dolari SUA, iar pe de altă parte a considerat că nu mai este necesar a se analiza motivul relativ la preţul neserios, deşi acesta avea în vedere tocmai diferenţa dintre preţul real al imobilului şi preţul plătit de cumpărătoare.
Motivarea instanţei de apel mai este contradictorie şi sub următorul aspect: deşi se reţine că preţul plătit este compus din suma de 100.000.000 lei (Rol) plus suma de 18.000 dolari SUA â€" preţ considerat imoral în raport de valoarea reală a imobilului, atunci când dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligă pe vânzător (reclamant) să restituie pârâtei recurente doar suma de 10.000 lei (Ron), deşi reţinuse că preţul plătit fusese de 10.000 lei (Ron) plus 18.000 dolari SUA.
4. Cel de-al patrulea motiv de recurs nu poate fi reţinut, deoarece prin cererea introductivă reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a respectivului contract de vânzare cumpărare.
Deşi recurenta a invocat ca temei legal al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 6-7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că primele două critici se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., relativ la puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) raportat la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica Decizia recurată, în sensul că va respinge apelul ca nefondat, dar cu motivarea arătată în cele ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta L.S. împotriva deciziei nr. 135 din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia omercială.
Modifică Decizia recurată şi respinge apelul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Craiova prin lichidator S.P.B.V.C. I.P.U.R.L. Craiova împotriva sentinţei nr. 101 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1824/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1828/2010. Comercial → |
|---|
