ICCJ. Decizia nr. 1832/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1832/2010
Dosar nr. 7044/1/2009
Şedinţa publică de la 20 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 21 iunie 2006 sub nr. 4329/180/2006 contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., împotriva executării silite iniţiată prin somaţia de executare comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de SC S.G.I. SRL Bucureşti, în favoarea SC B. SA, în valoare de 900.000 dolari SUA, la data de 12 iunie 2006 şi scadent la 12 iunie 1997.
În motivarea contestaţiei la executare formulată, contestatoarea a invocat excepţia privind lipsa unui titlu executoriu valabil aflat în posesia creditoarei, excepţia lipsei dovezilor privind posesia valabilă a biletului la ordin, excepţia nulităţii actelor de executare având în vedere lipsa prezentării la plată a biletului la ordin şi decăderea din termenul de prezentare, excepţia prescripţiei obligaţiei de plată a biletului la ordin, excepţia inexistenţei unei obligaţii valabile în sarcina S.I.F. MOLDOVA SA decurgând din lipsa unei obligaţii valabile în sarcina fostului FPP II Moldova şi din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la rubrica avalizat, lipsa semnăturii reprezentantului legal al societăţii contestatoare, lipsa procurii, excepţia privind nulitatea operaţiunii de transfer a obligaţiei de plată, excepţia privind reaua credinţă a B. şi apoi a A.V.A.S. care au acţionat cu ştiinţă în paguba debitorului, aspecte ce rezultă din lipsa unui raport fundamental valabil şi din încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale în vigoare. Ulterior, contestatoarea a precizat cererea, susţinând că în cauză nu există contract de credit, astfel încât nu este vorba despre creanţe neperformante, fiind competentă judecătoria în soluţionarea contestaţiei, precum şi faptul că biletul la ordin nu a fost învestit cu formulă executorie, astfel încât nu poate fi pus în executare silită, nu s-a respectat procedura specială a executării cambiale, în sensul că nu s-a transmis debitorului cambial o somaţie întocmită de executorul judecătoresc, şi nu s-a respectat principiul executării individuale a obligaţiilor cambiale, pentru fiecare titlu cambial în parte. S-a mai învederat, că faţă de dispoziţiile speciale ale art. 94 din Legea nr. 58/1934, s-a împlinit termenul special de prescripţie extinctivă, care curge de la data scadenţei.
În fond după casare, având în vedere indicaţiile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 460 din 17 februarie 2009 potrivit cărora OUG nr. 51/1998 ca lege specială, nu puteau deroga de la legea specială a executării cambiale â€" Legea nr. 58/1934 decât în baza unei dispoziţii exprese, prin sentinţa nr. 91 din 3 iunie 2009 instanţa de fond a admis contestaţia la executare, a admis excepţia prescripţiei invocată de contestatoare şi a constatat ca fiind prescris dreptul la executare silită în baza biletului la ordin emis la data de 12 iunie 1996, cesionat intimatei prin contractul de cesiune nr. 096445 din 24 iunie 1999 şi pe cale de consecinţă a anulat toate formele de executare.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, dispoziţii ce se aplică şi biletului la ordin, neplata la scadenţă a sumei prevăzute în titlu deschide posesorului acestuia dreptul la acţiunile directe sau executarea nemijlocită a titlului. Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia de casare, deşi suntem în cadrul unei contestaţii la executare, formulată în baza OUG nr. 51/1998, sunt aplicabile prevederile speciale din Legea nr. 58/1934 referitoare la prescrierea dreptului la acţiunile directe ori executarea nemijlocită în termen de 3 ani de la data scadenţei.
În speţă, biletul la ordin devenea scadent la data de 12 iunie 1997, termenul de prescripţie împlinindu-se la data de 12 iunie 2000. Se reţine că posesorul iniţial al biletului la ordin â€" B. SA a pornit o executare silită, fiind emisă somaţia de executare nr. 20521 din 5 august 1997 (fila 173 din dosarul Judecătoriei Bacău). Împotriva acestei executări S.I.F. MOLDOVA SA a formulat opoziţie, ce a făcut obiectul dosarului nr. 14.077/1997 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti (fila 175 din dosarul Judecătoriei Bacău). Soluţia pronunţată în acest dosar a fost aceea de respingere a opoziţiei ca neîntemeiate, soluţie menţinută în recurs, prin respingerea căii de atac prin Decizia nr. 10 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 4796/2003. Se reţine că în nici un moment nu s-a dispus suspendarea executării pe parcursul soluţionării opoziţiei formulate împotriva executării declanşate de B. SA. În consecinţă, chiar dacă era formulată opoziţia, în lipsa unei dispoziţii exprese a instanţei de judecată care să vizeze suspendarea executării aceasta a continuat pe tot parcursul judecării cauzei.
Deci, nu sunt întrunite condiţiile unei suspendări a cursului prescripţiei, executarea continuând, aşa cum s-a menţionat, pe tot parcursul soluţionării opoziţiei formulate de S.I.F. MOLDOVA SA.
Se mai reţine că potrivit art. 18 din Decretul nr. 197/1958, prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Or, aşa cum s-a reţinut, opoziţia formulată de S.I.F. MOLDOVA SA împotriva executării silite declanşate de B. SA a fost respinsă, nefiind, deci, aşa cum susţine intimata, în prezenţa unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei, astfel încât va fi înlăturată apărarea intimatei pe acest aspect.
Din actele dosarului nu a rezultat că B. SA a continuat executarea silită, nefiind probată existenţa unor acte de executare împotriva S.I.F. MOLDOVA SA, după momentul emiterii somaţiei de executare nr. 20521 din 5 august 1997, astfel încât la momentul începerii noii executări silite de către intimata A.V.A.S., termenul de prescripţie de 3 ani era împlinit, prin raportare şi la dispoziţiile art. 389 C. proc. civ., care menţionează că dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricăruia cât de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.
În consecinţă, nu poate fi reţinută susţinerea intimatei în sensul neîmplinirii termenului de prescripţie la momentul declanşării noii executări silite, motivat de faptul că executarea iniţială nu a fost suspendată, dar creditorul nu a insistat în continuarea executării, precum şi de faptul că opoziţia formulată de S.I.F. MOLDOVA SA împotriva acestei prime executări a fost respinsă, neputând constitui motiv de întrerupere a cursului prescripţiei, astfel cum prevede art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
Cu petiţia înregistrată la data de 23 iulie 2009 A.V.A.S. a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că în cauză nu s-a împlinit termenul special de prescripţie de 3 ani prevăzut de Legea nr. 58/1934 a cambiei şi biletului la ordin întrucât există acte de executare silită care întrerup cursul termenului de prescripţie conform art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958.
Anterior cesiunii de creanţă, s-a declanşat procedura de executare silită a contestatoarei în temeiul Legii nr. 58/1934 după cesiunea A.V.A.S. dobândind calitate procesuală.
Opoziţia cambială formulată de S.I.F. MOLDOVA a fost respinsă, situaţie în care conform art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 prescripţia extinctivă fiind astfel întrerupt.
Se mai susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, respectiv întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului care se prescrie făcând referire la protocolul nr. 268 din 29 august 2003 prin care contestatoarea recunoaşte datoriile pe care le are faţă de A.V.A.S.
Recursul este nefondat.
Se reţine că potrivit indicaţiilor deciziei de casare s-a stabilit că elementele ce trebuie analizate în cadrul rejudecării, respectiv incidenţa dispoziţiilor cambiale în materia prescripţiei dreptului material la acţiune şi în materia investirii biletului la ordin cu formulă executorie.
Prescripţia cambială, care face din procedura de executare cambială, are următoarele caracteristici.
- curge de la scadenţa biletului la ordin, iar scadenţa este unică, şi este reglementată prin art. 36 din Legea nr. 58/1934;
- de la scadenţă curge dreptul la acţiune cât şi pentru executarea silită, deoarece de la scadenţă, posesorul titlului cambial are un drept de opţiune;
- prescripţia cambială nu poate fi modificată nici prin dispoziţii legale, şi nici prin cele judecătoreşti, ceea ce înseamnă că nu este posibilă repunerea în termen şi nici încheierea de convenţii între părţi, privind diminuarea sau majorarea termenului de prescripţie â€" art. 97 din Legea nr. 58/1934. Astfel, reţinerea protocolului de către instanţa de fond, nu are temei legal în cazul unei prescripţii cambiale. De asemenea, pentru întreruperea unei prescripţii, trebuie să existe o recunoaştere pur şi simplu, neechivocă, aşa cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1261 din 21 martie 1997, Buletinul Casaţiei nr. 1/2008, pag. 81.
- prescripţia cambială curge pentru fiecare debitor în parte şi de aceea, actele privind executarea unui debitor cambial nu au nici un efect întreruptiv sau suspensiv de prescripţie faţă de un alt debitor cambial.
- curgerea şi calculul termenului de prescripţie sunt prevăzute de lege - art. 94 şi art. 96 din Legea nr. 58/1934.
- există o pluralitate de termene în raport de pluralitatea de debitori cambiali.
- prescripţia curge în mod separat pentru fiecare debitor cambial.
Au efect întreruptiv al cursului prescripţiei numai actele efectuate de către cel împotriva căruia curge prescripţia extinctivă (debitorul) nu pot avea efecte contrare intereselor sale şi nu pot profita creditorului.
În cursul soluţionării opoziţiei nu s-a dispus suspendarea executării şi deci cursul prescripţiei extinctive nu s-a suspendat.
Pentru ca o recunoaştere să-şi producă efectul întreruptiv, aceasta trebuie să fie certă şi necondiţionată, aspect care nu se regăseşte în cuprinsul înscrisului invocat de către recurentă.
De asemenea, pentru ca efectul întreruptiv al curgerii termenului de prescripţie extinctivă să se producă, întreruperea trebuie să se facă în interiorul termenului de prescripţie. După împlinirea termenului de prescripţie, efectul extinctiv s-a produs faţă de creanţa respectivă şi ca urmare nu se mai poate pune problema întreruperii cursului prescripţiei.
Conform celor constatate de către instanţa de fond, termenul de prescripţie este de 3 ani şi curge începând cu data scadenţei biletului la ordin. Dat fiind că scadenţa biletului la ordin este în data de 12 iunie 1997, termenul de prescripţie se împlinea în data de 16 iunie 2000. Prin urmare, la momentul în care se susţine că s-ar fi recunoscut creanţa prin semnarea protocolului (29 august 2003), termenul de prescripţie era deja împlinit de mai bine de 3 ani.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 91 din 3 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1828/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1844/2010. Comercial → |
|---|
