ICCJ. Decizia nr. 1847/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1847/2010
Dosar nr. 7574/2/2009
Şedinţa publică de la 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 7574/2 din 5 august 2009 reclamanta S.I.F.M. SA Bacău a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună întoarcerea executării silite prin poprire, dispusă de pârâta A.V.A.S. prin Ordinul nr. 1437 din 19 iunie 2006 asupra unui bilet la ordin în valoare de 800.000 dolari SUA, emis de către SC S.G.I. SRL în data de 6 iunie 1996 în Bucureşti şi scadent în data de 6 iunie 2007 în Bucureşti, poprire ce s-a dispus asupra contului reclamantei deschis la Banca T., sucursala Bacău.
În motivarea cererii introductive, reclamanta a arătat că a formulat contestaţie împotriva executării silite pornită de A.V.A.S., iar prin sentinţa civilă nr. 242 din 13 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 8129/2/2007 i s-a respins contestaţia, însă a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, iar prin Decizia nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost admis recursul şi a fost modificată sentinţa recurată, în sensul că s-a admis contestaţia la executare şi s-au anulat formele de executare iniţiate de A.V.A.S. prin somaţia de executare comunicată în baza biletului la ordin emis la 6 iunie 1996, constatându-se prescris dreptul la executare silită al pârâtei A.V.A.S.
Prin sentinţa comercială nr. 182 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au fost respinse excepţiile invocate de A.V.A.S. şi s-a admis cererea de întoarcere a executării formulată de reclamantă dispunându-se restituirea sumei de 2.268.000 lei reprezentând contravaloare în lei, la cursul B.N.R. din 23 iunie 2006, a unui bilet la ordin în valoare de 800.000 dolari SUA emis de către SC S.G.I. SRL în data de 6 iunie 1996 în Bucureşti şi scadent în data de 6 iunie 1997.
A fost obligată pârâta la 26.804 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că excepţiile invocate sunt neîntemeiate, iar pe fondul cauzei s-a reţinut că prin deciziile nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 şi respectiv nr. 2480 din 19 octombrie 2009 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constatat în mod irevocabil că atât executarea silită cât şi formele de executare sunt nule, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4041 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.V.A.S. aducându-i următoarele critici:
1. Prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 399 şi art. 4041 â€" 4042 C. proc. civ., la dosarul cauzei neexistând probe din care să rezulte că titlul executoriu deţinut de A.V.A.S. şi însăşi executarea silită au fost desfiinţate, din Decizia nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi din certificatul de grefă cu Decizia nr. 2480 din 17 februarie 2009 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nerezultând acest lucru.
2. Recurenta consideră că deşi reclamanta a contestat şi actul de executare silită, reprezentat de ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006, nu şi-a susţinut cererea de întoarcerea executări silite pe o eventuală hotărâre de anulare a acestui ordin.
3. Cererea de întoarcerea executării silite formulată în temeiul deciziei nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 este lipsită de obiect, deoarece executarea silită a fost efectuată prin ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006 iar reclamanta nu a invocat eventuala anulare a acestuia.
4. În mod greşit a ţinut cont prima instanţă de Decizia nr. 2480 din 17 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, deoarece reclamanta nu şi-a completat cererea introductivă prin invocarea şi a acestei hotărâri.
Analizând sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate şi la materialul probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Hotărârea primei instanţe a fost dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 399 şi art. 4041 C. proc. civ., deoarece din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din certificatul de grefă emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la data 27 octombrie 2009 cu privire la Decizia nr. 2480 din 19 octombrie 2009 şi din Decizia nr. 3420 din 14 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, rezultă că au fost anulate formele şi actele de executare silită pornite de către pârâtă în baza ordinului 1437 din 19 iunie 2006 emis de către pârâta recurentă, or, acest lucru echivalează cu desfiinţarea a însăşi executării silite, astfel că reclamanta are dreptul la întoarcerea executării.
2. Nu poate fi reţinută critica recurentei referitoare la faptul că reclamanta nu şi-ar fi susţinut cererea de întoarcere a executării silite pe o eventuală hotărârea de anulare a ordinului nr. 1347 din 19 iunie 2006 emis de recurenta pârâtă atâta timp cât a fost admisă proba cu acest înscris, iar înscrisul se află la dosarul cauzei, din cuprinsul lui rezultând că au fost anulate formele de executare silită efectuate în baza acestui ordin.
3. Pentru aceleaşi considerente arătate la punctul de mai sus, nu pot fi reţinute nici ce-a de a treia şi ce-a de a patra critică, recurenta încercând doar susţineri speculative cu privire la interpretarea dată de prima instanţă materialului probator administrat în cauză, aceasta susţinând, cu rea credinţă, că executarea silită nu a fost anulată, împotriva evidenţei rezultate din probele administrate în cauză.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constatând că niciuna dintre criticile formulate nu este fondată, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 182 din 4 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1844/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1848/2010. Comercial → |
|---|
